de Silviu Ghering şi Adrian Barna

Fenomenele ciudate, inexplicabile, ilogice până la urmă, se petrec printre noi. Ne agresează liniștea mintală cu anormalul lor, cu paranormalul lor și ne lasă gustul amar al angoaselor născute din neputința de a găsi o explicație logică, așa cum suntem obișnuiți, educați din fragedă pruncie. Pentru că de-aia, nu?, este omul singura ființă (cu) logică de pe planeta Pământ. Dar ce te faci când pe lângă tine trec întâmplări precum cele de mai jos?

Borna kilometrică blestemată

În septembrie 1929 a fost inaugurată o autostradă care trecea pe lângă orașul german Bremen. În săptămânile care au urmat s-au produs peste 100 de accidente în apropierea bornei care indica kilometrul 239. Șoferii implicați în aceste evenimente susțineau toți același lucru: existența unei forțe care îi făcea să piardă controlul mașinii. Măsurătorile realizate în zona bornei respective au indicat prezența unor curenți telurici foarte puternici (curenți electrici de foarte joasă frecvență, care apar în special din cauze naturale, dar pot fi generați și ca rezultat al activităților umane). Unul dintre specialiştii care au participat la măsurători a propus îngroparea lângă bornă a unei cutii pline cu bucăți de cupru, care să scadă intensitatea fenomenului respectiv. Timp de trei zile nu s-a mai înregistrat niciun accident. După ce cutia a fost scoasă, șoferul primei mașini care a trecut pe autostradă a pierdut controlul volanului, și mașina s-a răsturnat...

Nou-născutul care a vorbit de cum a deschis ochii

În Maternitatea nr. 1 din oraşul Norilsk, regiunea Krasnoiarsk, Rusia, s-a născut, în iulie 2016, un băiețel care a vorbit din primele secunde de viață! Imediat după naștere a deschis ochii şi, dintr-o dată, în mod clar, a spus tata! Peste numai câteva minute a spus și mama! „Am fost năucită! Am auzit cu urechile mele cum copilul abia născut a vorbit! Lucrez în maternitatea asta din 1986, însă aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată. Iar faptul este absolut real, vă jur!”, a declarat pentru presa locală medicul obstetrician-ginecolog Marina Panova, care a ajutat la naștere. Ea a mai spus că „nou-născuții nu pot rosti aceste silabe complexe, până la vârsta de 1 lună nici nu gânguresc. Nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat. Nu voi uita niciodată asta!”. A doua zi, mama micuțului, Lisa, în vârstă de 17 ani, când îi explica micului Stepan, așa l-au numit pe fecioraș, că tata va veni în curând, a auzit clar răspunsul: „Cine? Tata?”. „Tatăl lui Stepan este un om foarte dezvoltat spiritual și fizic, un polisportiv foarte inteligent, cu două masterate la nici 25 de ani. Mama are rezultate foarte bune la școală, este olimpică la chimie. Cred că nu este întâmplător că acest cuplu frumos a născut un astfel de băiat. Fătul este capabil să învețe încă din pântecele mamei să perceapă lumea prin ea, prin simțurile sale. Dacă mama se ocupă de el, îl distrează de parcă el s-a născut deja, copilul de obicei se naşte talentat. Oamenii de ştiinţă spun că acum pe Pământ se schimbă toate organismele vii. Omul, ca o parte a naturii, este obligat să se adapteze la noile condiții de viață. De aceea în lume tot mai des se nasc copii neobișnuiți”, încerca să explice aceeași Marina Panova. Iar Rodion Bajeev, tatăl „fenomenului”, spunea după un an, în august trecut, că „Stepan încă nu împlinise nici 1 lună și făcea totul înaintea celorlalți bebeluși. Se răsturna singur pe burtică, ridica singur căpșorul, a stat în fund singur de la 2 luni, a început să lege cuvintele la 6 luni, și la 9 luni vorbeam cu el, ne înțelegeam cu el ca și cu un om mare. Cel mai important lucru este să iubiţi copilul din prima clipă a vieții sale intrauterine. Când Lisa a rămas însărcinată, noi i-am citit lui Stepan multe poveşti și poezii, eu am cântat seri întregi la chitară și el, în burta Lisei, parcă asculta şi se calma. Și după naștere parcă recunoştea acele cântece și povești, le asculta cu ochii mari, nu adormea niciodată și mereu mai spunea câte un cuvânt nou după aceea”.

