de Carmen Ciripoiu
Chiar dacă de multe ori sunt învăluite în legendă, icoanele Maicii Domnului au fost întotdeauna privite cu pietate şi au atras paşii credincioşilor. Vestita icoană a Maicii Domnului Dulcea Sărutare (Glykophilousa), una dintre cele mai vechi opere pe lemn din lume păstrate până în zilele noastre, ce se găseşte la Mănăstirea Filoteu din Sfântul Munte, a fost atribuită prin tradiţie Sfântului Evanghelist Luca. Dacă pe o parte a icoanei, înaltă de 130 cm şi lată de 90 cm, apare Maica Domnului cu Fiul Său, pe cealaltă, Apostolul a zugrăvit Răstignirea Mântuitorului. Maica Domnului Dulcea Sărutare este prăznuită în fiecare an la 27 martie şi în lunea din Săptămâna Luminată.
Aruncată în mare
Deşi nu are o istorie la fel de bogată ca surorile sale din Sfântul Munte, Mănăstirea Filoteu (atestată documentar din secolul al XI-lea), considerată a 12-a în ierarhia sfintelor lăcaşe de cult din Athos, se mândreşte cu cea mai de preţ bijuterie: icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare. Potrivit tradiţiei, icoana a aparţinut Victoriei, o femeie din Constantinopol care a excelat prin evlavie, credinţă şi faceri de bine, soţia patricianului Simeon, care a trăit în perioada împăratului Teofil Iconoclastul (n.r. - când se respingeau venerarea sfintelor icoane). Dragostea pe care a purtat-o Maicii Domnului a făcut-o pe dreptcredincioasă să nu împărtăşească însă convingerile împăratului, dar şi pe cele ale soţului său. Când Victoria a auzit că soldaţii au început să caute prin casele oamenilor icoane pe care urmau să le ardă, a găsit o soluţie pentru ca odorul său preţios, icoana Dulcea Sărutare, să fie salvat: a dus-o pe ascuns la ţărmul mării şi a aruncat-o în apă. Se spune că în acel moment icoana s-a ridicat şi a plecat singură către Muntele Athos.
Izvorul de pe ţărm
Dulcea Sărutare a plutit în largul Mării Marmara şi Elespont, apoi în Marea Egeei, iar când a ajuns la Sfântul Munte s-a apropiat de limanul Mănăstirii Filoteu. Într-o noapte, Maica Domnului s-a arătat stareţului mănăstirii şi i-a spus exact locul unde să caute icoana sa. Când a ajuns cu sfinţii monahi la ţărm, stareţul a văzut minunea: icoana plutea pe mare. Cu multă dragoste, călugării au scos-o din apă, iar în locul unde a fost aşezată a ţâşnit apă dulce (n.r. - agheasmă), care curge şi în ziua de astăzi. Acesta este motivul pentru care în fiecare an, în lunea din Săptămâna Luminată, sfinţii părinţi merg în procesiune cu icoana Maicii Domnului la izvorul de pe ţărm, locul minunatei sale aflări. Istoria spune că în secolul al XVIII-lea aceasta a fost ferecată în aur şi aşezată la loc de cinste într-o strană de marmură din faţa sfântului altar, în partea stângă, unde se află şi astăzi. Acum Maica Domnului nu mai stă închisă ca o pasăre într-o colivie şi poate fi admirată în toată splendoarea sa. „O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor Tale curăţeşte inimile noastre şi le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeieşti. (…) Pe noi, cei împovăraţi cu multe răutăţi, ne cheamă la limanul pocăinţei şi cu ploaia rugăciunii Tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă sprijinitoare în necazuri, căci la Tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greşelilor noastre şi mare milă”.
Minunile Preacuratei
Despre minunile Maicii Domnului Dulcea Sărutare se vorbeşte că au fost nenumărate şi vor continua atât timp cât cei care i se închină o vor face cu credinţă şi nădejde. Aceasta a fost cea care i-a salvat de la foamete pe monahii mănăstirii atunci când au rămas fără grâu, şi tot ea i-a ţinut în viaţă pe mai mulţi pelerini care se aflau pe o corabie în drum spre Mănăstirea Filoteu, în ziua în care era sărbătorit hramul sfântului lăcaş. Un alt credincios a fost, de asemenea, scos din ghearele morţii după ce a căzut de pe terasele de sus ale mănăstirii. Miracolele au continuat... Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare a oprit şi un hoţ care furase aproape toate bijuteriile de la icoane şi l-a adus pe calea credinţei şi i-a fost sprijin în cele mai grele momente şi unui preot care s-a prăbuşit cu maşina într-o prăpastie. Dar mai presus de toate, icoana le-a ajutat pe toate femeile care nu puteau zămisli copii, dăruindu-le prunci frumoşi şi sănătoşi.
Fecioara din Smolensk
O altă icoană a Maicii Domnului Dulcea Sărutare, prăznuită la 19 martie, se află în Smolensk şi a rămas în istorie după ce s-a proslăvit prin minuni în anul 1103. Despre aceasta se spune că s-a aflat între anii 1611 şi 1613 în tabăra militară a armatei ruse, care apăra oraşul Smolensk de asediatorii polonezi. Istoricii spun că însuşi comandantul armatei, Sein, s-a rugat icoanei Maicii Domnului, iar cotropitorii au fost învinşi până la ultimul. De asemenea, lângă Okopa (aproape de oraşul Smolensk) mai există o altă icoană, asemănătoare cu cea de la Sfântul Munte, numită tot Dulcea Sărutare, despre care se crede că ar fi o copie realizată după cea din Sfântul Munte. Originalul athonit a servit ca model pentru icoana împărătească a Paraclisului de la Schitul Brădet din Argeş. Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare a fost pictată în anul 2003 şi a binecuvântat schitul cu cele trebuincioase funcţionării sale. Şi la icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare de la Mănăstirea Strâmba din Sălaj s-au perindat de-a lungul anilor mii de suflete încărcate pe care Preacurata le-a îndreptat. Icoana a fost pictată de preotul Luca din Iclod, cel care a zugrăvit şi chipul Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula.