de Carmen Ciripoiu

În nicio altă icoană din toate cele zugrăvite cu chipul Domnului nu se întrupează cu adevărat cuvântul lui David: „Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat”. Păstrată cu sfințenie în Muntele Sinai, Icoana Mântuitorului Pantocrator este una dintre puținele păstrate de Biserica Ortodoxă de Răsărit încă dinainte de perioada iconoclastă, când majoritatea icoanelor au fost distruse.

Milă și pace, adevăr și dreptate

Pe Hristos Îl știm doar din icoane. Nu L-am văzut cu ochii noștri, nu I-am stat aproape, nu I-am putut asculta glasul și nu ne-am putut apropia de straiele Sale cernite. Dar de oricine I-ar fi fost zugrăvit chipul, figura Sa e serioasă și plină de virtute, așa încât, de la prima vedere, o poți iubi și respecta pe veci. Poartă o expresie nobilă și delicată, ochii Îi sunt strălucitori și, deși uneori pare plin de autoritate, cuvântul Îi este plăcut și convingător. Nimeni nu L-a văzut râzând, dar, de multe ori, I-au curs lacrimi pentru păcatele noastre. Multe sunt felurile în care-L putem vedea pe Iisus - pe crucea grea a Răstignirii sau în plutirea Învierii. În haine de păstor, cu răni la mâini, cu coroana de spini pe frunte, triumfător ca un împărat. Dar nicăieri chipul Său sever și senin deopotrivă, aspru și iertător nu se împletește mai frumos ca în icoana Mântuitorului Pantocrator. Ca o dovadă că El este Hristos cuvântul. Hristos Cel Viu și Întrupat.

Lucrată în tehnica numită caustică

Prin limbajul său, icoana Mântuitorului Pantocrator reprezintă atât splendoarea umanității, cât și strălucirea divinității lui Iisus. Minunata icoană datează din secolul al VI-lea și a fost lucrată în tehnica numită caustică, fiind folosiţi doar pigmenți de culoare şi ceară de albine. Tehnica însă constă în amestecarea celor două ingrediente, care sunt apoi întinse pe lemnul preparat pentru icoană, totul fiind lucrat cu pensule speciale și cu instrumente metalice. Surprinzător la această icoană este faptul că Iisus ne privește în două feluri diferite: cu iubirea Sa nemărginită și cu sfânta Sa mânie. Astfel, partea stângă a icoanei este închinată milei și păcii, mâna Sa binecuvântând pe cei săraci cu duhul și încercați de ispite, în timp ce ochiul, plin de liniște, așteaptă parcă să ne întoarcem sufletul spre credință. Aici își găsesc întărire vorbele lui Vasile cel Mare care spune că „ochii sunt asemenea a o mie de mâini fără trup”.

Mustrare pentru cei care lenevesc

Partea dreaptă a icoanei pare închinată dreptății și adevărului, Iisus fiind înfățișat încruntat, figura Sa având rolul de a ne trezi din somnul trândăviei, spre a ne readuce la iubire și la credință, pentru că Domnul nu este doar bun și milostiv, ci și drept cu adevărata Sa judecată, înfricoșând păcătoșii. După cum spune istoria, acesta este chipul cu care Hristos a dărâmat mesele vânzătorilor din Templu și a rostit fariseilor cuvintele: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați”. Mâna Sa stângă cuprinde, ca într-o îmbrățișare, cartea Evangheliei, împodobită cu trei închizători, cu perle și cu pietre prețioase, o altă dovadă că Iisus ne luminează viețile cu Evanghelia Sa, cartea unică a fericirii și a mântuirii noastre. Cele două culori în care este înfățișat Iisus, îmbrăcat într-o tunică roșie acoperită cu o mantie de culoare albastru închis, amintesc de dubla Sa natură, iar stola aurită, ce coboară pe partea dreaptă, este simbolul preoției Sale veșnice. Singur sau în alai, pe Cer sau pe Pământ, tânăr și uneori copil, înfășurat în giulgiu sau înviat din morți, chipul Mântuitorului e fără de sfârșit. Poate de aceea, fiecare generație care a primit binecuvântare de a-I zugrăvi chipul a simțit nevoia să-I adauge o parte din inima sa, după îndelungă cugetare, după post și după infinită rugăciune. Poate așa, Dincolo, vom fi și noi recunoscuți de El... „Domnul este trist. Domnul zâmbește. Domnul se bucură. Domnul suferă. Lăudat fie Domnul!”.

Hristos Pantocrator este o icoană cu două feţe, de unde Iisus priveşte atât cu dreptate şi adevăr, cât şi cu nemărginită milă şi linişte

Icoana Mântuitorului Pantocrator se află la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, unde se crede că Moise a văzut Rugul Aprins, care este și acum viu

2015, Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii

Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2015 a fost declarat „An omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi” și „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii”. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost arhiepiscop de Constantinopol, una dintre cele mai importante figuri ale creștinătății, fiind venerat deopotrivă atât de Biserica Răsăriteană, cât și de cea Apuseană. Prin viața și activitatea sa, Ioan Gură de Aur „s-a dovedit a fi un apărător al dreptei credinţe, un învăţător al pocăinţei, un luminător al familiei creştine şi al vieţii monahale şi un promotor al filantropiei creştine”. Potrivit istoriei, de la niciun alt părinte bisericesc nu s-au păstrat atâtea opere, scrisori și predici, printre care și o serie de comentarii la Vechiul și Noul Testament, ca de la Ioan Gură de Aur. Toate cele 238 de scrisori păstrate au fost scrise în exil. Sfântul Ioan Gură de Aur este protectorul persoanelor care suferă de epilepsie și care îi adresează rugăciuni să mijlocească pe lângă Dumnezeu ajutor în însănătoșirea lor, dar și patronul celor care se exprimă în public. 2015 este și anul în care va fi prezentat rolul preoților, călugărilor și al ierarhilor, care, prin activitatea lor, au contribuit la consolidarea vieții și misiunii parohiei şi mănăstirii sub toate aspectele.