Casa bântuită din satul giurgiuvean Naipu

În august 2017 a început coșmarul pentru o familie din satul Naipu, comuna Ghimpaţi, județul Giurgiu. Când stau în casă, ziua, în mod inexplicabil, sunt trântite scaune, cad obiecte de veselă de oriunde ar fi puse, lumina se aprinde singură, telecomanda televizorului zboară neatinsă de pe masă pe jos... Când ies afară, mai ales noaptea, şi stau în curte, o ploaie de pietre se abate din senin asupra lor şi a acoperişului casei în care locuiesc, fenomene relatate de presa locală de mai multe ori. Capul familiei, un bărbat cu studii medii, în plină maturitate și putere fizică și mintală, deci fără niciun handicap sau psihoză, a povestit că totul a început din lanul de porumb aflat în grădină: „Din acel porumb a început toată nebunia. Găseam dimineața zece, doisprezece știuleți făcuți grămadă în diferite locuri, la capetele rândurilor. O săptămână și ceva eu am tot urmărit, noapte de noapte, ba chiar și ziua... nimic... și tot găseam știuleții rupți. Parcă ne arăta că: «Vezi că v-am făcut! Degeaba pândești, n-ai cum să mă prinzi!»... Și-așa a fost, degeaba am stat la pândă”.

Nici Poliția, nici preotul, nici... Protecția Copilului nu i-au dat de capăt...

Oamenii au cerut ajutorul Poliţiei, dar lucrurile au rămas la fel, şi nimeni nu a găsit vreo explicaţie pentru ceea ce se întâmplă! Poliţiştii sosiţi la faţa locului au stat trei ore şi au fost martorii aceloraşi evenimente paranormale. Au stat și ei la pândă, să vadă cine aruncă cu pietre, dar rezultatul a fost zero. Pentru a scăpa de „spiritele” care nu le dau pace, a fost chemat un preot cunoscut pentru puterea de exorcizare! Care a făcut slujbă de curățire a locului, a dat cu mir, cu agheasmă peste tot... degeaba, ciudățeniile au continuat. Localnicii au crezut inițial că „de vină” ar fi fost o vecină care murise în urmă cu câteva săptămâni și nu și-ar fi găsit liniștea... Apoi a apărut zvonul că responsabil pentru fenomenele care înfricoșaseră satul ar fi un copil de 11 ani cu puteri paranormale. Se spunea că acesta putea să facă să se miște orice obiect din casă cu puterea minții... Protecţia Copilului s-a autosesizat, a deschis o anchetă care n-a descoperit nimic anormal sau abuziv în viața copilului respectiv... Fenomenele paranormale au încetat exact în Ajunul Crăciunului, la fel de brusc cum apăruseră.

Țipetele de la Biserica Stavropoleos

Să rămânem în România și să ne mutăm în București. În clădirea din spatele Bisericii Stavropoleos (ridicată în 1724 pe Strada Poștei, numărul 6, strada pe care se află mult mai cunoscutul „Carul cu Bere”...) încă mai funcţionează un spital. Denumit în trecut Spitalul Poştelor, se spune că în aripa orientată spre biserică exista o zonă de camere pentru tratamente „speciale”. Potrivit legendei, acolo erau duşi bolnavii cu boli mai grave, pentru a li se administra... nu, nu un tratament special, ci pentru a li se... fura organele! Din cauza numărului mare de oameni care au murit acolo, mulţi dintre ei veniţi să se trateze cu ferma credinţă că se vor face bine, această aripă a clădirii se pare că ar fi devenit bântuită. Mulți tineri - deci nu bătrâni dispuși la viziuni date de povara anilor și înclinare mistică specifică vârstei - care plecau pe la ora 2:00-3:00 din noapte acasă din puzderia de cluburi, baruri și restaurante din Centrul Vechi au auzit clar tânguiri, gemete și chiar țipete de durere venind dinspre clădirea respectivă!

