de Andreea Radu
Informația potrivit căreia CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) ar interzice botezul din luna martie a fost dezmințită după ce luase amploare pe internet. Despre această importantă sfântă taină, semnificația ei, bucuria duhovnicească și darurile pe care ni le aduce am stat de vorbă cu părintele Ciprian Florin Apetrei (foto), care este doctor în teologie, consilier patriarhal și preot slujitor la Biserica Domnescă de la „Curtea Veche” din Bucureşti cu hramurile Buna Vestire și Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Astfel, într-o zi de marți, când mii de credincioși se roagă și se închină icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Antonie, părintele ne-a vorbit despre semnificația uneia dintre cele mai importante taine creştine: botezul!
„Prin această taină se dobândește mântuirea”
- Ce este botezul? Ce semnificație are pentru creștinul ortodox?
- Este taina prin care se devine creștin. Cuvântul „botez” provine din verbul „baptizein”, care înseamnă a afunda. După Învierea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos a poruncit Apostolilor: „Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19-20). Prin botez participăm la moartea și Învierea lui Hristos. Fără botez nu suntem parte a trupului tainic al lui Hristos care este Biserica și nu pătrundem pe drumul către Împărăția Cerurilor. Prin această taină se dobândește mântuirea, de aceea, la începuturile Bisericii, foarte mulți credincioși se botezau cât mai aproape de sfârșitul vieții lor, cum a fost și cazul Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În cazul lui, au fost şi considerente politice, pentru că el avea titlul de conducător şi al altor religii, şi de aceea a făcut botezul spre sfârşitul vieţii. În tradiția Bisericii Ortodoxe, botezul se face copiilor de mici, iar acest lucru îl regăsim în cartea „Faptele Sfinților Apostoli” din Sfânta Scriptură a Noului Testament. Evident, la începuturile Bisericii, pentru că erau foarte multe convertiri care se făceau la vârstă matură, aveam botezuri de sute de oameni, mai ales în perioada sărbătorilor mari cum ar fi Paștele, Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, Crăciunul, Botezul Domnului, acestea fiind momente când veneau foarte mulți să se boteze.
- Exista o pregătire specială înainte?
- Iniţial, posturile erau ţinute de aceşti catehumeni care se pregăteau să se boteze. Catehumenatul putea ține câțiva ani, era perioada când își însușeau învăţătura de credință creștină, când erau pregătiți pentru botez. Postul Mare de obicei era ținut de acești catehumeni care se pregăteau ca în noaptea de Paște să fie botezați chiar la momentul de dinaintea citirii Sfintei Evanghelii la Sfânta Liturghie. De aceea cântăm și astăzi: „Câți în Hristos v-ați botezat”.... Când auziți această cântare și la Sfânta Liturghie să știți că atunci erau zilele în care se făceau aceste botezuri. De exemplu, în Doborgea, în zona Tomisului - Constanţa de azi - s-au descoperit în vechile biserici din secolul al IV-lea de la noi din țară baptisterii foarte mari, niște bazine mari lângă biserică, unde se săvârşeau aceste taine. În acea perioadă existau și diaconițe în biserică, pentru că, după botez, făcându-se ungerea cu Sfântul Mir, trebuiau să fie femei care să realizeze această ungere în cazul catehumenelor care se botezau... Creștinismul s-a răspândit mai întâi în oraș, și abia apoi în mediul rural, iar atunci când veneau la creștinism, mai ales din religiile politeiste din Roma Antică, aceștia treceau prin perioada de catehizare, iar ei când se botezau nu o făceau singuri, ci alături de familie. În timp, atunci când aveau alți copii, voiau să îi boteze mai devreme. Încă de la începutul Bisericii s-a mers după modelul Mântuitorului Iisus Hristos. Deci, dacă El s-a născut în Bethleemul iudaic, la opt zile a urmat rânduiala iudaică a tăierii împrejur, de aceea noi la 1 ianuarie sărbătorim Punerea Numelui de Iisus și Tăierea Împrejur a Mântuitorului, apoi în planul al doilea este sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, și abia în planul trei este anul nou civil, că anul nou bisericesc este la 1 septembrie.
„Din prima zi de naştere se citesc rugăciuni mamei şi moaşelor”
- De aici, obiceiul de a se aduce copilul la biserică a opta zi?
