de Carmen Ciripoiu
În fiecare an, la data de 1 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Trifon, răbdătorul de chinuri al lui Hristos, ale cărui minuni sunt săvârșite cu darul Sfântului Duh. În tradiția populară este cunoscut ca sfântul care păzește livezile de omizi și de lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
Nimic nu i-a clintit iubirea de Dumnezeu
Neînfruntat ocrotitor al creștinilor, Sfântul Trifon s-a născut în satul Lampsac din Asia Mică, din părinți cu mare dragoste de Hristos. Binecuvântat încă din copilărie cu darul minunilor, de la vârste fragede, Trifon a început să vindece bolnavii, iar la 17 ani a tămăduit-o pe Gordiana, fiica împăratului Gordie. În timpul persecuțiilor creștinilor din porunca împăratului Deciu, Sfântul a fost prins, împreună cu alți creștini, și întemnițat de prefectul Orientului. Deși a încercat în fel și chip să-l determine pe mucenic să renunțe la iubirea nemăsurată pentru Domnul și să aducă jertă zeilor, încercările mai-marelui Orientului au fost zadarnice, în cele din urmă, acesta poruncind moartea lui Trifon prin sabie. Dus de ostași la locul de osândă, înainte ca sabia călăului să cadă asupra gâtului său, mărturisitorul iubirii pentru Mântuitorul s-a rugat, și imediat sufletul său a urcat la Ceruri. Creștinii au luat trupul Sfântului Trifon și l-au dus în satul natal, Lampsac. Mai târziu, moaștele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol, și apoi la Roma.
Ritualuri care se păstrează
Încă din vechime, în ziua pomenirii Sfântului Trifon se practică o serie de ritualuri, pentru a asigura protecția și fertilitatea livezilor de pomi fructiferi și a viilor. Există și acum obiceiul ca viticultorii și pomicultorii să țină post în această zi și să cheme preotul să stropească livezile și viile cu agheazmă, ca acestea să fie ferite de grindină și de secetă. Dacă în zonele Transilvaniei și ale Banatului bărbații curăță pomii, apoi îi stropesc cu apă luată în zori din izvoare și sfințită de preot, în sudul Olteniei s-a păstrat un ritual de pregătire a viei, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor, moment în care se taie corzile viței. Tot din ritual fac parte și aprinderea focurilor la marginea plantațiilor și afumarea viei cu o cârpă aprinsă, pentru a opri pătrunderea forțelor malefice. Și în zona Sucevei oamenii stropesc pomii cu agheazmă, pentru a le stimula rodirea, în unele sate ritualurile fiind aplicate și în cazul grădinii de zarzavat.
Scuturatul pomilor
Un alt obicei care se practică de praznicul Sfântului Trifon este cel al scuturatului pomilor. Atunci, bărbații, înarmați cu topoare, lovesc pomii la rădăcină și rostesc următoarea incantație: „Măi pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai”. Cel care răspunde este un copil cu vârsta de 7-8 ani, care simbolizează sufletul copacului: „Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi când vremea mi-o veni, și de noroc ți-oi fi”. După încheierea ritualului, viticultorii se îndreaptă spre casă, purtând pe cap cununi făcute din primele corzi de viță-de-vie tăiate, unde sunt așteptați cu mese îmbelșugate și cu o mare cantitate de vin, semn că așa trebuie să fie și recolta anului. Câțiva stropi din licoare sunt vărsați pe pământ, iar restul se consumă pentru Sfântul protector al viilor.
Rostogolitul roților aprinse
Potrivit tradiției, în Banat a mai existat un alt obicei, astăzi mai puțin utilizat, cel al rostogolirii unei roți aprinse din vârful dealurilor cu vii. Se crede că astfel via era fertilizată, iar duhurile rele, îndepărtate. Tot istoria vorbește și despre faptul că Sfântul Trifon a preluat și din atribuțiile zeului Dionysos, fiindu-i destinată o cană cu vin, pentru a-i câștiga bunăvoința sa, pentru a apăra viile și pentru a obține recolte bogate.
Ziua omizilor
Ziua Sfântului Mucenic Trifon este cunoscută, în unele zone ale țării, drept Ziua omizilor. În această zi, s-a păstrat obiceiul ca gospodinele să sfințească grâul și porumbul care urmează să fie semănat. De asemenea, alte femei merg cu turte la mușuroiul de furnici și rostesc următoarele cuvinte: „Cum vă dau eu de mâncare, așa voi să nu-mi mâncați recolta!”.
Protectorul divin al Moscovei
În Biserica Ortodoxă Rusă, Sfântul Mucenic Trifon este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei, iar în multe icoane ruseşti acesta apare cu un şoim pe braţ. Istoria povestește că Țarul Ivan cel Groaznic a ieșit la vânătoare, iar îngrijitorul şoimului a scăpat, din neatenţie, pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya, s-a întins să se odihnească și s-a rugat Sfântului patron al său, Sfântul Mucenic Trifon. În vis, i-a apărut un tânăr pe un cal alb, care ținea șoimul în mână și i-a spus să ducă pasărea ţarului. Când s-a trezit, îngrijitorul a rămas uimit când a zărit pasărea stând pe un brad. După ce i-a înapoiat-o țarului, bărbatul i-a povestit și ce ajutor a primit din partea Sfântului. Drept mulțumire, acesta a construit o capelă în locul unde i-a apărut Mucenicul îngrijitorului, mai târziu ridicând la Moscova o biserică având hramul Sfântului Trifon.