Plăcinte cu carne... de om!

Tot în Centrul Vechi, undeva în apropiere de Hanul lui Manuc, se spune că, prin anii ’20, fusese deschisă o plăcintărie, „Cuptiorul lui Iorgovan”, după numele proprietarului, un aromân venit din Bulgaria. Și care gătea o plăcintă cu carne cu un gust unic, căreia i s-a dus vestea în tot Bucureștiul. Aristide Iorgovan a fost întrebat de nenumărate ori despre rețeta faimoasei plăcinte, dar întotdeauna evita să dea un răspuns clar. Și așa s-a născut legenda: plăcintele erau gătite cu... carne de om! Se spune că pe holul ce ducea la baie era instalată o trapă sensibilă la greutate, care se declanşa la trecerea oamenilor mai plinuţi. Aceştia cădeau în pivniţă, îşi rupeau gâtul, după care trupurile lor erau tocate şi folosite ca umplutură pentru plăcinte... Ca să întărească și mai mult legenda, locuitorii zonei spun că în acea vreme zeci de persoane au fost raportate dispărute. Zvonurile au ajuns, evident, și la urechile autorităților, care au plănuit în secret o descindere la han. Cu două zile înainte, clădirea a ars până la temelii, nu s-a mai putut găsi nimic, iar Iorgovan a plecat împreună cu toată familia în Bulgaria, unde i s-a pierdut urma... Locuitorii caselor din spatele Hanului lui Manuc susțin că la începutul lunii mai, noaptea, pe zidurile hanului se proiectează umbre ciudate și se aud strigăte de ajutor. Unii au ieșit din case, dar nu au găsit niciodată nimic...

Vesela „rebelă” de la Restaurantul Budapesta

Mitul a supravieţuit până la începutul anilor ’80, când o altă legendă care avea la bază carnea de om i-a luat, oarecum, locul. De data aceasta, cunoscutul Restaurant Budapesta (dispărut în anii din urmă) se spune că servea diverse... organe de om! Și, pentru ca povestea să fie credibilă, s-a mai spus că organele erau prelevate de la Institutul Naţional de Medicină Legală. După anul 2000 s-au găsit din ce în ce mai greu bucătari dispuși să lucreze la restaurantul de la Bulevardul „Dimitrie Cantemir”, pentru că, din când în când, complet aleator, toată vesela din bucătărie începea să zumzăie, să trepideze ca la un cutremur preț de câteva secunde, fără nicun motiv evident! Bineînţeles că au existat foarte multe voci care au negat aceste două legende stranii, dar, după cum bine știm din experiențele anterioare, nu iese niciodată fum fără foc. Dacă au fost adevărate sau nu, cele două întâmplări condimentează și în ziua de astăzi istoria Capitalei României.

Autobuzul fără şofer şi fără călători

Mai 1930. North Kensington, suburbie din vestul Londrei, Anglia. Un șofer evită într-o intersecție, în ultima secundă, un autobuz cu etaj care i-a tăiat calea. A declarat că autobuzul avea luminile aprinse, circula cu viteză mare... fără șofer și pasageri! Polițiștii au considerat că omul a avut halucinații și nu au luat în considerare declarația sa. Numai că zeci de persoane, pietoni sau șoferi, au depus apoi plângeri la Poliție că un autobuz cu etaj, cu luminile aprinse, fără șofer și pasageri a trecut în cea mai mare viteză pe lângă ei în diferite locuri din oraș, punându-le viața în pericol. Ceea ce susțineau zecile de martori părea un scenariu SF. Poliția a efectuat o anchetă și, pentru că nu a descoperit un astfel de vehicul, a clasat cazul autobuzului-fantomă.