de Carmen Ciripoiu
O întâlnire cu Albert Ignatenko, supranumit „regele parafenomenelor”, omul care nu-și pierde niciodată răbdarea și nici zâmbetul, este o lecție de viață. Și oricât de sceptic ai fi fost până să-l cunoști, înțelegi cât de simplu poate fi să trăiești fericit și care este, de fapt, rostul tău pe acest pământ. Ce înseamnă filosofia cosmoumanistă propusă de profesorul Ignatenko, ce minuni poate face puterea gândului și cum vă salvează Dumnezeu doar cerându-I ajutorul, aflați într-un interviu senzațional cu cel considerat cel mai puternic om al lumii (mulțumim doamnei traducătoare Svetlana Coseacova pentru ajutorul dat în realizarea acestui material).
„Prima dată când am făcut o ședință de hipnoză a fost la 12 ani”
- Pentru început, domnule Ignatenko, am să vă cer permisiunea de a face un interviu de suflet. Sunteți o adevărată legendă, dar dumneavoastră vă considerați un fenomen?
- Fiecare om se poate considera un Napoleon sau un Cezar. Eu prefer ca ceilalți să mă aprecieze. De aceea, cu mulți ani în urmă, un grup de oameni de știință de la Institutul de Psihologie din Kiev mi-a oferit un certificat, în care se specifică faptul că eu dețin aceste capacități incredibile. În primul rând se refereau la memoria mea cu totul ieșită din comun, dar și capacitatea mea nonverbală de a modela diferite stări. De altfel, am strâns tot felul de atestate, printre care și acesta în care sunt considerat un Fenomen.
- Când ați descoperit că aveți aceste capacități cu totul ieșite din comun? A fost „moștenire de familie”?
- Prima dată am apărut pe scenă cu aceste demonstrații senzaționale la vârsta de 19 ani, însă la mine nu a fost moștenire de familie. Eu așa m-am născut, iar capacitățile eu însumi le-am transformat în programe. Am fost propriul meu regizor și propriul executor. Am știut dintotdeauna ce trebuie să studiez, cum ar fi, de exemplu, modelarea cosmosului fără hipnoză. Prima dată când am înțeles că sunt altfel aveam 12 ani și m-am dus cu prietenul meu, Serioja, la o ședință de hipnoză. Nu mai văzusem așa ceva până atunci. Erau diferite elemente de hipnoză și pentru noi era extrem de interesant. Dar a fost și un moment în care ne-am distrat, atunci când ni se sugera că avem apă sub picioare și toți de pe scenă urcau pe scaune. Și deodată a apărut un gând: că pot face și eu acest lucru! Atunci l-am întrebat pe prietenul meu dacă vrea să-l hipnotizez. Acesta a început să râdă, iar eu i-am pus mâna pe cap și în gând i-am spus să adoarmă. Și Serioja a adormit pe loc, pe un scaun. Am încercat apoi elementul de hipnoză cu apa și am văzut cum Serioja s-a urcat pe acel scaun și aproape că a căzut. Îmi amintesc că cineva a strigat să nu mai facem năzbâtii și în momentul acela i-am spus prietenului meu să se trezească. A doua zi, la școală, aproape 30%-40% dintre colegii mei erau hipnotizați, apoi procentul a crescut și, ulterior, am trecut și la învățători. Făceam experiențe pe ei. Și pentru prima dată, atunci am făcut și celebra lovitură de kung-fu pe un coleg. Eu stăteam peste gard de școală, iar mama, care era pedagog, a început să fie invitată din ce în ce mai des la directorul școlii. Când i-am închis ochii unei învățătoare, pur și simplu m-au dus pe sus la director. Au chemat-o, bineînțeles, pe mama și au rugat-o să-mi spună să-i deschid ochii învățătoarei care plângea. Iar directorul a spus atunci că, dacă nu mă potolesc, îmi va face o asemenea caracterizare că nu voi mai fi primit de nicio școală din Uniunea Sovietică. M-au pus să-mi dau cuvântul că nu voi mai arăta așa ceva, dar peste două luni ne-am mutat din acea localitate în alta și am început să am un nou auditoriu.
„La 50 de ani, i-am văzut chipul lui Iisus Hristos, în peștera lui din Ierusalim”
- O lume întreagă se întreabă cum a fost copilul Albert Ignatenko. Ce amintiri păstrați din copilărie?
