de Carmen Ciripoiu
Uitată undeva, la malurile Nistrului, biserica-monument din Căușeni, construită în secret și îngropată pentru a fi ferită de ochii păgânilor, rămâne întru eternitate o comoară de arhitectură și de pictură românească. Un loc al credinței desăvârșite, unde lumina din altar nu se va stinge niciodată...
Micuța catedrală din pământ, unică în lume
„În Bugeac, la Căușeni/Dorm strămoșii moldoveni/Numai pietre de mormânt/Mai păstreaz-a lor cuvânt”. Nu trebuie să fii mare învățat ca să înțelegi ce se petrece acolo, între zidurile mari ce înconjoară biserica. Ți-o arată sfinții cu chipurile lor îmbrăcate într-un purpuriu ce-ți taie răsuflarea. Roșul de Căușeni, cum i s-a dus vorba, la fel de prețios și de renumit ca albastrul de Voroneț. La prima vedere, biserica pare o chilie a vreunui sfânt mult iubit de Dumnezeu. E doar ceea ce se vede deasupra pământului. O mică nestemată cu o formă ciudată, nemaiîntâlnită nicăieri în lume. În contradicție, zidurile sunt construite din bucăți imense de piatră, tăiate mult prea drept, de parcă ar fi măsurate cu o riglă. Așteaptă parcă să fie întrebate despre tot ce înseamnă minune săvârșită la biserica din Căușeni... În subteran însă, biserica se arată în toată splendoarea ei. E imensă, sublimă, seamănă mai degrabă cu o catedrală și te face să te cutremuri, să înțelegi pe loc ce înseamnă Dumnezeirea. Pe coloane și pe cupole, zeci de sfinți se învălmășesc, iar catapeteasma, zidită din piatră, are patru brâuri cu chipuri îngerești. Bolțile înfățișează istoria mântuirii, iar, din loc în loc, arhitecții au zidit oale de lut, ca niște vechi secrete ale acusticii.
Slujind dedesubtul unui hambar
Povestea zidirii bisericii este una incredibilă. În perioada cât au fost stăpâniți de hanii tătari (câteva secole), locuitorilor Căușeniului li s-a poruncit să trăiască doar cu capetele plecate în pământ, neavând voie să construiască vreun lăcaș „mai mare decât un călăreț pe cal”. Dar cum să ridice creștinii moldoveni o biserică de asemenea dimensiuni? Singura soluție a fost s-o înalțe în mare secret în pământ. Tradiția spune că noaptea săpau, iar ziua acopereau groapa cu iarbă și cu nuiele ca să nu dea de bănuit. Abia când au ajuns cu pereții deasupra pământului au mărturisit că e doar un hambar pentru adăpostirea grânelor. În ceea ce privește acustica, nimeni nu știe ce au făcut meșterii, dar, în timp ce afară nu răzbătea niciun sunet, în interiorul bisericii cântările erau îngerești. Să fi fost mâna lui Dumnezeu, cum vorbesc oamenii și acum?
Ochii sfinților, scoși cu sulițele
Înainte de retragerea lor, tătarii au descoperit micuța catedrală subpământeană. Ura lor sălbatică a fost nemăsurată: podoabele bisericii au fost arse, preoții aruncați, unii schingiuiți, iar caii băgați cu forța în biserică, alături de sfinți. Legenda spune că a doua zi, când au deschis ușa bisericii, tătarii și-au văzut toți armăsarii morți încolăciți, de parcă ar fi fost atinși de un blestem. De furie, au scos ochii sfinților cu sulițele. Și acum sărmanii orbi, cu veșmintele de culoarea purpurei, par să strige cu disperare: „Doamne, apără biserica și pe toți credincioșii ei!” La fel de mutilați sunt și domnitorii moldoveni Nicolae și Constantin Mavrocordat, Grigore Alexandru Ghica, Grigore Callimachi, Mitropolitul Daniil al Brăilei, Sfinții Ioachim și Ana și icoana de hram Adormirea Maicii Domnului… Minunatele opere ale renumiților pictori de la Hurez, Stanciul, Voicul și Radu, din preajma anului 1763, dată când se crede că ar fi fost ridicată biserica. Deși nimeni nu a lăsat niciodată vreun rând despre vechimea sfântului lăcaș… Dar chiar și așa, cu chipurile zdrobite, sfințenia vorbește din rănile mucenicilor. Lor nu le trebuie privirea omenească pentru a vedea norii și cerul. Le ajunge credința…
Comuniștii au transformat lăcașul într-o afumătoare pentru mere
De parcă toate acestea nu i-ar fi fost de ajuns sărmanei biserici, când au venit comuniștii la putere i-au dat foc. Dar, din adâncimea Dumnezeirii, ea tot a continuat să strălucească și să facă minuni. De la începutul secolului, biserica din Căușeni e închisă definitiv, după ce, la început, comuniștii au transformat-o într-o afumătoare pentru mere. Ulterior, au făcut acolo grajd pentru porci, iar mai târziu, hambar pentru cartofi. Dar, indiferent prin ce nenorociri a trecut, pereții micuței nestemate s-au încăpățânat să cedeze, să putrezească, în ciuda gradului mare de umiditate. Cine a ținut-o în picioare de-a lungul vremurilor? Vopselurile folosite de vechii meșteri sau Bunul Dumnezeu, Făcătorul lucrurilor știute și neștiute? Deși nu se cunoaşte de când zidurile groase nu au mai auzit slujindu-se o liturghie, oamenii aruncă prin ferestre bilețele cu dorințe de iubire și acum. Așa au pomenit din străbuni. Și dragostea revine. Mai puternică, mai arzătoare, mai curată. Câtă vreme vom crede, imposibilul devine posibil…
Făcătoare de minuni
Multe mărturii ale oamenilor vorbesc despre minunile petrecute la biserica din Căușeni. Dar cea mai mare rămâne o întâmplare petrecută cu aproape un veac în urmă, când o secetă și o foamete nemaiîntâlnite puseseră stăpânire peste tot locul, ducând la moartea oamenilor și a animalelor. Slujbe, descântece, procesiuni, nimic nu a fost de ajutor. Totul se stingea. Niște bătrâne, care știau puterea sfântului lăcaş, au hotărât atunci să deschidă Biserica Adormirea Maicii Domnului. Iar când preotul a rostit „Ajută-ne, Măicuța Domnului, să fie ploaie!”, chiar în acel moment din cer au început să cadă stropi mari ce-au stins durerea. Și toți cei prezenți au sărutat pământul bisericii…
În căutarea iubirii…
De ani buni, podeaua bisericii e plină de mii de bilețele cu dorințe care mai de care mai arzătoare, împăturite cu mare grijă. Unii își explicau necazurile pe larg, alții doar punctau dorința, subliniind-o apăsat, ca să nu piardă Divinitatea prea mult timp cu căutatul. Pentru unii, Dumnezeu era tămăduitorul de boli grele, pentru alții, părintele pe care nu l-au avut, fiind alungați din pruncie, iar pentru alții, singurul care le poate aduce iubirea înapoi. Pentru că cei mai mulți asta cereau: să fie iubiți. Pentru că viața fără iubire își pierde înțelesul...