de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu
De o frumusețe înspăimântătoare, misterioase și controversate, megacercurile care apar de nicăieri pe câmpuri sunt un fenomen încă neexplicat al contemporaneității. Multe voci le atribuie extratereștrilor și ciudatele formațiuni au intrat de multă vreme în cultura paranormalului.
Nicio explicație pentru un fenomen tangibil
Spre deosebire de OZN-uri sau de fantome, megacercurile care apar pe câmpurile planetei sunt tangibile și astfel dau și mai multă apă la moară susținătorilor fenomenelor paranormale, care le demonstrează oamenilor de știință că nici cu dovezi palpabile nu pot desluși acest mister. În Columbia Britanică, de exemplu, aceste formațiuni circulare de mari dimensiuni au apărut în 1998 și 2001 fără ca vreo persoană să poată găsi o explicație rațională. Pe de altă parte, celebrele cercuri sunt obiect de studiu intens și pentru cercetători, cu atât mai mult cu cât interesul pentru fenomenele paranormale este în creștere continuă în civilizația occidentală. Foarte mulți specialiști iau în considerare fenomenele paranormale ca pe componente ale civilizației actuale. Dovadă este și apariția unei (pseudo)științe care se referă la misterioasele cercuri și care poartă denumirea de cereologie.
Mesaje de la extratereștri?
Prezenţa cercurilor din lanuri se face resimţită în foarte multe ţări, indiferent de religia, cultura sau nivelul economic. Cercurile din lanuri sunt reprezentaţii grafice ce au ridicat foarte multe suspiciuni cu privire la provenienţa lor. Cei mai mulţi cred că aceste forme geometrice nu sunt realizate de om, ci de extratereștrii care vizitează Pământul și care lasă mesaje în acest fel. Dar în ciuda controverselor, nici până în prezent nu s-a reuşit demonstrarea originii acestor cercuri din culturile agricole. Prima relatare ciudată care se presupune că a deschis porţile misterului cercurilor suspecte din lanuri a fost în anul 1678, la scurt timp după ce pelerinii au ajuns în Plymouth Rock. S-a descoperit o gravură din lemn, intitulată „Ştiri ciudate din Hartfordshire”, pe care era gravată o poveste stranie. Un fermier lacom a refuzat să-şi plătească taxa pe ovăz pe care o datora statului, iar în dimineaţa următoare s-a trezit cu mai multe cercuri în culturile sale de ovăz. Fermierul speriat a dat vina pe mâna diavolului şi a refuzat să-şi mai treiere ovăzul. În acea vreme, nimeni nu era capabil să execute cercuri perfecte în miez de noapte pe o suprafaţă atât de întinsă. Fermierul a considerat că o putere supranaturală l-a pedepsit pentru că nu a vrut să-şi plătească taxele.
Servicii secrete în impas
În anul 1880, mai multe cercuri s-au descoperit în Anglia. Omul de ştiinţă amator John Rand Capron a consemnat că erau executate în culturile de cereale de lângă Guildford în Surrey. Explicaţia fenomenului a fost una simplă, dar nerealistă, pentru că Rand a dat vina pe o furtună care tocmai se abătuse asupra zonei. În anul 2001, mai multe dosare secrete aparţinând serviciilor secrete britanice MI5 au fost declasificate. Unele file conţineau informaţii cu privire la cercurile din culturile agricole ce s-au găsit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pe coasta de est a Marii Britanii. Iniţial s-a crezut că naziştii fac aceste cercuri pentru a ghida avioanele germane. În urma unei anchete, s-a demonstrat că nu existau coduri secrete imprimate în aceste cercuri şi că… nu au fost făcute de mâna omului.
Imposibil de realizat de mâna omului
Până în anul 1980, mediatizarea cercurilor din lanuri nu a fost intensă. În general, erau reprezentaţii grafice simpliste. Imediat după anul 1990, puterea de creaţie s-a intensificat şi cercurile simple s-au transformat în figuri complexe, cu foarte multe detalii. Această evoluţie i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă, care au încercat să dezlege misterul. Niciodată nu s-a înţeles cu exactitate semnificaţia acestor figuri ciudate din lanurile agricole. În anul 1991, o figură elaborată, ce a fost denumită Castelul din Barbury, şi-a făcut apariţia într-un lan de porumb. Din acea clipă, s-a pus problema decodificării mesajelor ce vor să fie transmise prin aceste figuri. În anul 1999, omul de ştiinţă Colin Andrews a iniţiat un program de cercetare cu privire la cercurile din lanuri, finanţat de Laurence Rockefeller. În decursul a doi ani de cercetări riguroase, omul de ştiinţă a ajuns la concluzia că 80% dintre cercurile existente în perioada 1999-2000 din Anglia ar fi fost, totuși, executate de mâna omului, dar restul de 20% au rămas imposibil de explicat. Începând cu anul 2000, mai mulţi „desenatori de cercuri” au încercat să publice pe internet schiţe despre cum s-ar reuși „desenarea” unor astfel de forme, dar din cauza greşelilor de execuţie, în mare parte acestea sunt imposibil de realizat, indiferent de priceperea şi talentul „artiştilor”.
„Setul iulian” a amplificat misterul Stonehenge
În anul 1997, un fotograf pilot survola zona în care se află Stonehenge. După ce a făcut mai multe fotografii, pilotul a aterizat la un aeroport din zonă pentru alimentarea cu carburant a aparatului de zbor. După aproximativ 40 de minute, acesta a decolat şi s-a îndreptat iar spre zona pe care trebuia s-o fotografieze, dar de data aceasta, un desen imens i-a atras atenţia. Chiar lângă Stonehenge apăruse, ca prin minune, un desen cu o formă ciudată, care cu 40 de minute înainte nu se afla acolo. În urma unor analize amănunţite, s-a stabilit că este imposibil ca omul să execute un asemenea model, atât de complex, în mai puţin de o oră. Succesiunea de cercuri a fost denumită „setul iulian” şi a precedat unei complexe succesiuni de cercuri care i-au lăsat muți de uimire chiar şi pe oamenii de ştiinţă. Cel mai ciudat este că nimeni nu a „revendicat” aceste cercuri stranii.
Întrebări fără răspuns
Perfecțiunea acestor formațiuni rămâne la fel de inexplicabilă din perspectiva rațiunii ca și originea lor. Unele dintre întrebările care au rămas mereu fără răspuns este cum se poate ca mâna umană să „deseneze” pe teren forme de o asemenea dimensiune fără să strice niciun spic care se află în afara formei geometrice sau cum se poate trasa cu o astfel de exactitate o formă uriașă, pe o distanță care i-ar fi foarte greu de parcurs oricărui om, notează theconversation.com.