de Carmen Ciripoiu
De cele mai multe ori, prezența lui Dumnezeu în viața noastră, a credincioșilor, se manifestă prin intermediul minunilor. Minuni pe care, în funcție de deschiderea inimilor noastre, de nivelul nostru duhovnicesc, le observăm sau nu. În afară de Sfânta Înviere, doar peste minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor nu putem trece cu ușurință. Iar o călătorie, chiar și virtuală, la Biserica Înmulțirii din orașul Tabgha de pe țărmul nord-vestic al Mării Galileii, care cinstește locul în care Hristos, din iubire pentru poporul ce L-a urmat, a înmulțit cinci pâini și doi pești, rămâne veșnic în inima noastră.
„Daţi-le voi să mănânce”
Sfântul Evanghelist Matei pune această minune după dispariţia prematură a Sfântului Ioan Botezătorul, moartea acestuia determinându-L pe Mântuitor să se retragă în loc pustiu, în apropierea oraşului Betsaida. Iar mulţimile rămase fără păstor, oameni simpli, Îl căutau cu o infinită nădejde, aceea de a dobândi leacul durerii şi, în acelaşi timp, de a primi învăţătura evanghelică după cum spunea Sfântul Evanghelist Luca. După ce „a început să-i înveţe multe” (Marcu VI, 34), ucenicii prezenţi i-au recomandat Mântuitorului să dea drumul mulţimilor spre a se duce să-şi procure hrana. Dar răspunsul Domnului a fost surprinzător: „Daţi-le voi să mănânce” (Matei XIV, 16). În mediul iudaic, masa principală a zilei avea loc spre ora 17:00, iar ei nu aveau decât cinci pâini (de fapt cinci turte, cum se făcea în mod obişnuit în casele evreieşti) şi doi peşti. La porunca Mântuitorului, acestea au fost aduse la El, cerând mulţimilor să se aşeze pe iarbă. În faţa tuturor oamenilor, Domnul Hristos a privit la cer, a binecuvântat, şi frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Minunea a avut loc: nu numai că mâncarea a ajuns pentru toate persoanele, dar au şi rămas 12 coşuri pline cu firimituri. Ce simbolizează gestul Domnului? Infinita milă față de creația Sa. În clipa în care căuta singurătatea, El i-a primit pe cei mulți, i-a învăţat, i-a vindecat, și în cele din urmă le-a asigurat hrana. Din acest punct de vedere, Sfinții Părinți văd prin înmulţirea pâinilor şi a peştilor o prefigurare a ospăţului din Împărăţia lui Dumnezeu.
Podoabele sfântului lăcaș
Așezată peste vestigiile unor sfinte lăcașe aparținând secolelor al IV-lea şi al V-lea, Biserica Înmulțirii Pâinilor și a Peștilor, cunoscută sub denumirea de Biserica Înmulțirii, păstrează și astăzi părți din excepționalul mozaic creștin din secolul al IV-lea, cel mai vechi pavaj cu modele din întreaga artă creștină palestiniană descoperit până acum, alături de piatra pe care, potrivit tradiției, au fost așezate pâinile și peștii înmulțiți de Mântuitor. Mozaicul, opera unui artist anonim, dar cu o sensibilitate ieșită din comun, înfățişează păsări și plante, între acestea, un loc deosebit fiind ocupat de floarea de lotus, reprezentată sub formă de clopot. Această floare, nefiind specifică zonei, arată influențele peisajelor nilotice, populare la acea vreme în arta elenistică și romană. Impresionant este faptul că, fără a folosi vreo schemă fixă sau vreun șablon, nu se repetă niciun model. De asemenea, pe suprafața mozaicului se remarcă un nilometru în formă de turn, acesta fiind un instrument cu care egiptenii măsoară nivelul apei Nilului. Prezenţa unui nilometru se explică prin convingerea răspândită în epoca romană că cele şapte izvoare provin din albia subterană a Nilului, ale cărui izvoare încă nu erau cunoscute la acea vreme. În plus, în faţa altarului poate fi admirat un mozaic înfățișând un coş cu pâini şi doi peşti.
Copie fidelă a celei originale
Prima Biserică a Saturării celor 5.000 de bărbaţi în afară de femei şi copii a fost ridicată în jurul anului 350. Era un lăcaș de cult destul de mic și poziționat diferit față de cele ulterioare. Era biserica de la Cele Şapte Izvoare, închinată înmulţirii pâinilor, despre care aminteşte Eteria. Nu se ştie din ce cauză a fost distrusă, dar pe locul ei, după 50 de ani, a fost construită o altă biserică bizantină mult mai mare, cu trei naosuri, alături de care se afla o mănăstire. Aceasta a fost semnificativ lărgită în jurul anului 480, o inscripție atribuind lucrarea patriarhului Matryrios. La rândul lor, mozaicurile au fost reparate în secolul al VI-lea. Din păcate însă, și această biserică a fost distrusă în jurul anului 685. Întregul loc a fost cumpărat de „Deutsche Verien vom Heilige Lande” și a fost excavat în anul 1932, iar patru ani mai târziu, peste mozaicuri a fost așezat un înveliș protector. Mult mai târziu, în anul 1982, vechiul lăcaș a fost înlocuit cu o biserică modernă a Înmulțirii Pâinilor și a Peștilor, o copie fidelă a celei originale, care se află în grija ordinului benedictin.