- Am amintiri extrem de frumoase din copilărie, iar eu știu că nu stăteam niciodată liniștit. Cred că aveam prea multe motorașe… Pe la 5 ani, când cineva se apropia de casa noastră, întreba dacă la noi nu e cumva război. Și asta pentru că pe gard era pusă o sârmă ghimpată, cu un scop bine definit: ca eu să nu fug, pentru că de multe ori plecam pentru o zi întreagă, umblam peste tot, adunam roci, grenade, ba chiar și proiectile. Chiar dacă eram mic, întotdeauna umblam cu persoane în vârstă și voiam să știu mai multe lucruri în același timp. Eu îmi doream să fiu și geolog, și preot, pictor, scriitor, să știu să repar radioul… Toți au observat atunci că pot să memorez absolut tot. Mi-amintesc că după război au început să apară tot felul de poezii în care erau folosite cuvinte nepotrivite, de fapt înjurături, eu le-am memorat, iar cei mari mă puneau amuzaţi să le recit în public. La un moment dat, a venit străbunica în vizită la noi și m-am decis să-i spun și ei o poezie. Când am început să vorbesc, s-a așezat pe scaun și mult timp nu s-a mai ridicat. Am fost bun prieten cu preotul satului, care, la rândul său, a fost amic cu bunicul meu, clopotar la biserică, chiar dacă mai avea și un alt loc de muncă. Mic fiind, mă urcam pe scara spiralată și trăgeam și eu de funiile clopotului. Iar seara când ai mei nu mă puteau găsi, vecinii le spuneau că e posibil să fiu în biserică, așteptând împărtășania. Și, într-adevăr, părintele îmi dădea o bucățică de anafură și puțin vin…
- Date fiind aceste mărturisiri, cât din ceea ce faceți dumneavoastră este știință și cât este credință?
- La mine știința se combină cu credința, iar combinația asta a început din copilărie. Bunicul meu a fost un om foarte credincios, profund aș putea spune. La 5 ani, când el a murit, a venit părintele să-i facă slujbă. M-am apropiat de preot și l-am întrebat dacă va muri și el curând. Motivul pentru care voiam să știu era faptul că îmi doream să iau cartea sa sfântă, aurită și cădelnița și să slujesc în locul său. Când pe bunicul l-au dus la cimitir, am mers mult și în tot acest timp am întrebat-o pe mama de zeci de ori de ce m-a născut. Ea mi-a spus că orice om se naște ca să trăiască, iar eu i-am răspuns că tot voi muri, ca și bunicul, și oricâte argumente a încercat să-mi aducă, nu a avut șanse de câștig. Când sicriul a fost coborât, după ce am aruncat și eu un pumn cu pământ, i-am spus mamei că voi găsi ceva care-i va face pe oameni să fie nemuritori. Acela a fost un moment-cheie al vieții mele. Am uitat o vreme, dar mi-am reamintit când m-am apucat serios de știință și am înțeles că există legea conservării informației, această informație fiind conștiința. Apoi mi-am dat seama de alte lucruri când, la vârsta de 50 ani, în peștera lui Iisus de la Ierusalim, i-am văzut chipul! Atunci am devenit un om credincios în adevăratul sens al cuvântului și am învățat să mă rog ca un adevărat profesionist, trecând mental prin tot Universul. Am desenat Universul mental și am cerut întotdeauna un singur program: cel pentru viață veșnică. Cheia pentru viața veșnică, tot ce au căutat alții o viață întreagă. Și pentru asta a trebuit să studiez foarte multe științe, iar memoria m-a ajutat enorm.
„Am primit cheia către viața veșnică în anul 2016”
- Care ar fi prețul pe care l-ați plăti pentru tinerețea fără bătrânețe?
- Nu există preț pentru așa ceva. De aceea, ori de câte ori sunt între oameni foarte bogați și ei mă întreabă câte miliarde am în cont, le spun că eu dețin cel mai mare capital din lume: nu mă îmbolnăvesc și nu îmbătrânesc, pentru că am acea cheie către viața veșnică. Iar aceasta nu poate fi cumpărată cu toți banii din lume! Prima cheie către viața veșnică mi s-a dat în anul 2016. Este vorba despre matricea tinereții veșnice, iar la sfârșitul anului 2017, am primit cheia cu matricea controlului timpului vieții.
- Cine v-a dat această cheie?
- Învățătorii mei. Am foarte mulți ghizi spirituali acolo, sus. Pe pământ nu am avut prea mulți învățători, pe mine mă îndrumă cei care au plecat în neființă.
- Apropo de asta. Ați declarat la un moment dat că ați primit de la renumita clarvăzătoare Baba Vanga harta noii civilizații. Despre ce este vorba?
