de Carmen Ciripoiu
Nenumărate sunt icoanele Maicii Domnului, dar poate niciuna nu tulbură credinciosul mai mult ca aceea a Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare (Gorgoepikoos) de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos, care stă de veghe, ocrotind pe cel iubitor de Hristos, arătând calea mântuirii netrebnicului și acoperind cu duhul său femeile îndurerate care, până a ajunge în fața ei, nu puteau zămisli prunci. La 13 noiembrie, o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare s-a așezat pentru totdeauna în Biserica Sfântul Grigorie Palama din Universitatea Politehnică.
Prima minune
Icoana este fereastra cerului prin care Dumnezeu vorbește cu noi, un veșnic apărător, cartea noastră de identitate pentru împărăția la care ne pregătim să ajungem. Credința vindecă, nu numai gândul. Dacă dorești cu adevărat, primești ceea ce ceri. Doar să te închini Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare de la Mănăstirea Dohiariu. Ea e fereastra spre dumnezeire. În asta constă marele dar. Și, ca o mamă grijulie și plină de dragoste, chiar dacă noi nu ne purtăm tot timpul ca niște fii, judecă mereu cu inima, și atunci până și cele mai ascunse și grele rugăminți îți sunt ascultate. Aflată într-un mic paraclis pe dreapta culoarului dintre biserică și trapeză, Maica a făcut minuni încă din anul 1646, când s-a descoperit în chip minunat cu numele de Grabnic Ascultătoare. Povestea îl are ca protagonist pe un simplu trapezar, pe nume Nil, care întotdeauna, când trecea prin fața icoanei Maicii Domnului, folosea o făclie aprinsă care scotea un fum negru și neplăcut. O afuma pe Maica, dar nu-și dădea seama. Într-una dintre zile însă, Preamărita i-a vorbit din icoană, spunându-i să nu mai îndrăznească să-i afume cinstita sa icoană cu acel fum înecăcios și neplăcut. Dar Nil nu a luat aminte. Atunci, Maica Domnului i-a vorbit din nou cu asprime: „Călugăr nevrednic de această numire, oare ai să mai continui mult cu obrăznicia ta, afumându-mi chipul?”. Și odată cu aceste cuvinte ale Maicii Domnului a orbit și călugărul Nil.
Când pocăința vindecă…
Mult s-a căit atunci trapezarul pentru îndărătnicia lui și s-a pocăit înaintea ei. Când Stăpâna a hotărât că merită iertarea, i-a vorbit din nou cu preadulcele său glas: „Nile, am primit pocăința ta, și Bunul Dumnezeu te-a iertat, dăruindu-ți iarăși vederea. Spune deci fraților că eu sunt îngrijitoarea și ocrotitoarea mănăstirii. Toți cei care vor avea nevoie de ajutor să alerge la mine și nu-i voi trece cu vederea. Drept aceea, să se numească această icoană a mea «Grabnic Ascultătoare»”. După aceste cuvinte, Nil și-a recăpătat vederea, mulțumindu-i și slăvind-o pe Preacurata Stăpână. De atunci n-a existat credincios care să treacă prin fața ei și Maica Domnului Grabnic Ascultătoare să nu-și arate mila, chiar și când nimeni nu mai poate face nimic. Iată cât de frumos vorbește Cuviosul Nicodim în Sinaxarul său: „A lucrat și lucrează prea multe minuni nu numai în Muntele Athosului și către monahii care se nevoiesc în Munte, ci și în afara acestuia, în orașe și sate și către creștinii care locuiesc în ele. (…) Adică, în aceste locuri și regiuni a vindecat și vindecă diferite boli: pe cei care nu au copii îi face cu copii, pe femeile care nu zămislesc le arată născătoare de mulți copii, pe cei care fură lucruri străine îi dă pe față, pe cei care sunt luați prizonieri de tâlhari îi izbăvește, pe cei care suferă de dureri de cap și de surzenie îi face sănătoși, pe cei prinși la munci chinuitoare îi scapă de ele, pe paralitici îi ridică, alungă lăcustele, dă vedere orbilor și pe cei care sunt în primejdie de boli aducătoare de moarte îi scoală și îi face sănătoşi. Toate aceste minuni se află scrise în această Mănăstire a Dohiariului, cu toate împrejurările lor”.
Doamna Bisericii Sfântul Grigorie Palama din incinta Politehnicii Bucureşti
Demnă și măreață, copia icoanei Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare din Biserica Sfântul Grigorie Palama din Universitatea Politehnică București te învăluie cu infinita ei dragoste și îi simți puterea chiar și în ungherele cele mai ascunse, unde nu o poți zări. E sufletul bisericii, un chip al bunăvoinței și răbdării care te ajută să cobori pe firul minunilor săvârșite. În întunericul lăcașului, Maica Domnului e îmbrăcată în lumină și pare fericită când ascultă slubjele în română și-n greacă săvârșite de preoții cu iubire în suflet și de studenții de la Teologie care contemplă icoana sfântă, pe care o pot atinge de-acum în fiecare zi. Un călugăr de la Putna pășește așezat, nesmintit de vremurile nebune. Și-a văzut visul cu ochii când a îngenuncheat în fața Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare.
O mamă însoțită de pruncul său a venit să ceară binecuvântare Maicii și-i șoptește copilului să o atingă ușor. Pentru toți, Maica Domnului Grabnic Ascultătoare rămâne nădejdea fără de sfârșit, liantul care unește cerul cu pământul.