de Carmen Ciripoiu

Când dorul de Dumnezeu îi stăpânește inima credinciosului, dar el se încurcă pe drumul pierzaniei cu toată dorința reală de a ajunge la El, o rugăciune din suflet adresată Sfintei Mucenițe Tatiana întoarce pe oricine la bătrâna ortodoxie. Prăznuită an de an la 12 ianuarie, Sfânta Tatiana, făcătoarea de minuni, este recunoscută de creștinătate ca ocrotitoare a tinerilor şi a clerului.

Tânăra diaconiță

Sfânta Tatiana s-a născut şi a trăit la Roma, într-o familie de nobili, în secolul al III-lea, în vremea împăraţilor Alexandru Sever şi Maximian, recunoscuţi în epocă pentru cruzimea manifestată faţă de creştini. Tatăl acesteia, deşi a fost ales de trei ori proconsul în administraţia imperială, nu s-a lepădat niciodată de iubirea pentru Dumnezeu și și-a crescut fiica în același spirit. Poate tocmai de aceea, atunci când i-a venit vremea să se mărite, Tatiana a refuzat să facă acest pas și a ales să-l urmeze pe Domnul până la moarte, iar pentru dăruirea cu care și-a împlinit misiunea a fost numită diaconiţă într-o biserică din Roma. În acea perioadă, diaconițele erau hironite de preot și aveau misiunea de a ajuta cinstitele fețe bisericești la administrarea Sfintelor Taine (Botezul şi Mirungerea - ungerea cu Sfântul Mir a fetelor şi a femeilor care se botezau), la catehizarea lor. În greaua, dar minunata sa misiune a slujirii Atotputernicului, experiență inedită și mântuitoare, Tatiana și-a petrecut viața în post și în rugăciune, ajutând cu dragoste la îngrijirea bolnavilor și dându-le întotdeauna cele mai bune sfaturi celor care îi cereau ajutorul. Dar în acele vremuri, când împăratul aducea jertfe idolilor, viața Tatianei nu era privită cu ochi buni.

Patimile femeii care n-a renunţat la credinţă

Chemată de puternicii zilei în templul lui Apollo pentru a-i aduce jertfe, Tatiana n-a conceput să renunțe la iubirea sa pentru Domnul, iar rugăciunile sale s-au înmulțit. Acela a fost momentul când au început patimile Muceniței. Dacă pentru început a fost umilită prin tăierea părului, la scurt timp, trupul i-a fost împuns cu sulița, iar ulterior a fost spânzurată și aruncată în cușca unui leu fioros, unde, spre surprinderea călăilor, animalul a început să se gudure pe lângă ea… Domnul nu și-a lăsat copilul în pericol. Când Tatiana a fost adusă pentru a doua oară în templul care adăpostea idolii și pusă să le aducă jertfe, atât de puternice au fost rugăciunile acesteia, încât până și statuile păgânilor s-au prăbușit. Mucenița a fost supusă din nou la chinuri, dar de fiecare dată îngerii Domnului i-au vindecat rănile, demonstrând că pentru El nimic nu e imposibil. Trei zile spun Viețile sfinților că au durat patimile Tatianei, timp în care ea era salvată de la orice supliciu de o ceată de îngeri. Când n-au mai putut suporta ceea ce vedeau cu propriii ochi, preoții păgâni au fost convinşi că Tatiana este vrăjitoare, şi aşa se explică şansa ei de a scăpa cu bine din orice chin. De aceea, într-o zi de 12 ianuarie, în jurul anului 225, d.Hr., Tatiana şi tatăl său au fost omorâţi prin decapitare şi au primit cununa mucenicească.

Îi ocroteşte pe tineri şi pe studenţi

Istoria spune că nenumărate au fost minunile pe care le-a făcut Sfânta în viaţă celor care i-au cerut ajutorul, îndemnând pe mulţi studenţi din diferite centre universitare să vină să se roage la cinstitele moaşte. De aceea, în lume, Sfânta Tatiana considerată ocrotitoarea tinerilor şi a studenţilor, iar în Rusia, Ucraina şi Belarus, sărbătoarea este cunoscută şi ca zi a studenţilor. Tot Sfânta Tatiana este şi protectoarea clerului, pentru că ea a slujit ca diaconiţă la Sfântul Altar. „Prea cinstită și întru tot lăudată Sfântă Muceniță Tatiana, care prin aleasa slujire te-ai învrednicit a fi diaconiță a lui Hristos și, prin nenumăratele și grelele munci pe care le-ai suferit, ai întărit mărturisirea credinței într-un singur Dumnezeu, zdrobind capistea idolească prin puterea rugăciunilor tale și ai primit cununa muceniciei prin tăierea capului, auzi rugăciunea noastră și ne izbăvește de toată înconjurarea dușmanilor văzuți și nevăzuți și mai ales apără turma lui Hristos, care este Biserica, de toate eresurile și rătăcirile și ne ajută ca într-o unire să-i cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia!”.

Mâna dreaptă a Sfintei se odihneşte în Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Lavra Peşterilor din Rusia

Părticele din moaştele Muceniţei se mai găsesc în Biserica Sfintei Tatiana din Moscova, iar un fragment din moaştele sale, la care se închină pelerinii americani, se găsesc în religvariul Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Brooklin, Massachusetts

Capul Muceniţei se află la Catedrala Mitropolitană din Craiova

Moaştele Sfintei Tatiana au ajuns pentru prima dată în ţara noastră în anul 1204, atunci când renumita familie a Asăneştilor i-a adus capul la Târnovo, apoi la Bucovăț, lângă Craiova. Mai târziu, în anul 1393, capul Sfintei a fost dus de la Roma la Niceea și apoi la Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol. După ce Constantinopolul cade sub turci, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti au adus din nou capul Sfintei Muceniţe Tatiana în România, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea. După reorganizarea Mitropoliei Olteniei, capul Sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului şi apoi adus la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dimitrie din Craiova, unde se găseşte şi astăzi.