- Vanga este cea care tot timpul mă învață să fac pronosticuri. Ea mi-a dat şi o altă hartă despre ce se poate întâmpla pe pământ, unde vor fi inundații etc. Legat de harta noii civilizaţii pe care mi-a oferit-o Vanga, aceasta poate fi văzută în ultima carte pe care am scris-o. Am făcut cunoștință cu Vanga în anul 2000, în Bulgaria. Guvernul acestei țări mi-a dat atunci drept bonus o călătorie la ea, un cadou pe care l-am primit în urma participării la un congres special și, astfel, am făcut parte dintr-o minigrupă. Eram foarte interesat în acea perioadă ce s-a întâmplat de fapt cu tatăl meu, unde este. El a fost medic în armata germană, i-a tratat și pe nemți, și pe ucraineni. Bunicul meu nu avea un picior, îl pierduse în timpul Primului Război Mondial și făcea parte din categoria celor care aveau așa-numitele boli-fantomă. Când s-a auzit că doctorul vindecă și ucraineni, l-au chemat la bunicul. Tata a văzut-o atunci pe mama și s-a îndrăgostit de ea și peste nouă luni am apărut eu. La un moment dat, tata a rămas să vindece doar ucraineni, dar a fost luat de partizani și din acel moment nu am mai știut nimic de el. Din păcate, întâlnirea cu Vanga nu a fost așa cum am sperat, pentru că am avut o traducătoare mai puţin bună. Când am întrebat-o unde este tata, Vanga mi-a răspuns prin fraze scurte, însă, din nefericire, nu am reușit să înțeleg din cauza traducerii. Însă, după câțiva ani de când a plecat dintre noi, a reluat legătura cu mine și am început să comunicăm. Am mai mult de 80 de învățători în Ceruri. În fiecare dimineață, iau legătura cu ei și primesc foarte multe informații. Sunt învățați străvechi, de la Leonardo da Vinci, Socrate, mulți sfinți și fiecare dintre ei îmi dă sfaturi. Și îmi este foarte ușor să învăț. Acolo, Sus, este mult mai multă știință și cunoștință decât aici, pe pământ. De-a lungul multor ani, am înțeles că toți oamenii sunt geniali de la natură și am găsit Sus ce blochează această genialitate a lor pe pământ. Am avut ocazia în Uniunea Sovietică să am extrem de multe apariții și pe scenă, și la congrese, oriunde a fost nevoie să se vorbească despre lucrurile acestea paranormale. În anul 1987 eram însoțit, din umbră, de Serviciile Secrete și de Securitatea țării. În plus, începusem să fac o serie de experiențe pe lacul Aral despre concentrarea și dispersarea norilor.
„Adun și risipesc norii și același lucru îl fac și discipolii mei”
- Cu alte cuvinte, nu este un mit faptul că puteți aduna sau, dimpotrivă, risipi norii?
- Nu, iar acest lucru îl fac acum și discipolii mei. În perioada vechiului URSS, toți, în special Armata și Serviciile Secrete, erau interesați dacă pot concentra norii. Atunci am creat un grup de trei oameni, doi fiind cumva sub acoperirea Academiei de Științe din Uzbekistan. Eu eram la Moscova și cei doi au plecat din Nikolaie, Ucraina, cu avionul spre Uzbekistan. Cei doi colegi, oameni de știință, atât de bine au fost întâmpinați cu mâncare bună și vodcă că s-au amețit, împreună cu șoferul. Mai mult, nu au reușit să ajungă la locul unde urma să aibă loc experimentul, pentru că s-au răsturnat cu mașina. Fusese deja anunțat că are loc un experiment științific. Vă dați seama, erau sateliți care filmau totul, iar toată operațiunea a fost plătită de Serviciile Speciale... Un general a sunat atunci la Moscova și m-a întrebat ce e de făcut în asemenea situație, menționând că el își poate pierde serviciul. În acel moment am primit o informație de pe constelația Sirius, cu care nu avusesem până atunci niciun contact. O voce, care am realizat că mă însoțea din copilărie, mi-a spus că eu pot face acel experiment de la Moscova, și i-am spus generalului că sunt pregătit. Au mai plătit încă o înregistrare din satelit pentru a doua zi, la ora 10.00 dimineața. Am lucrat la distanță de la Moscova pentru Aral, satelitul a filmat și totul a ieșit excelent. Tot în acea perioadă, am pregătit programul pentru soldatul invincibil!
- Cineaştii japonezi, care au turnat filmul „Extrasenzorii sovietici”, au afirmat despre dumneavoastră că îndepliniți o anumită misiune pe pământ. Ne puteți spune care este aceasta?
