de Mihai Vlad Duma şi Adrian Barna

În general, acești oameni sunt numiți vraci sau, în limbaj local, „medecine man”, ceea ce s-ar traduce prin oameni-medicament. Dar atunci când nu vindecă războinici răniți sau indieni bolnavi, acești vraci sunt personajele cele mai de temut din mitologia triburilor indiene din America de Nord. Pe cei mai duri îi recunoști după pieile de lup pe care le poartă neîncetat.

Urlă grozav la Lună

Fiecare trib are un asemenea vraci, iar fiecare vraci are un animal-totem care îl ghidează nu numai când este în transă, călătorind prin lumea spiritelor, ci și în viața de zi de zi. Pentru că acolo, printre nativii americani, toată lumea știe că acești oameni aleși se pot transforma, în secret, în animalul său totem. Mulți poartă pene de vultur, alții au pene de corb și mai sunt alții care invocă puterea marilor urși grizzly, dar toți se tem de oamenii-lup, șamanii ale căror suflete s-au înfrățit un spiritele lupilor. Legendele sunt vechi și vorbesc despre lucruri care astăzi par rupte din filmele de groază. Unii indieni spun despre oamenii-lup că nimeni nu îi poate înfrânge. Și nu se tem de nimic și de nimeni. Dacă sunt într-o comunitate, ei vor fi cei mai însingurați dintre membrii tribului, cei care vorbesc cel mai puțin și cei care, în nopțile cu Lună plină, fug din sate pribegind prin pustietăți și urlând grozav la Lună. Nimeni nu vrea să se întâlnească atunci cu omul-lup. Căci atunci el nu mai este om nici măcar o picătură. Pe el pune stăpânire spiritul lupului, sălbatic, nemilos, fără frică.

Sunt mai respectați decât șefii de trib

Oamenii-lup sunt, uneori, mai respectați decât șefii de trib pentru că puterea lor este greu de cuprins cu mintea unui om. Despre un șaman-lup din Dakota se spune că a fost împușcat de cinci ori, și, când a ajuns înapoi în tabără, nu mai avea nicio rană. Alt om-lup a pus la pământ toți dușmanii care îl încolțiseră pe când era la vânătoare. Războinicii veniți în ajutorul său au numărat șapte cadavre, toate cu beregata mușcată ca de un lup uriaș. Dar cea mai importantă putere a unui șaman-lup este aceea că se poate transforma în… lup. Indienii când zăresc un lup singuratic îl ocolesc, pentru că acela este sigur un șaman căutând puterea ascunsă a sufletului de lup. Un colonel din cavaleria americană scria în jurnalul său că a asistat la o astfel de transformare. „Un lup, cât un om de înalt, dansa în jurul focului. Era cald în cortul cel mare, dar sufla aer înghețat. Am scos pistolul și am tras trei focuri. Fiara s-a ghemuit și m-a izbit în piept. Când m-am trezit, vraciul m-a întrebat dacă cred că gloanțele au valoare în lumea spiritelor”, nota colonelul Johan Brithalld, în 1870. Nimeni nu vrea să se lupte cu un lup înalt cât un stat de om...

Barking Wolf: „Intram în omul bolnav și scoteam răul din el cu sufletul lupului”

Barking Wolf este un șaman Lakota. A sărit de 70 de ani și vorbește încet, abia auzit. În nopțile cu Lună plină vin la el zeci de indieni ca să capete sfaturi pentru perioada următoare. Îmbrăcat în piei de lup de 100 de ani vechime, Barking Wolf dansează cu pași mici, în cercuri concentrice. Fața pare să-i devină de piatră, spectatorii lovesc în tobe îngânând un cântec fără cuvinte. La un moment dat, Barking Wolf intră în transă. Cade la pământ și face mișcări sacadate. Nimeni nu mai mișcă. Uneori poate sta așa și o oră întreagă, apoi se ridică, le spune pe nume tuturor celor prezenți și le povestește despre călătoria sa în lumea spiritelor, ghidat de lup. Deseori le aduce vești despre cei decedați, alteori nu spune nimic și aprinde ierburi de leac al căror fum îl inspiră toți cei prezenți. La sfârșitul ritualului, Barking Wolf îi spune fiecăruia ce ar trebui să facă acasă pentru ca nimeni să nu se îmbolnăvească. „Când eram mai tânăr intram în omul bolnav și scoteam răul din el cu sufletul lupului. Smulgeam boala din om. Niciun indian din tribul acesta nu a intrat în vreun spital”, spune Barking Wolf. Mulți dintre cei care asistă la acest ritual visează, nopți de-a rândul, lupi singuratici alergând ca vântul prin preerie.

