de Carmen Ciripoiu
Orice credincios care a avut vreodată bucuria de a pune piciorul în locurile sfinte spune că, deși există atâtea așezări fără de cusur pe lume, cu fiecare pas pe care-l faci la Grota Laptelui din Betleem calci pe istorie și trăiești aievea, cu întreaga ta făptură, minunea.
Bucuria binecuvântării...
Oricât de densă și de bogată ar fi o lectură despre Grota Laptelui, aceasta nu poate suplini niciodată contactul direct cu acest loc magnific, cu atmosfera plină de mister, cu ceea ce se întâmplă cu inima și cu sufletul tău când cazi în genunchi și implori Divinitatea să-ți dea cel mai de preț lucru din lume: un copil. Ai bătut drum lung până acolo și te-a încercat un amalgam de sentimente copleșitoare, de la teamă la bucurie, de la răbdare la rezistență, de la curaj la forță și devotament. Dar ai fi bătut drumul ăsta și-n genunchi doar să primești binecuvântare de la Maica Domnului și de la Fiul Său cel Sfânt, să scapi de palma asta pe care poate că ai meritat-o... Dar știi că puterile Maicii Domnului sunt cele mari și nedeșarte și mai presus de fire și, de vei alerga la Ea cu dragoste curată, Sfânta Fecioară nu numai că-ți va goni toate bolile cele cumplite, ci și patimile cele sufletești ți le va spăla. Și atunci vei crede. Iar dorința ți se va împlini.
Refugiu în timpul prigoanei lui Irod
La Grota Laptelui, situată nu departe de Biserica Nașterii Domnului, sfințenia e la ea acasă. Legenda spune că aici a poposit Maica Domnului cu Pruncul Sfânt și cu Iosif, când acesta a primit în vis vestea de la înger că, pentru a scăpa de prigoana pe care Irod o abătuse asupra copiilor mai mici de 2 ani, trebuie să se refugieze în Egipt. Alăptând în graba plecării, din sânul Sfântei Fecioare a picurat pe piatra roșie a grotei un strop de lapte, o fărâmă a iubirii sale nesfârșite, și peștera s-a albit. Tradiția spune că, din primele secole după Hristos, s-a făcut legătura între piatra albă de calcar moale a grotei și sporirea fertilității în familiile care nu puteau avea copii. De atunci și până în zilele noastre, femei din lumea întreagă, creștine sau musulmane, vin aici cu speranța în suflet că Maica Domnului va mijloci pe lângă Fiul Său și-i va îndupleca sufletul. Iar lucrarea lui Dumnezeu nu întârzie niciodată să apară. Dincolo de Grota Laptelui pare a nu străbate niciun sunet. Doar imnuri vechi de slavă, într-o limbă neînțeleasă, din acel trecut ascuns între ziduri...
„Fericit este pântecele care Te-a purtat, și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!”
Ea era fecioară nu numai cu trupul, ci și cu sufletul… Fie că are chipul blând, exprimând duioșie, ca o mamă iubitoare, veșnic îngrijorată pentru lume, fie că apare smerită și îndurerată, Maica Domnului nu este niciodată lipsită de tărie duhovnicească, frumusețea sa strălucind din simplitatea inimii și din tăcerea sa profundă. Dar nicio icoană din lume, indiferent cât de minunat ar fi fost zugrăvită de pictori celebri, nu se compară cu cea a Maicii Domnului care-și alăptează Pruncul, aflată în Grota Laptelui din Betleem. „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care I-ai supt!” (Luca 11, 27) „Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care eşti înfășat în raze?”. Nu se cunoaște cine a fost pictorul acestei incredibile icoane, dar acesta a biruit rânduiala firii, împreună cu Maica Domnului, lucrând cu harul dumnezeiesc. Ce poate fi mai minunat decât această imagine care sărbătorește miracolul? De ce altă dovadă mai avem nevoie că, în Betleem, Sfințenia Maicii Domnului, împreună cu postul și cu rugăciunea fierbinte, înmoaie inima Domnului, care dezleagă sterpiciunea la toate vârstele? „Primește Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, lacrimile rugăciunii robilor tăi care aleargă la tine. Vedem chipul tău de pe icoană, cum ții în brațe și hrănești pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, ceea ce fără durere l-ai născut, ceea ce auzi necazurile mamelor și neputințele fiilor și ale fiicelor”.
Colecţia „Copii ai minunii...“
Dat fiind renumele tămăduitor al grotei, în ultimii 20 de ani, franciscanii au scos la vânzare, contra unei sume modice, pliculețe cu praf din Grota Laptelui, însoțite de un prospect în limba celei care îl cumpără. Pe micuța hârtie albă scrie simplu, ca o poruncă: „O cantitate mică de praf se amestecă bine cu apă sau cu lapte și se consumă împreună de soț și de soție. În același timp se face canon la Maica Domnului, cerând darul vindecării”. Această devoțiune se practică zilnic, până la nașterea copilului. Dacă ajutați de acest canon veți primi binecuvântarea lui Dumnezeu prin darul unui copil, sunteți rugați să ne trimiteți o fotografie a familiei cu nou-născutul, și alăturat o scrisoare cu mărturia despre miracolul la care ați fost părtași, pentru a o putea adăuga la colecția «Copii ai minunii». Fie ca Domnul, cu mila Sa divină, prin mijlocirea Fecioarei Maria la Grota Laptelui, să vă ofere minunea pe care o implorați. Amin!”.
În micuțul și cochetul magazin de la intrarea în Grota Laptelui, doi pereți sunt plini-ochi cu micile minuni zămislite prin credință. Printre fotografiile sosite din toate colțurile lumii (Canada, Statele Unite, Sri Lanka, Anglia, Insulele Bermude și multe alte țări) se găsește cea a lui Nectarius Ioan, din România. Un îngeraș mult așteptat… „30 octombrie 2010. Suntem o familie ortodoxă din București - România, și prin această scrisoare dorim să îi mulțumim Maicii Domnului pentru binecuvântarea și bucuria pe care ne-a dăruit-o și ne-o dăruiește prin neprețuitul său ajutor! După trei ani de la începutul căsătoriei noastre, milostivul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copilașul pentru care ne-am rugat. Băiețelul nostru, numit Nectarius Ioan, s-a născut la data de 7.08.2009, și are acum aproape un 1 și 4 luni și, de curând, așteptăm un al doilea copil! Atașăm scrisorii noastre o fotografie a băiețelului nostru, pe când avea 9 luni. Cu sinceritate, I.L.V. și D.M.”.