de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu
La mică distanță de Las Vegas există un spațiu cutremurător, destinat doar vizitatorilor cu inima tare și spiritul dârz - Valea Morții, un loc al spectacolului majestuos, dar neiertător al naturii.
Un spațiu al recordurilor naturale
Orașul Las Vegas este un punct strălucitor între locuri sălbatice și pustii. Unul dintre acestea este celebra Valea Morții, cel mai mare parc național din statele sudice ale SUA. Recordurile sale mai includ cea mai scăzută temperatură din America de Nord, cel mai secetos spațiu, cea mai joasă altitudine. De foarte multe ori, temperaturile extrem de ridicate din această parte a SUA nici nu mai sunt înregistrate în tabloul general. De exemplu, la 10 iulie 1913 aici s-au înregistrat 56 de grade Celsius, iar media ultimilor ani arată 42 de grade aproape în fiecare zi. Iarna, aici se înregistrează 18-20 de grade Celsius, ceea ce face ca locul să fie vizitat încontinuu de cei sătui de iarnă și de frig. În plus, nu există apă pe cea mai mare parte din suprafața Văii Morții, aspect care conferă un plus de mister locului. Mai mult, cele mai vechi roci din zonă au o vechime de 1,7 miliarde de ani. Departe de a fi un loc primitor, Valea Morții atrage ca un magnet amatorii de senzații tari prin spectacolul natural excepțional. Timpul și schimbările geologice au creat aici peisaje demne de pictura abstractă, cu scufundările și ridicările frecvente ale solului generând coline care nu mai pot fi văzute nicăieri altundeva.
Teren zimțat în Golful diavolului
Colinele din Valea Morții au o formă și o compoziție unice. Terenurile sărate acoperă o suprafață de peste 520 de kilometri pătrați. Dunele de nisip sunt enorme, de toate formele, dând impresia vizitatorului că se află pe altă planetă. De asemenea, piscul numit Telescope se ridică la o înălțime de 3.353 de metri deasupra nivelului mării. Panorama care se poate admira din mai multe puncte ale Văii Morții este fantastică și foarte căutată de turiști. Astfel, Badwater Basin, un platou din sare pură, este la 282 de metri sub nivelul mării, cel mai jos punct de pe continentul nord-american și al doilea din emisfera vestică. De asemenea, în Golful diavolului se spune că doar necuratul ar putea să pășească, atât de denivelat este terenul parcă zimțat, din cauza eroziunii atmosferice. Totodată, cei care intră în Valea Morții pot auzi, dacă pun urechea pe sol, cristalele de sare din adâncuri scrâșnind, pocnind, contractându-se și ciocnindu-se din cauza căldurii excesive. De asemenea, un răsărit fastuos și un apus ca din altă lume sunt foarte populare printre vizitatori pe Zabriskie Point, pentru că acest loc oferă o panoramă spectaculoasă spre Munții Panamint. La rândul său, craterul Ubehebe dă fiori de la o adâncime de 122 de metri.
Culori demne de Paleta artistului
În pofida denumirii acestui parc național, spațiul este departe de a fi un loc mort din perspectiva florei și faunei. În spațiile unde există apă, cât de puțină, trăiesc 51 de specii de mamifere, 300 de specii de păsări, 36 de tipuri de reptile și mai mult de 1.000 de specii de plante, dintre care 23 sunt unice, specifice doar acestui loc. Primăvara are loc un adevărat spectacol floral, chiar și pe Furnace Creek, cel mai fierbinte loc de pe continent. Toate aceste peisaje sunt o mare atracție pentru artiștii din toată lumea, care nu pot rata experiența vizuală pe care o oferă Valea Morții. Coloristica de aici pleacă de la tonuri de roșu, galben și orange spre roz, purpuriu și verde, amestecându-se și schimbându-și nuanțele de la o oră la alta, în funcție de lumina solară. Există, de altfel, și un loc numit Paleta artistului, unde se pot vedea unele dintre cele mai frumoase și mai uimitoare coline, splendide umbre și mărețe unduiri naturale.
Turiștii fac ravagii
Oficialitățile care răspund de parcul național Valea Morții au tras recent un semnal de alarmă vizavi de faptul că nenumărații turiști care sosesc în zonă fac ravagii pentru mediul înconjurător. Impactul pe care îl au gunoaiele și resturile pe care vizitatorii le lasă în urmă este considerat îngrijorător. „Muncitorii au strâns 1.655 de suluri de hârtie igienică și au făcut 429 de mormane de gunoi. În plus, toaletele au rămas cu ușile deschise, iar responsabilii au stat să strângă după turiști 1.500 de ore doar în ultimele luni. „Gunoiul lăsat de oameni în tomberoane și pe lângă a fost împrăștiat de vânt și de animale, iar parcul Valea Morții suportă consecințele faptului că este deschis turiștilor”, detaliază superintendentul Mike Reynolds. De asemenea, vehiculele lasă urme care sunt greu de refăcut pentru a da parcului aspectul său natural. Este nevoie de replantări care durează, iar întinderea enormă a Văii Morții nu permite întotdea- una intervenții la timp și nici ferestre de timp fără vizitatori, care să permită refacerea spațiilor.
Enigmele pietrelor care „navighează“
În Valea Morții există unul dintre cele mai fascinante mistere geologice ale continentului, nedeslușit până astăzi. La locul numit Racetrack Playa există ceea ce a fost numit pietrele care „navighează”. Este vorba despre coloși de rocă, cu o greutate de circa 300 de kilograme, care au în spatele lor urme lungi, ca și cum aceste blocuri de piatră ar fi fost târâte pe distanțe mari. Există nenumărate speculații pe marginea acestui fenomen uimitor, de la extratereștri la gheața care ar exista în adâncuri și care ar genera mișcări de plutire. În orice caz, mișcarea acestor stânci apare la fiecare doi-trei ani, iar urmele pe care le lasă „navigarea” pot fi văzute și timp de patru ani.