de Carmen Ciripoiu
În vechiul ținut al Dorohoiului, în satul Hilișeu Crișan, un cătun uitat de lume al Moldovei, se află o biserică unică în lume, veche de peste 200 de ani, jumătate catolică, jumătate ortodoxă, a cărei istorie a brăzdat secolele…
Bijuterie arhitectonică
La prima vedere, satul Hilișeu Crișan, de lângă vestiții codri ai Herței, nu se deosebește cu nimic de o localitate tipic din Moldova, cu case joase din chirpici, țărani cu mâinile crăpate de la atâta muncă, a căror singură distracție e să se strângă seara la crâșmă, și gospodine care muncesc din zori și până seara să aibă cămările pline cu bunătăți, pentru că așa au învățat de la bunicile lor meștere în de-ale gurii. Ar părea, așadar, că nu e nimic spectaculos. Dar orice călător care pășește pe aceste meleaguri rămâne uluit de frumusețea unui monument cum n-a mai fost și nu va mai fi altul în lume: o biserică unicat, care, pentru prima dată de la Schisma din 1054, a înlănțuit în trupul său două religii surori: catolicismul și ortodoxismul. Singura biserică jumătate catolică, jumătate ortodoxă de care s-a vorbit vreodată, o bijuterie arhitectonică a unor vremuri ce par de mult apuse. Și singura legătură a acesteia cu modernitatea secolului al XXI-lea este o plăcuță ce semnalează monumentul...
Zidul se mândrește cu 13 statui: Iisus şi cei 12 apostoli
Primul lucru care-i sare în ochi aventurierului care a avut curajul să vină pe aceste meleaguri este clopotnița masivă a sfântului lăcaș, construită din cărămidă pe o bază de piatră. La cum arată zidurile și clopotnița, la ce influențe baroce au, ansamblul bisericesc seamănă izbitor de tare cu o mănăstire din Apus, nicidecum cu una care se găsește pe tărâm românesc. Zidul se mândrește cu 13 statui catolice sculptate direct în piatră, în mărime naturală, care îi reprezintă pe cei 12 apostoli alături de Iisus Hristos. Când călătorul mai face doi pași, ajunge în fața unei biserici ortodoxe din lemn, impresionantă prin vechimea și dimensiunile sale, ridicată din bârne groase, a cărei vechime depășește 200 de ani. Pridvorul este păzit cu strășnicie de un balaur cu două capete, iar alături se găsesc cinci rozete. Simboluri mistice, a căror însemnătate nimeni nu a putut să o descifreze până în acest moment. Dincolo de ușile masive de lemn, tabloul este ireal. Catapeteasma este lucrată cu foiță de aur și formată din șapte rânduri de icoane în coloane cilindrice, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze şi fructe poleite cu aur. Și e foarte greu de spus cum au reușit meșterii aceia vechi să facă o asemenea capodoperă care să armonizeze perfect două stiluri. Tot în interior se află un jilț uriaș, boieresc, din lemn masiv, împodobit, de asemenea, cu icoane și cu simboluri ciudate, iar la câțiva pași se găsește un amvon sculptat tot în lemn, protejat de un uriaş vultur.
Ridicată în anul 1802
N-ai cum să nu te întrebi la nesfârșit cum a fost posibil ca în anul 1802 cineva să ridice o asemenea comoară a arhitecturii! Cine a dat ordin să se construiască așa ceva? Boierul Vasile Curt, despre care se spune că ar fi avut toate ținuturile din zonă, făcând avere din cultivarea grâului roșu, considerat bogăția ținuturilor Botoșanilor. Acesta a făcut pentru oamenii din sat o biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, adică exact biserica ortodoxă de care vorbim acum. Curt a ținut ca sfântul său lăcaș să fie unul boieresc, poate de aceea are și farmecul acesta deosebit. Pisania de deasupra ușii spune tuturor și momentul în care boierul a terminat lucrarea: 21 mai 1802. Potrivit tradiției, biserica a fost ridicată pe ruinele unui schit de călugăriţe. Nu se cunoaște aproape nimic despre acest schit, iar moștenire a rămas doar numele pădurii care înconjoară biserica: Călugărița.
În amintirea iubirii…
La scurt timp după terminarea construcţiei, biserica boierului Vasile Curt s-a îmbogățit cu o clopotniță catolică, un zid maiestuos și cele 13 statui baroce. Nimeni nu a înțeles pe moment ce a fost în mintea stăpânului locului când a hotărât să facă așa ceva. Cine mai văzuse până atunci o biserică jumătate catolică, jumătate ortodoxă? Misterul a fost dezlegat puțin mai târziu, când s-a aflat că modificările la sfântul lăcaș au fost ordonate de fiul lui Vasile Curt, Alecu, care luase această decizie ciudată după ce s-a căsătorit cu frumoasa Ana Berneasca, de religie catolică. Atunci s-a înțeles totul. Biserica reprezenta unirea dintre cei doi, o iubire pe care religia nu o putea despărți niciodată. La rândul său, Ana a venit cu ideea înconjurării bisericii ortodoxe cu ziduri şi cu simboluri catolice. Legenda spune că biserica ortodoxă era reprezentată de Alecu, iar Ana Curt era zidul şi clopotniţa catolică. De altfel, cei doi au lăsat cu limbă de moarte să fie îngropați împreună, ceea ce s-a și întâmplat. Din păcate însă, după Revoluție, a fost uitat acest loc, iar perla arhitectonică puțin știută din nordul României a început să se deterioreze puțin câte puțin. Slujbele nu se mai țin atât de des ca altădată, iar asta îi doare tare mult pe locuitorii satului. În amintirea ctitorilor acestei minunății, vor avea oare bunăvoința autoritățile să facă ceva pentru unica biserică din lume care împletește atât de frumos iubirea unui ortodox cu cea a unei catolice?