de Sorin Dumitrescu şi Eduard Popa

Într-o carte absolut şocantă, asistenta medicală Penny Sartori, din Marea Britanie, vorbeşte despre experienţele trăite de oameni la limita morţii, de la premoniţii până la incursiuni în „lumea de dincolo”. Dezvăluirile sunt fascinante şi oferă o nouă viziune asupra aşa-zisului „întuneric”, dându-ne speranţa că viaţa noastră nu se termină odată cu moartea fizică.

Fred Williams a fost vizitat de mama şi de bunica sa moarte

Un caz de reîntoarcere din „lumea de dincolo” este cel al lui Fred Williams, un septuagenar care se afla în ultimul stadiu al unei boli cardiace grave. Într-o noapte, când se afla în spital, Fred şi-a pierdut cunoştinţa, şi toţi credeau că o să moară. Dar cineva a ştiut să îl facă să trăiască. Au fost mama şi bunica sa, amândouă moarte, care l-au vizitat cât timp a fost în stare de inconştienţă, după cum le-a povestit el medicilor, asistentelor şi rudelor sale care îl vegheaseră. Le-a văzut stând acolo, lângă el, la marginea patului şi spune că ele îi menţineau „starea de vigilenţă”, a detaliat bărbatul când şi-a revenit. „Dar nu am înţeles de ce era şi sora mea alături de ele”, a mai povestit el, neştiind că sora sa murise cu o săptămână înainte, când el se afla în spital, iar familia nu îi spusese nimic despre moartea ei.

Pam Williams s-a „întors” când a auzit strigătul fiicei sale

O soţie de miner din Swansea, Pam Williams, a ajuns la spital inconştientă, în urma unei hemoragii puternice survenite după o naştere. Cât timp s-a aflat în această stare, ea a văzut cum medicul încerca să o resusciteze: îi presa pieptul, i-a făcut respiraţie artificială şi o injecţie în inimă. „La început m-am simţit foarte bine. Eram bucuroasă, fericită şi pluteam uşor către o lumină strălucitoare. Deodată, de la distanţă, am auzit vocea fiicei mele cea mare, care m-a strigat. Îmi amintesc că mi-am zis atunci: trebuie să mă întorc. Și m-am întors dintr-o săritură. Nu sunt o femeie religioasă, dar cred că există un loc bun, liniştit şi frumos după moarte”, a mărturisit femeia.

După această experienţă, Pam a simţit nevoia să îi ajute pe oamenii bolnavi şi a urmat cursuri de asistentă medicală, s-a specializat, iar după zece ani a devenit asistentă în cadrul secţiei de Cardiologie a unui spital din Sheffield.

Tom Kennard a ajuns în „camera roz”

O poveste absolut incredibilă are şi un bărbat în vârstă de 60 de ani, Tom Kennard. Bărbatul făcuse o operaţie de cancer şi, după aceea, intrase în septicemie. După două săptămâni de Terapie Intensivă a reuşit să se ridice din pat şi să stea într-un scaun cu rotile. Dar nu pentru mult timp, pentru că a ajuns din nou în stare de inconştienţă. Trupul i se răcise, tensiunea îi scăzuse mult şi aproape că nu mai respira. A rămas astfel trei ore, timp în care medicii au încercat să îl resusciteze. Dar bărbatul a făcut o călătorie în „lumea de dincolo”, de unde s-a întors şi a povestit experienţa trăită. Prima sa senzaţie a fost că pluteşte deasupra camerei spitalului. „Mă uitam în jos de-acolo, din tavan, şi vedeam trupul întins în pat. Era frumos, atât de liniştit… Nicio durere…”, a relatat Tom. Apoi a intrat într-o cameră roz, unde l-a văzut pe tatăl său alături de un bărbat brunet, cu părul răvăşit şi cu ochi frumoşi. Pentru câteva clipe, Tom a comunicat telepatic cu tatăl său. La un moment dat, a simţit că îl atinge cineva pe braţ. Se „întorsese” în camera de spital şi plutea aproape de tavanul acesteia, uitându-se la propriul său trup aflat pe pat, la medicii şi la asistentele care încercau să îl readucă la viață. În tot acest timp, Tom a auzit vocea bărbatului brunet, care spunea: „Trebuie să se întoarcă”, dar el ar fi vrut să mai rămână. Acela a fost momentul care „l-a trezit” din acea agonie şi l-a făcut să revină în propriul său trup, după cum i-a detaliat ulterior asistentei. Omul a mai spus că a simţit dureri sfâşietoare la reîntoarcerea în propriul său corp, dar, totodată, îşi reamintea cât de bine s-a simţit în camera roz. „Pen, dacă asta este moartea, atunci este ceva minunat”, a exclamat Tom. Încă o minune s-a întâmplat după „vizita” în „lumea de dincolo”: mâna sa dreaptă, care era înţepenită în poziţia „gheară”, a devenit normală şi funcţională pentru prima dată în viaţă. Știinţa nu a dat până acum nicio explicaţie acestui fenomen care a fost înregistrat în fişa sa medicală, fiind menţionaţi şi martorii la „minune”, inclusiv sora lui Tom.

„Dacă asta este moartea, atunci este ceva minunat!“ (Tom Kennard, pacient)

Eben Alexander a văzut fluturi şi a ascultat muzică angelică

Neurochirurgul Eben Alexander, şcolit la Harvard, s-a transformat dintr-un sceptic într-o persoană care povesteşte tuturor cum arată Raiul. Asta în urma unei experienţe în afara corpului trăită în timp ce s-a aflat în comă timp de şapte zile, după ce a fost diagnosticat cu meningită. Fluturaşi, bucurie şi norişori roz, dar şi „un cântec angelic care se aude din văzduh”: acesta este Raiul zugrăvit de Eben Alexander după o „odisee” de şapte zile în afara propriului corp. Neurochirurgul a fost un sceptic toată viaţa şi nu a crezut niciodată poveştile pacienţilor care i-au descris adesea despre experienţele lor de dincolo de viaţă. Dar, în 2008, bărbatul a fost diagnosticat cu meningită bacteriană şi, din cauza bolii, s-a aflat în comă timp de o săptămână. În acest interval, creierul său nu a funcţionat deloc, dar perioada i-a servit pentru a-şi descoperi credinţa într-o lume mai bună.

El povesteşte că a călătorit pe un tărâm plin de fluturi, norişori roz şi muzică angelică, unde a avut ca însoţitoare o femeie foarte frumoasă, cu ochi albaştri. Deocamdată şi-a spus povestea într-un eseu publicat în „Newsweek”, ca avanpremieră la cartea pe care urmează să o lanseze, „Proof of Heaven” („Dovada că Raiul există”). „Ca neurochirurg, nu am crezut în fenomenul experienţelor legate de apropierea de moarte”, scrie Alexander, explicând totodată schimbarea de paradigmă care s-a produs în mintea sa. Dacă înaintea acestei experienţe punea poveştile pacienţilor pe seama capacităţii creierului de a zugrăvi imaginile pe care noi ne dorim să le vedem, după ce a devenit el însuşi un pacient a avut ocazia să experimenteze „ceva atât de profund, încât poate fi considerat un argument ştiinţific pentru a crede în conştiinţa de după moarte”.