de Gabriela Niculescu și Cătălina Tăgârță
Începând de la data de 12 noiembrie 2014, Religia nu mai este obligatorie în școli! Curtea Constituţională a decis că este neconstituţional articolul din Legea Educaţiei care susține că „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie.” Judecătorii Curţii au apreciat că cei care trebuie să facă o solicitare sunt părinţii care doresc ca aceste cursuri de Religie în şcoală să fie urmate de copiii lor. Decizia a stârnit multe polemici în toate ariile sociale, iar noi am vrut să aflăm și părerea câtorva personalități.
Cristina Stamate: „Cei din școli ar trebui să-și dorească să învețe Religia”
Consider că ne lipsește toleranța, iar România va plăti tribut pentru ceea ce se întâmplă acum. Ar trebui să învățăm să coexistăm. Eu am terminat cursurile Liceului „Sfântul Sava”, un liceu de prestigiu și foarte riguros. Sistemul de învățământ era unul strașnic, dar s-a degradat atât de mult, încât nu mă miră că s-a luat această măsură. Și pe vremea mea existau distracții, și atunci elevii și-ar fi dorit ca în loc să învețe să meargă în parc, la joacă, la film sau la o prăjitură. Acum își doresc să iasă în cafenele, în cluburi; distracții au existat întotdeauna, dar atunci exista rigoare în învățământ, ceea ce astăzi lipsește cu desăvârșire. Cei din școli ar trebui să-și dorească să învețe Religia. Mama m-a învățat încă de la cele mai fragede vârste rugăciuni, de la „Înger, îngerașul meu” până la „Tatăl nostru”. Deci totul pleacă de la familie.
Ioan Gyuri Pascu: „Nu vreau ca această Biserică să mai predea în școli”
Mi se pare un lucru foarte bun că Religia nu mai este obligatorie în programa școlară. Să nu uităm că în țara noastră nu trăiesc doar creștini-ortodocși. Cine vrea să învețe religie o poate face din oricare alte surse. Eu am făcut școala în vremea comunismului, și atunci nu se preda Religia, însă am vrut să învăț. Așa am ajuns să merg la școala de duminică ținută de Biserica Catolică, pentru că cea Ortodoxă era obedientă regimului comunist. Fiica mea este elevă în clasa a XII-a, și în fiecare an mi s-a plâns că la Religie i s-au predat aceleași și aceleași lucruri, fără a i se mai aduce informații suplimentare de la un an la altul. Și atunci, de ce să mai fie obligatorie predarea acestei materii? La ce bun? Eu sunt mândru că sunt creștin-ortodox și nu mă simt mai puțin creștin dacă în școli nu se mai predă Religia, decât la cerere. Este foarte bine așa, cine dorește s-o studieze poate să o facă liber. Mai mult decât atât, dacă ne gândim la lucrurile oribile pe care le-a făcut Biserica Ortodoxă, de a alătura chipul lui Ponta de cel al părintelui Arsenie Boca și de a susține PSD-ul în campania electorală, de a îndemna oamenii veniți la slujbă să voteze cu Ponta, atunci nu vreau ca această Biserică să mai predea în școli.
Veta Biriș: „Sper să nu fie scoase orele de Religie din şcolile noastre”
Credința e tot ce are omul mai de preț pe pământ. Și deși nu e ceva ce se cumpără cu bani, constat cu părere de rău că, pe zi ce trece, ne îndepărtăm tot mai mult de aceasta, de creștinism, de religie... Și e păcat să ne îndepărtăm. Poate că unii nu sunt de acord cu predarea religiei în școli. Dar eu consider că este foarte necesară, în primul rând dintr-un motiv destul de simplu. La școală vin și copii din familii fără posibilități sau ai căror părinți nu îi învață acasă nici să spună un simplu „Tatăl nostru”. Și mă refer la persoane ortodoxe, pe care le cunosc și eu. De aceea, înainte de toate, cred că ora de Religie este o datorie mai întâi pentru acești copii care nu primesc niciun sprijin acasă. Școala este un bun îndrumător în a-i face pe copii să creadă în Dumnezeu și să se întoarcă la Dumnezeu, să nu-L uite. Eu am trei nepoți, și toți au participat la orele de Religie. Și chiar am o nepoțică la Liceul Teologic greco-catolic „Sfântul Vasile cel Mare” Blaj, pentru că noi facem parte dintr-o familie care a crescut cu credința în Dumnezeu. Și așa mi-am învățat și copiii, și nepoții. Așadar, sper să nu fie scoase complet aceste ore de Religie din școli. Dacă rămâne la latitudinea părintelui să aleagă pentru copil ce să facă sau nu, eu aș vota pentru.
Anca Țurcașiu: „Eu sunt credincioasă, am fost de acord să-mi trimit copilul la ore”
Nu mi-am pus niciodată problema dacă e bine sau nu ca Religia să fie materie de studiu la școală. Eu sunt credincioasă, așa că am fost de acord să participe copilul meu la această oră. Nu știu cum ar fi fost dacă mă aflam într-o altă postură. Oricum, eu aleg să fac lucrurile cum consider eu mai bine, fără să mă forțeze cineva. Dar, dacă ar fi vorba despre ales..., poate la fel de bine ar putea alege copiii dacă să facă Fizică și nu Chimie... habar nu am.
Raed Arafat: „Copiilor de alte credinţe trebuie să li se ofere o alternativă”
Nu cunosc exact care este speța cu constituționalitatea, pentru a da un punct de vedere la momentul actual. Recunosc că nu sunt la curent cu subiectul. Și totuși, dacă Religia nu a fost scoasă complet din programa școlară, ci există posibilitatea alegerii acestei materii de studiu de către părinți/elevi majori, acesta este un lucru bun. Înseamnă că materia este încă accesibilă pentru cei care și-o doresc. Pe de altă parte, vă pot spune cu siguranță că sunt țări care au găsit soluția pentru vechea problemă, respectiv, ca elevului de altă credință să i se ofere o alternativă în timpul orei de Religie a persoanelor majoritare. Deci, dacă în clasa unde majoritatea elevilor e ortodoxă există familii cu copii de altă credință, acestora din urmă să li se ofere alternative în timpul orei respective. În acest fel, copilul nu va fi obligat să participe la un curs de altă religie, despre o credință de care familia nu dorește să audă, fiindcă aici înțeleg că nu putem vorbi despre dreptul de alegere al copilului decât după majorat. Sunt soluții pe care eu le-am văzut aplicate în alte părți, e nevoie doar de răbdare și de înțelegere.