Main menu

header

678 18 1de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

La peste un secol de la mărturiile despre fantoma de la Casa Albă, relatările despre aceasta continuă să suscite imaginația generație după generație.

Mărturiile erau mai multe ca niciodată

A rămas în istorie cu numele de „Obiectul” („The Thing”) și era celebră la începutul secolului trecut pentru că bântuia Casa Albă. Relatările despre această apariție nu mai conteneau, iar personalul de la reședința președinților americani era de-a dreptul terorizat. „Draga mea Clara, Casa Albă este bântuită”, îi scria maiorul Archie Butt cumnatei sale în 1911. Era anul în care mărturiile despre spirit păreau mai multe ca niciodată. Povestea atașatului militar, spusă în singurele rânduri care au rămas ca document al acestui episod, continuă să fascineze.

Fantoma unui băiat necunoscut

Personalul de îngrijire de la Casa Albă povestea zilnic despre fantoma care îi atingea pe umăr. Aspectul care intrigă cel mai mult este acela că acest spirit nu era nici al vreunui președinte, nici al vreunei prime doamne, așa cum sunt legendele locului. „Există o tradiție a fantomelor de la Casa Albă - Lincoln este un spirit foarte popular, la fel Andrew Jackson și chiar un ofițer britanic din Războiul de la 1812. Dar de data aceasta avem de-a face cu fantoma unui băiat necunoscut, în vârstă de 14-15 ani”, explică Evan Phifer, cercetător în cadrul Societății Istorice de la Casa Albă.

„Eteric, cu ochi albaștri”

Una dintre membrele personalului de la Casa Albă, camerista personală a Primei Doamne Helen Taft, a spus nu doar că a simțit celebra presiune pe umăr, dar a și văzut spiritul, pe care l-a descris ca fiind „un băiat eteric, cu ochi albaștri”. Întrucât zvonurile se răspândeau cu repeziciune, toată lumea de la Casa Albă a fost sfătuită să mențină tăcerea asupra subiectului, sub amenințarea cu concedierea. Președintele se temea că ar fi fost luat în derâdere de presă. „I-am reamintit că, dacă etajul Casei Albe ar fi fost într-adevăr bântuit, niciun ordin nu i-ar fi putut ține pe oameni în incintă”, scrie Butt, relatând în continuare că președintele era totuși foarte curios, dorind să afle povestea cu lux de amănunte.

Cine ar fi putut fi?

La rândul său, militarul care a scris epistola era foarte intrigat de apariție. „Nu vreau să-i las să vadă cât sunt de interesat de subiect. Voi cerceta istoria Casei Albe să văd cine a fost acest băiat sau dacă a trăit ori a murit aici”, îi scria rudei sale. În mod ciudat, spiritul nu a mai apărut în corespondența de mai târziu a lui Butt, iar militarul, chiar dacă ar fi avut ceva de revelat, a luat totul cu sine în mormânt, întrucât a fost una dintre victimele Titanicului. La rândul lor, cercetătorii care s-au perindat de atunci sunt la fel de perplecși pe cât era cândva militarul: cine ar fi putut fi adolescentul care bântuia reședința prezidențială, în condițiile în care singurul tânăr menționat a fi locuit acolo fusese Willie Lincoln, care a decedat pe când tatăl său era în al doilea an de Președinție?

Președintele W.H. Taft a reușit cu succes să țină ziarele departe de această poveste pe timpul mandatului său