de Valentin Țigău şi Sorin Dumitrescu
Oriunde, oricând, vă puteți întâlni, din întâmplare, cu contele de Saint-Germain. Semne distinctive: vârsta 2.000 de ani, vegetarian, alchimist, compozitor și scriitor, șarlatan (după unii). Arată ca un bărbat de 40 de ani și vorbește câteva limbi străine, printre care și rusa. Legenda spune despre el că ar fi nemuritor...
Sinuciderea celui-fără-de-moarte
Saint-Tropez, selecta stațiune de pe Riviera Franceză, a fost, în urmă cu 36 de ani, zguduită de sinuciderea lui Richard Chanfray. Soțul cântăreței Dalida, el însuși compozitor și interpret, dispărea din lumea mondenă luând cu sine ultima identitate prezumptivă a contelui de Saint-Germain. Evident, doar o mitomanie avansată l-a putut împinge pe acest actor de cinema să se creadă cel despre care legenda spune că ar fi fost nemuritor. Dar al câtelea conte de Saint-Germain era încarnat de Chanfray? Adevărul este că, de la începutul secolului al XVIII-lea, când la Paris apare prima dată contele de Saint-Germain, și până azi, multă lume a dat crezare legendei nemuririi acestui personaj întrupând speranța omului în viața veșnică. Iar „morțile” lui, de-a lungul timpului, nu erau decât „paravane” pentru noi începuturi (cam în stilul celor din filmul „Nemuritorul”, dacă vă aduceți aminte!).
Vârsta: peste 2.000 de ani
Să pătrundem, însă, în lumea pariziană a începutului de secol al XVIII-lea, când, în înalta societate, ajunge - aidoma contelui de Monte Cristo, misteriosul erou al lui Dumas - un nobil putred de bogat, care obișnuia să dea bacșiș diamante mici și despre a cărui biografie nimeni nu știa nimic. Mult mai târziu, istoricii au stabilit că Saint-Germain ar fi fost ori bastardul regelui Spaniei, Carol II, ori unul dintre fiii contelui Racoczy, principele Transilvaniei, purtând, la început, numele Rákóczi Lipót Lajos György József Antal. Contele de Saint-Germain se face, așadar, cunoscut la Curtea Franței, dezlegând, mai întâi, o enigmă care-l frământa din copilărie pe Regele Ludovic XV. Este vorba despre dispariția misterioasă a unui mic nobil din Paris, petrecută cu 50 de ani în urmă. Stabilind cu exactitate, din memorie, locul și cauza dispariției, contele îl uimește pe suveran, care ajunge să vadă în el omul cu puteri supranaturale, alchimistul capabil să transforme arama în aur și să facă, prin magie, să crească un diamant mare dintr-unul mic. În scurt timp, regele îl instalează în Castelul Chambord, acolo unde contele o întâlnește pe rafinata doamnă de Pompadour, cea care-i oferă, de la început, protecție; pentru unii, contele trecea drept fratele marchizei, aceasta fiind repede sedusă de singularitatea aristocratului savant și poliglot. Ea descoperă, totodată, în Saint-Germain o modalitate de a-l distrage puțin pe rege, care devenise un „martir al plictisului”.
L-a văzut și a vorbit cu Iulius Cezar
La Curte, contele dă dovadă de erudiție, etalându-și talentul de compozitor, de interpret și de scriitor, nemaivorbind de arta dialogului cu care își uimește partenerii. Lumea află de la el că are vârsta mai mare de 2.000 de ani, că l-a cunoscut pe Iisus Hristos și că a stat de vorbă cu Iulius Cezar. Când este întrebat de ce arată ca un bărbat la 40 de ani, el răspunde: „Nu e adevărat, par doar a fi mai tânăr decât în realitate...”. Vorbește foarte bine franceză, engleză, olandeză și rusă, pretinzând că știe, de asemenea, chineză, hindu și persană. Casanova, care l-a întâlnit de mai multe ori, povestește că Saint-Germain i-a cerut, într-o zi, o piesă de cupru și că a suflat deasupra, punând apoi totul pe un cărbune încins; când s-a răcit, banul era de aur! Personajul avea maniere ciudate. Invitat la un prânz, nu mânca nimic, lucru care îl ajuta să vorbească aproape fără întrerupere mesenilor. Pentru că nu bea nimic și nu se atingea de carne, mulți l-au considerat chiar un precursor al regimurilor dietetice. Acest din urmă element să-l fi ajutat să trăiască, așa cum spun biografii săi, mai mult de 90 de ani? Ori mai mult de 900? De 1.900?...
