de Carmen Ciripoiu
Cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții și cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos, spunea Sfântul Marcu Ascetul. Sărbătorit la 16 martie, părintele Anin, făcătorul de minuni, rămâne sfântul care ne-a învățat să biruim prin blândețe pe cei care ne-au lovit și să-i câștigăm prin evlavia noastră.
Mic la trup, mare în credință
S-a născut la Halchedon din părinți cu mare iubire pentru Dumnezeu, dar, când a împlinit 15 ani, Anin a rămas orfan. A vrut să biruiască lumea. Și, cu îndelungă răbdare, avându-L mereu în suflet pe Iisus, copilul a ales calea mântuirii și s-a făcut monah într-una dintre mănăstirile locului. Dar ceva îi lipsea. Voia să uite de deșertăciuni, de răutatea sau de invidia oamenilor. Și astfel a ales pustiul cel mai îndepărtat, la marginea ținutului dinspre Persia, unde s-a împrietenit cu un pustnic pe nume Maium. Viața monahicească pe care au trăit-o cei doi a fost atât de aspră, că toate cele 40 de zile sfinte până la Paște nu mâncau nimic, consumând doar apă. Râul Eufrat era foarte departe, iar Anin, ca să se ostenească întru Domnul cu drumul lung, aducea apa într-un vas foarte mic. Într-o zi însă, Domnul i-a trimis slujitorului său primul semn: un înger i-a umplut vasul cu apă. La scurt timp, Maium a părăsit peștera, iar Anin a rămas singur în pustietate să-L slăvească pe cel în mâinile căruia și-a pus viața. „Și așa de curat îi era duhul că Dumnezeu i-a supus lui toate fiarele pustiului aceluia, punându-le să-l slujească. Asemenea dar i-a fost dat lui să tămăduiască bolile oamenilor. Aflând despre aceasta, mulți bolnavi de prin preajmă veneau la el, iar el îi vindeca de suferințele care le aveau”.
Darul episcopului Patrichie
Urmând învățătura creștină care spune că blândețea este rezultatul bunătății și iubirii aproapelui, Sfântul Anin și-a pus frații care-i avea sub ascultare să sape o groapă în care să se adune apa de ploaie, extrem de necesară pentru călătorii însetați care ajungeau prin acele locuri. „Venind la el niște călători însetați, a spus ucenicilor să le dea apă din groapa aceea. Ucenicii au răspuns că nu se afla nicio picătură de apă. Dar Sfântul le-a spus: «Mergeți și aduceți apă, căci bunătatea Domnului e mare». Când au mers ucenicii acolo, au găsit groapa plină cu apă și au scos și au dat celor însetați”. Dar ca să nu cadă în mândrie pentru o asemenea minune, Anin a continuat să aducă noaptea apă de la Râul Eufrat, ostenindu-se pentru frații săi și biruindu-se pe sine. Și iarăși Domnul s-a îndurat, și pentru a doua oară îngerul i-a umplut vasele cu apă, aducând slavă lui Dumnezeu. Uimit de dragostea pe care Sfântul Anin o avea pentru Domnul, ca să-l scutească de atâta muncă, episcopul Patrichie al Neochesareei i-a dăruit un catâr. Animalul nu a rămas mult timp la stăpânul său, pentru că Anin l-a dat, la rândul său, unui sărac care nu avea cu ce să-și plătească datoriile, ostenindu-se în continuare cu căratul apei de la Eufrat. Pentru a-și arăta iubirea infinită pentru Dumnezeu, nimic nu era prea greu.
Minunile celui mult prea plăcut de Domnul
Una dintre marile minuni pe care Sfântul Anin le-a făcut s-a petrecut cu un stâlpnic cu viață îngerească, Pionie, care, după ce a fost bătut de niște tâlhari, a vrut să se plângă judecătorului. Aflând prin duh de suferința acestuia, Anin și-a chemat leul său îmblânzit, căruia i-a agățat de gât o scrisoare adresată pustnicului, care suna așa: „Am aflat pătimirea ta, cum și gândul tău de a te coborî de pe stâlp. Încetează, Prea Cuvioase, acest gând ca să nu lipsești de la răsplătirea cea veșnică întru Împărăția Cerului”. Încă o dată, prin acest gest al său, Sfântul Anin a arătat că blândețea apare după ce, prin răbdare, a fost eliminată patima mâniei. Pentru că cel bun și blând nu vorbește nici împotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, nu-i acuză pe semenii săi, ci păstrează smerenia în faptele sale. Și tot Anin l-a convertit în sfânta taină a botezului pe un păgân care a vrut să întineze cinstea unei femei, care, bolnavă fiind, a mers spre Sfântul blând pentru a căpăta tămăduire. „Și multe alte minuni a mai făcut acest plăcut al lui Dumnezeu, Anin. Pe mulți a vindecat și multe a prorocit văzând cele ce aveau să fie”.
Şi-a văzut sfârşitul
Înainte de a trece la dreapta Domnului, Sfântul Anin i-a chemat pe frații mănăstirii, iar unuia dintre cei mai dragi ucenici, Veronichran, i-a lăsat scaunul său de egumen. După șapte zile, Sfântul a văzut deschis înaintea duhului său Ierusalimul cel ceresc. După ce le-a spus celor aflați lângă el „Rugați-vă pentru mine, frații mei, ca să nu mă rușinez când voi fi dus la judecătorul cel înfricoșat”, s-a mutat la Ceruri, în ceata sfinților lui Dumnezeu. Ultimele vorbe rostite de unul dintre cei mai blânzi sfinți ai creștinătății au fost: „Primește, Doamne, duhul meu…”.