- Când au venit să filmeze, nici eu nu mă gândeam la misiunea pe care o fac acum. În acea perioadă, nu spuneam că va urma Veacul de Aur, dar vorbeam mereu de omul mileniului III, care nu se va îmbolnăvi, nu va obosi. Când unul dintre cineaști a ascultat discursul meu, a făcut acea afirmație despre care vorbiți dumneavoastră. Cinci ani au tot făcut filme cu mine. Misiunea mea este mult mai vastă ca atunci. Vreau să construiesc acea civilizație a noului Veac de Aur al Creatorului. Este un proiect întreg, din care de bază sunt 15 programe legate de viitor, de la pedagogie, politologie, jurisprudență, sport, jurnalism și așa mai departe. Este vorba despre omul mileniului III independent de oricine, care să folosească tehnologiile psihoinformaționale, fără niciun fel de suport din afară. Sunt oameni care datorită acestor programe s-au însănătoșit, persoane ai căror copii au devenit geniali, alții care au început să cânte cu voci îngerești sau au devenit supermanageri, medici sau sportivi de renume și, nu în ultimul rând, persoane pe care le-am ajutat să devină... președinți de stat. Ei sunt imaginea acestei mișcări cosmoumaniste.
„Matricea servește ca un retranslator pentru Creator, ierarhiile lui și neamul fiecărei persoane”
- S-a întâmplat să vă ceară cineva ajutorul, dar să nu aibă nicio posibilitate din punct de vedere financiar?
- Foarte mulți au venit și vin în continuare. Au fost zile în care am lucrat gratis, pentru că așa a fost situația. Muncesc mult fără bani și cu casele de copii, cu oameni în vârstă din diferite țări ale lumii. Și, în scurt timp, voi face acest lucru și în România. La mine oamenii vin în primul rând pentru sănătate, apoi să-și găsească un loc de muncă și, nu în ultimul rând, fericirea. Le introduc programele matrice, care sunt formate din informație, energie, mișcare și materie.
- Se transmite din energia dumneavoastră celui care are matricea?
- Toată energia vine de la Dumnezeu. Matricea servește ca un retranslator pentru Creator, ierarhiile lui și pentru neamul fiecărei persoane, care abia așteaptă să îi ajute. Doar că noi nu știm să cerem corect... Matricea aceasta este analogul sistemului uman, e un complex al tuturor sistemelor. De aceea, atunci când ea începe să lucreze la nivel de subconștient, activează rezerva noastră care doarme. Și asta înseamnă un plus de informație și de energie, în acest fel îmbunătățindu-se până la perfecţiune calitatea conexiunii dintre om și Univers.
„Merg la Creator de două ori pe zi, dimineaţa şi seara“
- Există vreun sfânt de care sunteți mai apropiat?
- Am aceeași atitudine față de toți sfinții. Dar iau în considerare ierarhiile, adică Dumnezeu-Creatorul, Iisus Hristos, Sfântul Duh, Maica Domnului, Sfântul Nicolae, Sfântul Pantelimon, Sfântul Gheorghe și mulți alții. Acolo, Sus, nu poți iubi mai mult pe cineva, pentru că Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Eu merg la Creator de două ori pe zi, dimineața și seara, și toți mă ajută.
A făcut doi preşedinţi de stat!
Omul de știință Albert Ignatenko a fost cel care, între anii 1981 şi 1984, a pregătit echipa de canotaj a URSS pentru Campionatul Mondial, iar între anii 1982 şi 1983 a consiliat echipa de tineret de canotaj a URSS pentru Regata Mare de la Moscova. Între anii 1984 şi 1996, profesorul Ignatenko a fost în spatele lui Anatolii Romaniuk, câștigătorul Cupei Mondiale, campionul URSS, campionul Ucrainei la lupte greco-romane, categoria de greutate 52-57 kg. De asemenea, între anii 1997 şi 2000, l-a pregătit pe Iaroslav Gabor, campion cvadruplu al Slovaciei la kickboxing, categoria de greutate de până la 75 kg, dar și pe Jaromir Jagr (Cehia, Praga), unul dintre cei mai buni jucători de hochei din lume, căpitanul echipei NHL Pittsburg Penguins. Sub mâna lui Albert Ignatenko s-a aflat, între anii 2000 şi 2004, Valdis Shkutans (Letonia), finalist al Campionatului Mondial de juniori la dans sportiv, campion al Letoniei de cinci ori la programul de zece dansuri. Omul de știință a contribuit la dezvoltarea potențialului creativ al cunoscutei cântărețe Sisa Sklovska și al violoncelistei Svetlana Petushkova și al renumitei balerine, astăzi eniopedagog G. Basova și Nina Yakushevskaya, solistă a Academiei de stat de operă și balet Musorgski. Nu în ultimul rând, profesorul Ignatenko i-a ajutat să câștige alegerile pe fostul președinte al Republicii Slovace, Rudolf Schuster, și pe fostul președinte al Ucrainei, Leonid Danilovici Kucima.