Secrete sângeroase

Există și povești despre oameni-lup care nu erau deloc blânzi. În lupte erau primii și adunau inimile celor căzuți, inimile inamicilor, pe care le ardeau și cenușa lor o folosea în diferite amestecuri. Așa ceva nu se știe s-o fi făcut vreun vraci-corb sau un vraci-vultur. Se mai spune că, cel puțin o dată pe lună, un om-lup bea sângele cald al unui animal ucis chiar de el. Obligatoriu, animalul sacrificat trebuie să fie o sălbăticiune. Alții pun în băuturile rituale astfel de sânge și cine nu îl bea nu primește binecuvântarea vraciului, deci nici pe cele ce coboară din lumea spiritelor. Dacă ai un om-lup ca dușman, nu-l poți învinge decât atunci când nu poartă pieile de lup, numai atunci e vulnerabil, altfel, el are puterea sălbatică a lupului disperat. John „Long Speer” Davis, un șaman cherokee, spune că un om-lup poate să intre în lumea spiritelor și să se încarneze în fiara care te poate urmări cu lunile, până găsește prilejul să te ucidă. „Răzbunarea omului-lup este supraomenească. Te poţi trezi, în miez de noapte, cu mușcături pe trup venite de niciunde. Zgârieturi care te vor chinui îndelung. Cel mai rău este să îl auzi urlând. Nimeni altcineva nu-l va auzi, dar tu vei trăi cu acest urlet în urechi. Nimeni nu se poate pune cu omul-lup, mijloacele lui sunt cele mai crude și nu cred decât în judecata haitei, în dreptul celui mai puternic și mai neînduplecat dintre toți”, spune John „Long Speer” Davis.

Primul rol al unui șaman este să-i vindece pe bolnavi. În al doilea rând, acționează ca mediator între cei vii și cei morți

Se conectează cu lumea spirituală

Primul rol al unui șaman este să-i vindece pe bolnavi. Un șaman face acest lucru prin conectarea cu lumea spirituală și dobândirea de cunoștințe despre diferite boli. Șamanul folosește astfel de cunoștințe pentru a vindeca persoana în dificultate. În al doilea rând, un șaman acționează ca mediator între cei vii și cei morți. În cazul unor întrebări sau probleme nerezolvate, atât spiritul, cât și oamenii comunică cu șamanul, care la rândul său adresează părții relevante. În al treilea rând, șamanii au abilități de a spune adevărul absolut, de a vindeca, de a înțelege vântul și de a vorbi cu animalele. Ei conduc, de asemenea, în a face sacrificii pentru a potoli zeii sau spiritele să ierte sau să binecuvânteze oamenii. Șamanii sunt capabili să se conecteze cu lumea spirituală prin diferite mijloace și proceduri. Unele dintre aceste modalități includ dansul, muzica și cântecele, postul și nopțile de veghe. În timpul acestor proceduri, șamanii folosesc diferite obiecte, cum ar fi pene, tobe, sunătoare, gonguri, cuțite, bețe parfumate. Mulți dintre ei poartă un toiag împodobit cu diverse simboluri. Cei care au studiat șamanismul spun că denumirea este improprie pentru zona Americii de Nord, adică termenul, provenit din Siberia, a fost adaptat la nativii amerindieni.