de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Relatările despre reptilele bipede sunt, în general, sumare, dar subiectul rămâne controversat. Întrebarea este cât ţine subiectul de ficţiune şi cât de realitate. Este, în continuare, o temă sensibilă, pentru că, deşi există unele mărturii referitoare la existenţa lor, nu ştim nici până în zilele noastre dacă aceste creaturi sunt de origine pământeană sau extraterestră. Să facem însă „cunoştinţă” cu cele mai interesante cazuri de acest gen.
De la escrocheria din Louisville la creatura agresivă din Riverside
Teza existenţei unor creaturi bipede acvatice datează încă din anul 1878, când la Teatrul Metropolitan din Louisville a fost expus aşa-numitul „om sălbatic al pădurilor”, descris drept o fiinţă de peste doi metri înălţime şi acoperită cu solzi de peşte. S-a spus însă că respectivul om-reptilă era, de fapt, unul obişnuit, înveşmântat special pentru această ocazie, în scopul de a strânge bani de la credulii care plăteau bilete pentru a-l vedea. Cu toate acestea, în 1954, în timpul unei expediţii efectuate de-a lungul Amazonului, arheologii au găsit o creatură bipedă acvatică bizară, cu branhii şi solzi. În noiembrie 1958, în Riverside (California), un bărbat se afla la volanul maşinii, când, în apropiere de Râul Santa Ana, s-a trezit atacat de o creatură cu capul rotund ca al unei sperietori de ciori, cu ochi scânteietori şi cu solzi. Potrivit mai multor surse, reptila i-a lăsat urme pe parbriz şi, în timp ce omul încerca să accelereze, a lovit maşina şi a călcat peste ea. Referitor la acest caz, prima relatare este dintr-un film clasic SF, „Creatura din laguna neagră”. A doua a apărut în ziarele vremii şi se spune că, într-adevăr, incidentul a avut loc, iar martorul implicat se numea Charles Wetzel. Mai mult, în seara următoare, un alt şofer a pretins că un monstru asemănător a ieşit dintr-un tufiş şi l-a atacat.
Femeie agresată de un monstru în Râul Ohio
O altă mărturie datează din ziua de 21 august 1955. O anume Darwin Johnson înota în Râul Ohio, iar la un moment dat a simţit cum nişte gheare din adâncul apelor au apucat-o de genunchi şi au tras-o la fund. Femeia s-a zbătut să scape de atacatorul nevăzut şi, după ce a ajuns la suprafaţă, a reuşit să se agaţe de un cauciuc de maşină, aruncat de pe mal de un prieten, şi astfel a scăpat cu viaţă. Creatura îi lăsase doamnei Johnson pe genunchi o pată de culoare verde şi câteva răni, iar apoi s-a făcut nevăzută. În acelaşi an, în apropierea Râului Miami, de lângă Cincinnati, au mai avut loc câteva astfel de incidente misterioase. La 25 mai, un şofer se întorcea acasă în jurul orei 3:30 dimineaţa şi a văzut trei reptile cu înfăţişare bipedă. Bărbatul a declarat că acele creaturi aveau piepturile mari, un pic încovoiate, guri ca de broască, lipsite de buze, iar pe cap, pielea încreţită. Şoferul a afirmat că a urmărit animalele timp de trei minute, după care a mers să informeze Poliţia locală. Şeriful a investigat zona, dar nu a găsit nimic.