Mărturia unui alt aventurier
Popularitatea contelui de Saint-Germain n-a putut să nu nască gelozie în epocă. Aventurierul Casanova, care i-a consacrat mai multe pagini în cunoscuta „Istorie a vieții mele”, a văzut în el un șarlatan; exegeții operei sale nu pot să nu remarce, totuși, în aceste texte, o umbră de admirație pentru cel care a reușit să creeze în jurul lui o legendă capabilă să captiveze saloanele nobilimii pariziene. Și nu doar pe acelea. În 1762, contele pleacă la Sankt Petersburg și se instalează la prietenul său, pictorul italian Pietro Rotari, cel căruia îi datorăm, de altfel, singurul portret păstrat al contelui. Numeroși autori fascinați de personalitatea sa romanescă cred despre el că ar fi participat la un complot în urma căruia Ecaterina a urcat pe tronul Rusiei. Mai târziu, Saint-Germain apare și în biografia romanțată a Mariei-Antoaneta, prezicându-i momente funeste pentru monarhie. Chiar și Napoleon al III-lea s-a interesat de el. Câțiva romancieri moderni l-au transformat în vampir care traversează secolele. În realitate, contele de Saint-Germain e unul dintre personajele cele mai enigmatice ale istoriei. Nu întâmplător a fost supranumit „Sfinxul secolului al XVIII-lea”!
Avea origini transilvănene?
Ne întoarcem, pentru un paragraf, la originile acestui misterios conte de Saint-Germain. Singurul „biograf” al său care l-a cunoscut îndeaproape și a afirmat, chiar, că i-a fost discipol a fost landgraf-ul Karl de Hessen-Kassel (1744-1836). Acesta l-a și susținut material în ultimii ani ai vieții și, mai mult chiar, ar fi petrecut lungi seri și nopți cu el, notându-i istoriile, pentru monografia pe care avea s-o scrie ulterior. Hessen-Kassel notează, astfel, și mărturia cu privire la nașterea contelui și la felul în care a ajuns să se numeasă „Saint-Germain” (sfântul frate). „Era fiul Prințului Ragozky (Rákóczi) al Transilvaniei și al primei sale soții, o Tékély. (...) S-a aflat sub protecția ultimilor Medici, care l-au culcat, pe când era copil, în propriul lor dormitor. În momentul în care a aflat că cei doi frați ai săi, fii ai Principesei de Hesse-Rheinfels sau Rothenburg și ai Prințului Ragozky (...) s-au predat împăratului Carol al VI-lea și au primit numele Sf. Carol și al Sf. Elisabeta, după acelea ale Împăratului și Împărătesei, el și-a spus «Ei bine, eu am să îmi spun Sanctus Germanus, adică sfântul frate!»”. Frumoasă poveste, dar cam dă peste cap tot ceea ce spusese până atunci, cum că hălăduia de 2.000 de ani pe pământ.
„Cel despre care nu ştim nimic“
În 1776, contele de Saint-Germain se pune sub protecția regelui Prusiei, Frederic al II-lea, după care ajunge în Țările Baltice și este găzduit de prințul de Hessa. Moare, în 1784, la vârsta de 93 de ani, contemporanii spunând despre el că, fizic, nu părea să aibă mai mult de 60. Din acest moment, legenda se amplifică. În 1788, e văzut la Veneția; în 1815, un englez îl întâlnește la Paris; alții se intersectează cu el, prin 1905, în Tibet, și în 1926, la Roma. Misterul acestui personaj pare că se prelungește până în zilele noastre. Să fi fost acel conte nemuritor soțul lui Dalida, timp de nouă ani? În cazul acesta, sinuciderea lui pare o farsă. Cum o farsă sinistră e însuși mormântul lui Saint-Germain, din care lipsește sicriul și pe a cărui piatră stă scris: „În această biserică odihneşte cel care își spunea contele Saint-Germain și despre care nu știm nimic”.