de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Descoperite pe tot Globul, din Peru în Polinezia și în Bazinul Carpatic, craniile alungite rămân un mister pe care nimeni nu a reușit până în acest moment să îl descifreze. Pe de altă parte însă, chiar dacă cercetătorii nu sunt pe deplin convinși, în urma rezultatelor ADN a reieșit că este vorba despre un hibrid obţinut în urma împerecherii dintre oameni și extratereștri. Conform unor povești biblice, acești Nephilimi ar fi trăit odată pe Terra.
Cine au fost Nephilimii?
Puțină lume cunoaște faptul că Nephilimii sau Șerpii menționați și în Biblie au fost de fapt cei care au săvârșit un mare păcat intervenind în evoluția omenirii, motiv pentru care au fost numiți „cei căzuți” sau „doborâți”. Despre această rasă se știe că a făcut parte din constelația Alfa Draconis, iar la un moment dat a pierdut războiul cu o altă rasă, din Pleiade. Învingătorii însă și-au pus în gând să-i distrugă definitiv și, drept urmare, au început o urmărire de exterminare. Ca să-i inducă în eroare, Șerpii au instalat o bază fictivă pe Tiamat, apoi s-au refugiat pe Pământ, în caverne, și au creat prima așezare, care a fost numită Atlantida, o zonă foarte restrânsă ca suprafață, însă cu o mare densitate de populație. În acea perioadă se crede că Pă- mântul a avut cinci continente, respectiv: Appalachia, Tyrhenia, Beringia, Fennoscandia şi Oceania.
Au modificat genetic oamenii de pe Terra
Când învingătorii și-au dat seama, au dezintegrat planeta învinșilor, iar efectul a fost o mare catastrofă la nivelul întregului sistem solar, care s-a materializat pe Pământ cu un potop. Profitând de situația creată și de haosul generat de cataclism în rândul populației primitive, Șerpii au rămas pe Terra și au hotărât ca populația planetei să fie transformată în sclavi. Cum au reușit acest lucru? I-au modificat genetic pe toți. Rezultatul? O specie cu gene umane, dar cu capacități intelectuale echivalente creatorilor, care a fost pusă la muncă în folosul exclusiv al acestora. În timp, această populație se spune că s-a revoltat (de unde provine și termenul de Illuminati) și a plecat din Atlantida, stabilindu-se în Orientul Mijlociu.
Cum a fost deformat capul?
Cu frunțile plate și neobișnuit de înalte, cu arcadele proeminente și orbitele largi, mii de cranii alungite le dau bătăi de cap și acum arheologilor din întreaga lume. Specialiștii se tot întreabă cum au reușit să fie deformate craniile. Mai ales că ritualul modelării craniului în diverse forme nenaturale a avut o importanță deosebită în rândul mai multor civilizații antice. Se crede că acest lucru s-ar fi întâmplat ca urmare a unui ritual, încercându-se, totodată, să li se facă pe plac și zeilor. De asemenea, oamenii de știință susțin că e foarte posibil să se fi folosit mijloace artificiale, întrucât metoda de deformare a craniilor a fost în general aceeași, indiferent de perioadă sau de civilizație. Ritualul misterios al deformării craniilor s-a practicat în urmă cu mii de ani, iar acesta e posibil să fi început în primele etape de dezvoltare a nou-născuților, când oasele acestora sunt foarte moi. Pentru a se obține efectul dorit, craniul bebelușilor a fost modelat cu ajutorul unei scânduri, una fiind montată pe frunte, cealaltă, pe ceafă, fixate atât de puternic, încât oasele începeau să se deformeze. În timp, capetele celor mici au căpătat o formă ovală și alungită, cu care au trăit toată viața.
Forma nu a afectat deloc inteligența sau integritatea cutiei craniene
Pe de altă parte însă, deși unii experți speculează faptul că bebelușii care au trecut prin procesul de alungire a capului au făcut parte din familii regale sau din clasele conducătoare, alții sunt de părere că ar fi existat triburi cu această caracteristică la anumite populații, precum indigenii din Peru, fără nicio urmă de manipulare artificială. Teoria a fost confir- mată și de descoperirea unui fetus de 7 luni care deja ar fi avut craniul alungit. Cu alte cuvinte, ar putea fi vorba despre trăsătura naturală a unui popor de mult dispărut, dar pe care civilizațiile ulterioare au încercat să o imite folosind calea artificială. Interesant este faptul că această formă ciudată a capului nu a afectat deloc inteligența sau integritatea vreunui craniu. Senzațională a fost și descoperirea care a avut loc în anul 1928, în Paracas, Peru, când a fost găsit un cimitir plin cu 300 de cranii alungite, vechi de 3.000 de ani, care nu au fost deformate cu vreo practică anume, cu 60% mai grele și cu peste 25% mai voluminoase decât cele ale unui om obișnuit. Misterul acestor cranii a fost adâncit și mai mult în anul 2014, când analiza ADN a arătat faptul că acestea nu au avut origine umană.
„Există un ADN mitocondrial”
Faptul că toate craniile Paracas nu constituie rezultatul deformării craniene este un mister care nu se știe dacă va fi vreodată descoperit. Mai mult, Muzeul de Istorie Paracas, care adăpostește o colecție de 35 de cranii alungite, a permis cercetătorilor să colecteze mai multe mostre de la cinci cranii. Este vorba despre fire de păr, un dinte, piele și mici fragmente de oase de cranii. Rezultatele ADN au uimit întreaga omenire: „Există un ADN mitocondrial, cu mutații necunoscute în specia umană sau animală. Câteva fragmente din mostre arată faptul că avem de-a face cu creatură asemănătoare omului, foarte îndepărtată de Homo Sapiens, de omul din Neanderthal și de omul de Denisovan”, afirmă specialiștii. Mai mult, geneticianul care a făcut acest test ADN a menționat și faptul că oamenii cu capete alungite din Paracas au fost atât de neobișnuiți, încât nu ar fi fost capabili să se încrucișeze cu oamenii normali.
Prinţesa cu diademă
Unul dintre cele mai alungite cranii descoperite vreodată aparține unei femei de 25 de ani, despre care se crede că a fost o prințesă cu o poziție deosebită în comunitate. Pe craniul acesteia a fost găsită o diademă specifică hunilor, „realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiţă subţire de aur decorată cu pietre semipreţioase (almandin) de diverse forme prin tehnica de confecţionare cabochon. Diadema este una tipică pentru aşa-numitul stil policrom. Deşi de dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 centimetri), ceea ce atrage atenţia privitorului este modul în care a fost ornamentată suprafaţa vizibilă a piesei”, explică experții.