Martiriul Sfintei Tatiana
Sfânta Tatiana s-a născut la Roma, în secolul al III-lea. Tatăl a fost consul şi mai apoi diacon al Bisericii. Nedorind să se căsătorească, Tatiana s-a călugărit. În acea perioadă a fost ridicat la rang de împărat Alexandru Sever (222-235), care avea doar 16 ani. Acesta era fără experienţă în conducerea ţării, drept pentru care o mână de boieri conducea împărăţia în locul tânărului, asuprindu-i pe dreptcredincioşi. Se povesteşte că boierii porunceau ca toţi creştinii să fie chinuiţi şi omorâţi în cele mai cumplite moduri.
Torturată de păgâni
Sfânta Tatiana a fost prinsă de păgâni, iar fecioara s-a rugat lui Hristos să o scape. Atunci s-a iscat un cutremur mare, în urma căruia Apolon, idolul la care era obligată să se închine, s-a zdrobit. Şi nu doar el s-a făcut mii de fărâme, ci şi o parte din templu, ucigând mulţi necredincioşi. Considerând-o responsabilă pentru dezastru, păgânii au bătut-o fără milă peste obraz şi i-au scos ochii cu undiţele. A fost chinuită multă vreme, dar Tatiana găsea putere să se roage pentru călăii ei. Şi ruga i-a fost auzită! În timp ce era schingiuită, s-a revărsat din Ceruri o lumină din care s-au desprins patru îngeri, care au înconjurat-o pe sfântă. Cei prezenţi au auzit un glas ce venea spre ea, făcându-i să creadă că Dumnezeu există. Barbarii au căzut la pământ înaintea ei, zicând: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ţi-am făcut fără de voie”. Pentru „nesupunerea lor” li s-au tăiat capetele cu sabia.
Din răni curgea lapte
În altă zi, judecătorul cel nedrept, văzând că nu o poate îndupleca la jertfa idolească, a poruncit s-o dezbrace şi să-i taie trupul cu brice. Din rănile deschise curgea lapte în loc de sânge şi ieşea o mireasmă plăcută, ireală. Ridicându-şi ochii spre Hristos, ea se ruga în chinuri. Apoi au întins-o la pământ, în chipul crucii, şi au bătut-o cu toiagul. Obosind, călăii făceau cu schimbul, însă îngerii lui Dumnezeu stăteau de veghe şi loveau, nevăzuţi, pe barbari. Slujitorii adevereau că sunt bătuţi de o mână nevăzută cu vergi de fier, iar nouă dintre ei şi-au pierdut viaţa, iar ceilalţi abia au scăpat. Tatiana atunci batjocorea pe judecător şi pe chinuitorii ei, defăimând pe idolii acestora.
Prinsă în gheare de fier
După aceasta, trecând ziua, au aruncat-o în temniţă, unde se rugă toată noaptea. A doua zi era mai sănătoasă şi cu faţa mai frumoasă, încât s-au mirat toţi cei care o îndemnau să aducă jertfa Artemizei, zeiţa lor cea mare. Sfânta Tatiana s-a apropiat de templu şi a făcut semnul Sfintei Cruci şi, ridicându-şi ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, şi îndată s-au ivit fulgere şi un tunet mare, iar un foc din cer a ars templul şi idolul necredincioşilor împreună cu aceştia. Pentru aceasta, Sfânta Tatiana a fost înfierată şi atârnată în gheare de fier care i-au sfârtecat sânii, carnea. Apoi, necredincioşii au aruncat-o din nou în temniţă, unde îngerii lui Dumnezeu au venit iar cu lumina cerească şi au tămăduit-o.
A fost decapitată
A doua zi, sfânta a fost dată drept mâncare unui leu, care, văzând-o, a început a-i mângâia picioarele. Văzând minunea, aceiaşi necredincioşi au înfierat-o şi au zgâriat-o mai cumplit decât înainte, dar chinuitorii săi erau loviţi şi omorâţi de îngeri nevăzuţi. După aceea, aruncând-o în foc, focul nu ardea, cinstind pe roaba lui Hristos. Toate aceste preamărite minuni erau văzute de păgâni ca vrăjitorie şi i-au tuns părul, întrucât credeau că în acesta stătea puterea ei. După tăierea părului au închis-o în templul lui Jupiter. Când slujitorii au venit să aducă jertfa zeului şi au deschis templul au văzut idolul lor la pământ, sfărâmat. Atunci au pedepsit-o cu moartea pe Sfânta Tatiana şi i-au tăiat capul, împreună cu al tatălui său.
Maria Petrache
Moaştele, la Catedrala din Craiova
Sfânta Muceniţă de la Roma, Tatiana, este sărbătorită în fiecare an la 12 ianuarie. Acum, sfântul ei cap se află la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, fiind adus în ţară de evlaviosul Domn Neagoe Basarab, în aceeaşi raclă cu sfintele moaşte ale Sfântului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului şi ale sfinţilor mucenici Serghie şi Vah.
