de Călin Popa şi Daniel Şuta
Cazurile de așa-zise răpiri ale unor oameni de către extratereștri sunt arhicunoscute, indiferent dacă sunt crezute sau nu. Există și o categorie mai specială a acestor relatări: „martorii” unor epi- soade... subacvatice, care lasă să se înțeleagă că pe Terra ar exista specii inteligente de pe alte planete care activează sub apă!
Familia Hill, cu OZN-ul în adâncuri
În anul 1961, Betty și Barney Hill au susținut cu tărie că au fost răpiți de extratereștri. La început, mulți dintre cei care au auzit povestea i-au luat în derâdere pe cei doi soți, dar sesiunile de hipnoză care au urmat au dat la iveală o mulțime de surprize. Betty nu doar că a descris cu lux de amănunte OZN-ul care îi luase pe sus de pe un drum din New Hampshire, dar a afirmat și că nava spațială extraterestră s-a scufundat în adâncuri, cu cei doi pământeni cu tot. Veridicitatea poveștii spuse de cei doi soți este în dezbatere și azi.
Betty Andreasson, într-un „muzeu al vieții”
Începând cu anii 1950, Betty Andreasson a fost în mod constant „obiect” al răpirilor. Cel puțin așa susține femeia care descrie încontinuu încă de atunci o navă nepământeană autonomă, care o ia cu forța de acasă și primul lucru pe care îl remarcă de fiecare dată este faptul că OZN-ul se scufundă în apele coastelor SUA. Mai mult, Betty este dusă la un soi de bază subacvatică și apoi în interiorul a ceea ce numește „un muzeu al vieții”, care conține exemplare umane din toate epocile, conservate în recipiente din sticlă. Mărturiile acestei femei au rămas, în ultimele decenii, subiecte ale unora dintre cele mai ample dezbateri din comunitatea ufologilor.
Katharina Wilson și tunelul din sticlă
În cartea „Alien Jigsaw”, Katharina Wilson detaliază felul în care a fost răpită de extratereștri și dusă, printr-un tunel subacvatic din sticlă, direct la o bază militară aflată în apele unor oceane necunoscute. „Am coborât în mare viteză, într-un unghi foarte ascuțit, era apă peste tot în jur și m-am trezit transferată pe o navă dintr-o bază militară”, susţine Wilson. Aceste declarații au dat imediat apă la moară celor care susțin teoriile conspirației referitoare la faptul că anumite armate știu mult mai multe despre existența extratereștrilor pe Terra decât se recunoaște oficial.
Orlando Jorge Ferraudi și domul gigantic
Cu toate inadvertențele de datare - unii spun că s-a întâmplat în anul 1956, alții că în 1965 - unul dintre cele mai faimoase episoade de răpire extraterestră subacvatică rămâne până astăzi cel pe care l-a descris Orlando Jorge Ferraudi. Argentinianul a făcut senzație detaliind cum a fost abordat de o creatură umanoidă, îmbrăcată într-un costum foarte strâmt, apoi a fost urcat fără voie într-o navă în formă de disc, cu care inițial a zburat la suprafața apei, apoi s-a scufundat în străfundurile Golfului Mexic. Undeva în adâncime a ajuns în dreptul unei structuri în formă de dom, de dimensiuni gigantice, „care arăta ca un imens iglu” și despre care s-a lămurit apoi că era un mare șantier în care se reparau navele oamenilor. De asemenea, Ferraudi a mai afirmat că în acel spațiu se efectuează teste genetice pe oameni de mii de ani, Pământul fiind perceput de alte specii inteligente ca „o grădină zoologică”, iar cu ființele terestre, oameni și animale, supuse acestor experimente, „sunt populate alte lumi”.
Linda Cortile și bodyguarzii secretarului general al ONU
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de răpiri succesive este cel al Lindei Cortile, și asta pentru că episoadele pe care le-a invocat au fost investigate de un veretan ufolog binecunoscut, Budd Hopkins. Dintre toate relatările care au dus vestea poveștii acestei femei se detașează cea în care este detaliat un moment din anul 1989, când Linda a fost luată din apartamentul său de la etaj și la răpire ar fi asistat câțiva martori care se aflau pe stradă, în New York. În plus, în noaptea respectivă, doi bodyguarzi care îl însoțeau pe nimeni altul decât secretarul general al ONU, Javier Perez de Cuellar, treceau pe Podul Brooklyn, dar, fără explicație, motorul s-a oprit. Când au coborât să verifice despre ce este vorba, cei doi au văzut-o pe Linda plutind prin aer alături de trei siluete stranii, cu toții îndreptându-se spre un obiect în formă de farfurie zburătoare. Înainte ca bodyguarzii să depună mărturie despre ceea ce au văzut, într-o sesiune de regresie hipnotică, femeia a detaliat ce s-a întâmplat - a fost dusă sub apele East River.
Filiberto Cardenas a ajuns într-un „hangar submarin”
De pe un drum lăturalnic din Miami, Filiberto Cardenas se trezea, în anul 1979, direct într-o navă spațială. După ce a ieșit să vadă de ce s-a oprit motorul mașinii, Filiberto a observat o navă ciudată, în formă de sferă, apoi a fost lovit de un fascicul luminos foarte puternic, care l-a luat pe sus și l-a transportat la OZN. Pasagerii din autovehicul au fost martori la răpire și imediat l-au declarat dispărut pe Filiberto. După mai multe ore de căutări, omul a fost găsit complet confuz, la mai mulți kilometri distanță. Dat fiind faptul că acest caz a făcut valuri, Cardenas a fost de acord să fie hipnotizat și astfel a povestit cum a fost dus în adâncurile unei ape, printr-un tunel și s-a trezit într-un hangar subacvatic enorm, unde a aflat anumite detalii despre viitor, pe care le-a relatat odată întors și din care mare parte s-au adeverit.
Anna Jamerson, cu o mare de apă deasupra
O altă poveste despre o stranie răpire este detaliată în cartea „Connections”, semnată de Anna Jamerson. Femeia povestește despre unul dintre multele episoade de întâlnire „de gradul trei”, în care s-a trezit în imediata apropiere a unei mări. „Într-o clipă, toată acea cantitate enormă de apă era deasupra mea. Am intrat într-un tunel cu margini flexibile, la capătul căruia era o lumină verde”. Din acest punct, din cauza riscurilor pentru sănătatea mintală a Annei, terapeutul a decis să întrerupă ședințele de hipnoză și astfel nu s-a mai putut afla unde anume a fost dusă femeia, ce i s-a întâmplat acolo și cum a ajuns înapoi, să povestească.