de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Istoria României e ca o carte deschisă care merită citită pentru că ascunde secrete demult uitate. Dar cum a apărut o populație de uriași pe teritoriul țării despre care istoricii vorbesc cu mare greutate, rămâne încă un mister neelucidat.
„Novacii” cu craniile ca niște „dovleci de prăsilă”
În folclorul popular se vorbește despre existența unor uriași denumiți „novaci” sau „jidovi”, ale căror schelete între 2,5 şi 4 m, cu craniile mari cât niște „dovleci de prăsilă”, au fost descoperite la Argedava, capitala Daciei lui Burebista, acum satul Popeşti de lângă oraşul Mihăileşti, judeţul Giurgiu. Asemenea schelete au fost găsite și în Teleorman sau Călăraşi, dar și în arealul Munților Buzău, unde media uriașilor era de 2,4 m. Despre acești uriași numiți și „căpcăuni” sau „coloși” a vorbit însuși istoricul grec Herodot, care i-a descris drept „favoriți ai zeilor”, întrucât îi „întreceau pe toți oamenii prin înălțime, forță și frumusețe”. Și tot Herodot i-a văzut pe acești titani, numiți și Terae filii (fii ai pământului), ca pe o populație de pelasgi în zonele împădurite ale Munților Carpați din bătrâna Dacie. Mai mult decât atât, însăși Biblia amintește despre existența giganților: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Geneza 6:4)”. Primii cercetători celebri ai perioadei interbelice care au făcut vorbire despre uriași au fost Radu Vulpe și Vasile Pârvan, care în perioada anilor 1926, 1939, 1951 au descoperit nu mai puțin de 80 de schelete uriaşe, de umanoizi de 4-5 metri înălţime, care, surprinzător pentru toată lumea, au avut culoarea roz, ca și cum ar fi fost iradiate! Potrivit martorilor oculari, osemintele lor au fost încărcate într-un camion și duse într-un loc despre care nimeni nu a vorbit în timp. Sunt și unele zvonuri potrivit cărora scheletele ar fi fost luate de specialiști ruși și duse în fosta URSS.
„Au fost înecaţi de o ploaie mare”
Unele legende, dar și teorii istorice spun că în urmă cu 10.000-20.000 de ani, în urma unor fenomene catastrofale care au marcat începutul sfârșitului ultimei glaciațiuni, uriașii ar fi ajuns inițial în Africa, unde au înființat colonii, cum este cazul Egiptului preistoric. Cât privește apariția lor pe teritoriul Daciei, se aude că „jidovii” ar fi făcut exploatări miniere și construcţii sau amenajări subterane de mari dimensiuni, fapt confirmat și de descoperirea la minele de la Roșia Montană a unor schelete de uriași în anul 1976. Și asta nu e tot, pentru că în anul 2012 o echipă de geologi româno-canadiană a excavat o lespede auriferă cu o lungime de 12 metri, despre care se spune că a fost făcută de strămoșii giganți. Dar la un moment dat, uriașii au dispărut brusc, lăsând în urmă doar câteva grupuri răzlețe în cătunele lor precum cele din Posești (Prahova), Scăieni (Buzău) sau în Gorj. Dovadă a existenței lor pe aceste meleaguri stau și numele localităților de azi Novaci, Jidova, Jidovița, Jidvei sau Valea Jidovului, defileul traseului spre Cheile Bicazului, devenită în secolul al XVI-lea Jgheabul lui Vodă. Cum au dispărut acești „jidovi” uriași a rămas un mister, deși, potrivit unei vechi legende din Vlașca, „în timpul uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani, apoi uriaşii «Jidovi» au fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp”.
Gogea Mitu, urmașul titanilor?
Alte schelete ale uriașilor au mai fost descoperite în anul 2005 sub Mănăstirea Negru Vodă, în zona Lacului Pantelimon, complexul Lebăda (20 de oseminte), iar la Scăieni, în județul Buzău, alte două. Dar, ca de fiecare dată, s-a păstrat o secretomanie absolută. Tot martori oculari afirmă că au existat persoane care i-ar fi pus pe copiii săraci, în special pe fetițe, să spele „ciotoaiele și căpățânile ale mari”, apoi să le bocească. Mituri despre uriași au existat și în Munții Apuseni, în satul hunedorean Ardeu. Potrivit etnologilor, aceștia „nu erau personaje malefice. Ei îi pedepseau pe oameni dacă aceștia nu respectau un anumit regim de viață și erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur, și le păzeau singuri”. De-a lungul istoriei, românii au avut personaje foarte înalte din punct de vedere fizic, cum ar fi Radu Vodă, Mihai Viteazul sau interbelicul Gogea Mitu, de 2,5 metri, care a trebuit să fugă în munți ca să nu mai fie privit ca o ciudățenie. Să fi fost aceștia urmași ai titanilor?
Fiinţe umanoide colosale în lacurile din Rusia
Și asupra lacurilor Issyk-kul, din Kârgâstan (lac cald, care nu îngheață niciodată), și Baikal, considerat cel mai vechi din lume, aflat în Siberia, planează fenomene misterioase. Potrivit omului de știință Ilia Grabovski (care a început cercetările în anul 1930, dar a murit înainte să împărtășească altora ce a învățat), pescarii locali ar fi descoperit o peșteră subacvatică într-unul dintre cele două lacuri, care conține scheletele unor oameni foarte înalți, care aveau asupra lor mai multe amulete de argint. Primele informații însă despre umanoizii din cele două lacuri datează din anul 1800, când niște scafandri din Georgia au raportat găsirea unor peșteri subacvatice în care, de asemenea, au fost descoperite osemintele unor ființe uriașe. Mai mult decât atât, o legendă vorbește atât despre existența giganților, cât și de cea a unui oraș scufundat. Mai târziu, prin perioada anilor 1980-1982, se spune că scafandrii militari sovietici ar fi văzut în timpul unor antrenamente militare în adâncuri niște umanoizi foarte înalți care înotau fără costume. Când au încercat să-i captureze pe aceștia, o forță necunoscută i-a aruncat din apă pe uscat. Drept urmare, trei dintre scafandrii militari au murit, iar alții au fost grav răniți. Oare va reuși cineva să înțeleagă vreodată ce se ascunde cu adevărat în adâncurile Rusiei?