Făptura cu faţă de broască din Loveland
În ziua de 3 martie 1972, la ora 1:00 dimineaţa, doi ofiţeri de poliţie din Loveland (SUA) au declarat că au văzut o făptură bipedă uriaşă, cu faţă de broască şi cu pielea având un aspect tăbăcit. Creatura ar fi sărit gardul de protecţie şi s-ar fi pierdut în apele Râului Miami. Două săptămâni mai târziu, unul dintre ofiţeri a povestit că a revăzut animalul zăcând pe marginea drumului, după care s-a ridicat şi a pornit spre acelaşi gard de protecţie. A tras în făptură, dar a ratat. Fermierii din partea locului susţin, chiar şi în zilele noastre, că mai văd, din când în când, ciudata arătare. Apoi, în octombrie 1975, locuitorii orăşelului Milton, din Kentucky, au semnalat apariţia unei şopârle gigantice, cu înfăţişare bipedă. La mijlocul anilor ’80, pe malul Lacului Thetis, din Columbia Britanică (regiunea cea mai vestică a Canadei), s-au înregistrat două mărturii legate de o creatură de culoare argintie care şi-a făcut apariţia din apă. Prima oară, animalul a urmărit doi tineri de-a lungul plajei. Unul dintre ei a suferit răni grave la mână de pe urma a şase vârfuri ascuţite aflate pe creştetul capului fiarei. Un martor al celui de-al doilea incident a afirmat că respectivul animal avea corpul asemănător cu cel al unei ființe umane, dar că avea faţa unui monstru, total acoperită cu solzi. Avea, de asemenea, un vârf ascuţit pe cap şi urechile mari. O altă relatare asemănătoare a fost înregistrată spre finalul anului 2001, când locuitorii din Newton Lafayette, din zona New Jersey, au semnalat prezenţa unei creaturi gigantice, care arăta ca un hibrid între o fiinţă umană şi un aligator.
Convieţuire între dinozauri şi oameni?
Una dintre teoriile moderne susţine că explicaţia existenţei acestor animale ţine de faptul că, la origini, dinozaurii şi oamenii ar fi trăit împreună. Unul dintre argumente a venit din localitatea canadiană Wasilla, unde profesorul de muzică Philip Munger a povestit pentru ziarul „Los Angeles Times”: „Primarul oraşului, Sarah Palin, mi-a spus că, în timpul unor expediţii arheologice, a văzut rămăşiţe umane alături de cele ale dinozaurilor”. Conform teoriilor acceptate până acum, ultimii dinozauri ar fi dispărut acum 65 de milioane de ani, ceea ce face aproape ireală o posibilă coabitare cu oamenii. Rămân însă o mulţime de întrebări fără răspuns. Una dintre ele poate fi legată şi de faptul că, aşa cum puteţi observa, toate aceste mărturii vin de pe continentul american.
Adam, un anunnaki-uman?
O altă teză care a făcut înconjurul lumii şi rămâne mereu la modă este cea a reptilienilor anunnaki. Potrivit adepţilor acestei teorii halucinante, programul de încrucişare genetică a reptilienilor a început acum 200.000-300.000 de ani, prin crearea unui hibrid anunnaki-uman despre care se spune că ar fi fost însuşi... Adam. Există părerea că au existat şi alte rase extraterestre care ar fi făcut experimente de încrucişare genetică, de asemenea cu oamenii, dând naştere marilor profeţi şi altor fiinţe excepţionale, dar teza principală este că reptilienii au fost fondatorii acestui „program”. Se spune că aceștia au repetat pe Pământ ceea ce au făcut, iniţial, pe Marte. Ei s-ar fi infiltrat în rândurile populaţiei prin încrucişări genetice, după care au preluat puterea. Unii oameni de ştiinţă şi specialişti în teoriile conspiraţiei sunt convinşi că, atunci când au venit pe Pământ, marţienii albi aveau deja linii genealogice mixte, reptiliene-ariene. Una dintre principalele locaţii în care s-ar fi stabilit anunnaki şi marţienii (sau arienii), în special în timpul şi imediat după cataclismul declanşat de Venus, în jurul anului 4.800 î.Hr., au fost munţii din Turcia, din Iran şi din Kurdistan. Acestea ar fi locurile din care ei ar fi invadat Pământul, după retragerea apelor, şi aceste fiinţe ar fi fost fondatoarele civilizaţiilor avansate care au apărut instantaneu în câmpiile Sumerului, Egiptului, Babilonului şi în Valea Indului. De asemenea, mai există teoria că în Munţii Caucaz s-a desfăşurat un program subteran masiv de încrucişare genetică, în urma căruia a rezultat un număr mare de copii cu sânge mixt.