- Da, acum când copilul are opt zile, se vine cu el la biserică sau se cheamă preotul acasă, și atunci se citește o rugăciune de punere a numelui, pentru că noi nu mai facem tăierea împrejur. Apostolii au renunțat la acest lucru și au făcut ruptura dintre creștinism și iudaism. Mântuitorul a urmat acest obicei pentru a se arăta împlinitor al Legii pe care a dat-o, dar foarte clar se știe că prin Iisus Hristos avem de-a face cu altă religie monoteistă, nu cea care era înainte. Din perspectiva aceasta, trebuie să fim foarte atenți și să urmăm acest model. Deci, în prima zi când s-a născut un copil, tatăl, care este responsabil din punct de vedere creștin, trebuie să se îngrijească, să vină la biserică cu o sticlă cu apă pentru care preotul citește o rugăciune de sfințire, apoi această apă ajunge la mamă, care bea și stropește copilul. În aceeași zi, mai ales în maternitățile noastre unde avem preoți peste tot, e important să fie chemat preotul încă din prima zi. Sunt rugăciuni care se citesc în prima zi de naștere atât pentru mama care a născut, dar și pentru cele care au asistat la naștere, adică moașe, surori medicale. Dacă nu se face lucrul acesta în spital, cum ajunge mama acasă să cheme preotul și pentru ea, și pentru cei care sunt în apropierea ei să se citească aceste rugăciuni. După aceea, la opt zile trebuie adus copilul la biserică sau preotul acasă dacă consideră părinții că este prea mic sau din orice alte motive și se citește rugăciunea de punere a numelui. Recomand ca numele să fie creștin şi să fie ales un singur nume, maximum două. E important de știut că sfântul ales va fi ocrotitorul copilului pe perioada vieții și trebuie să avem grijă ce alegem.
„Eu recomand ca botezul să aibă loc cel târziu la 40 de zile”
- Când trebuie să aibă loc botezul? Înainte sau după 40 de zile?
- În trecutul nostru, botezul avea loc cam după trei săptămâni, nici nu participa mama, dar acum pentru a fi prezentă şi ea, eu recomand ca botezul să aibă loc cel târziu la 40 de zile, pentru că la 40 de zile a fost adus Mântuitorul la Templu. Dacă totuşi copilul a fost botezat înainte de această dată, trebuie adus la biserică pentru a fi îmbisericit. I se citesc rugăciuni, preotul îl ia, îl închină la sfintele icoane, iar dacă este băiat şi a fost botezat este introdus şi în Sfântul Altar. Ei sunt duşi în Sfântul Altar în perspectiva în care vor putea ajunge preoţi, nu din alte considerente. Mai trebuie să ştiţi că nou-născuţii sunt obişnuiţi cu apa şi, cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai uşor de botezat.
- Sunt foarte mulţi care se tem de această afundare...
- Cei care se tem nu cunosc rânduiala Bisericii. Apa din cristelniță devine locul în care se botează cel ce se va uni cu Hristos cel Răstignit, Îngropat și Înviat. Botezul înseamnă afundare, iar canoanele Bisericii interzic săvârşirea tainei Sfântului Botez altfel decât prin întreita afundare. În cazuri excepţionale, când copilul este bolnav, atunci da, se face prin stropire. Întreita afundare reprezintă cele trei zile pe care Mântuitorul le-a petrecut în mormânt, se face în numele Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi afundarea înseamnă îngroparea omului vechi. Veţi întreba: „Ce om vechi?”…Păi omul moşteneşte tot păcatul de la căderea lui Adam. Asta s-a demonstrat ştiinţific că toată lumea se trage dintr-un singur ADN, şi atunci, moştenind păcatele strămoşeşti, acestea se şterg prin taina botezului, de aceea se şi fac înainte acele rugăciuni de îndepărtare a răului și de unire cu Hristos. În practică, ele se numesc lepădări, însă ele sunt rugăciuni pentru catehumeni care se citeau la începutul Bisericii, când erau pregătiţi adulţii pentru botez. Ele se citeau de mai multe ori în perioada Postului Mare, acum se citesc o singură dată. Lepădarea de rău pe care o rosteşte naşul, o spune în numele copilului, la fel şi unirea cu Hristos. Naşul trebuie să fie responsabil, iar alegerea sa se face după credinţa lui, spre a fi un reper pentru copil. Prin Crez, nașii mărturisesc credinţa ortodoxă formulată la primul şi la al doilea sinod ecumenic, în numele celui mic care se botează. ...Trebuie să avem mare grijă, pentru ca fiecare cuvânt pe care îl rostim să fie pentru binele copilului. Cel mai mare dar pe care îl dă părintele unui copil este botezul. De aceea, din taina botezului, în poporul nostru român a izvorât acest basm pe care Noica îl explică foarte frumos: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Prin botez, omul intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu trebuie să vă temeţi de afundare, pentru că preotul are grijă să-i ţină gura, nasul şi urechile acoperite şi durează doar două secunde.
„Cele trei taine: Afundarea, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie”
- La botez sunt trei taine... ce urmează după afundare?
- După Întreita Afundare, urmează taina Mirungerii şi taina Sfintei Împărtăşanii. Cel mic trebuie să fie complet membru al Bisericii, și de aceea are parte de toate cele trei taine. Imediat după botez se face ungerea cu Sfântul Mir (sfinţit de episcopii unei biserici autocefale în Joia Mare). Pruncul este uns în părţile esenţiale ale corpului, fiind pecetluit cu Sfântul Mir ca membru al trupului tainic a lui Hristos, care este Biserica. La finalul botezului are loc împărtăşirea copilului, iar din acel moment părinţii îl pot aduce să-l împărtăşească oricând, e recomandat cât mai des, săptă- mânal sau lunar. De la 3 ani ar trebui să-l aducă pe nemâncate, iar de la 7 ani trebuie adus înainte la spovedanie. Copilul trebuie crescut în credinţa ortodoxă, de aceea trebuie adus cât mai des la biserică, împărtăşit, că e de mare folos unirea cu trupul şi cu sângele lui Hristos, ce poate fi mai de preţ?... Mai recomand la botez ca părinţii să nu fie agitaţi şi nici naşii. Nu puneţi problemele dumneavoastră legate de masă, de organizare, lăsaţi-le deoparte. Din experienţa de preot am observat că toată agitaţia se transmite copilului. El simte şi e agitat dacă naşii şi părinţii au această stare.
- Dacă un copil este bolnav şi nu poate fi botezat, ce e de făcut?
- Dacă din nefericire copilul este născut prematur sau are orice altă problemă gravă, părintele responsabil cheamă preotul, iar el, prin stropire, rosteşte formula botezului, şi taina a fost înfăptuită. Restul slujbei se face atunci când copilul va fi sănătos. Sau dacă ne confruntăm cu vreo problemă foarte gravă cu un copil mic, nebotezat, şi nu avem un preot în preajmă şi viaţa pruncului este în primejdie de moarte, pentru a nu muri nebotezat, un creştin ortodox poate spune formula: „Se botează robul lui Dumnezeu... în numele Tatălui, Amin!, al Fiului, Amin! Şi al Sfântului Duh, Amin!”, stropind de trei ori copilul cu apă. Se face lucrul acesta şi se consideră botezul valid, însă, atenție!! doar dacă pruncul este pe moarte și nu este niciun cleric în locul unde ne aflăm și este o chestiune de minute sau chiar secunde legate de supraviețuirea copilului și nu este timp să vină preotul. Trebuie avută mare grijă. Dacă copilul va supravieţui după acest botez de urgenţă, el trebuie adus la biserică pentru restul tainei, pentru ungerea cu Sfântul şi Marele Mir şi Sfânta Împărtăşanie. Dar cel mai bine este să ne ferim de lucrul acesta, şi copilul să fie botezat cât mai repede după naștere.
- Cum comentaţi informaţia apărută că CEDO ar interzice botezul? Sigur a fost dezminţită această „ştire”…
- Aceasta este o manipulare apărută pe internet şi preluată de o revistă şi neverificată jurnalistic din cel puţin trei surse. Nu e nimic de comentat că nu poate exista aşa ceva. În Europa şi în toate documentele Uniunii Europene este clar scris că se respectă libertatea religioasă, iar această libertate ar fi încălcată flagrant. ...Noi ştim de la Mântuitorul Iisus Hristos că botezul cum îl facem noi de 2.000 de ani se face prin Întreita afundare a copiilor mici la decizia părinților. Lucrul cel mai de preţ pe care îl poţi da copilului este mântuirea, pentru că asta vrem să vieţuiască veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu.
În ziua botezului, nașul va aduce la biserică: copia de pe certificatul de naștere al copilului, un prosop și o fașă, o pânză albă pentru primirea copilului după botez, o lumânare, preferabil de ceară curată, și dacă se dorește o sticluță cu untdelemn cu care preotul face ungerea prebaptismală, dinainte de afundarea pruncului în cristelniță. Nașul trebuie să fie creștin-ortodox și recomandat este să se spovedească înainte de săvârșirea Tainei Botezului pruncului. Este indicat, de asemenea, ca toți participanții la această sfântă taină să cunoască rânduiala și semnificația slujbei și să aibă o ținută vestimentară decentă.