.gif)
„Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte! Cum? Dacă vedeţi un sărac aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul în altă parte. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile şi toate mădularele trupului vostru” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Despre însemnătatea Sfântului şi Marelui Post al Paştelui ne vorbeşte teologul Florian Bichir.
Postul trebuie ţinut cu gând curat
- Mai întâi de toate, domnule Florian Bichir, v-aş întreba cum se înrudeşte omul cu Dumnezeu?
- Omul este creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Asta înseamnă că omulare raţiune, e un animal înduhovnicit. Nimic nu-L înduioşează mai mult pe Dumnezeu ca nobleţea duhovnicească. Atunci se înrudeşte cu Dumnezeu. Ca să înţelegeţi ce înseamnă nobleţe, gândiţi-vă la Hristos. Ce a păstrat Hristos pentru El Însuşi? Nimic. A dat totul. S-a jertfit şi Se jertfeşte mereu pentru noi toţi. Ne dă mereu dragostea Sa şi ia păcatele noastre. Noi însă, dimpotrivă, vrem doar să primim dragoste. Şi pentru că am intrat în Postul Paştelui trebuie să ţinem cont de nobleţea duhovnicească.
- Aţi pomenit de Sfântul şi Marele Post al Paştelui, rânduit pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. De ce trebuie să ţinem post?
- Nu te poţi bucura complet de Învierea Domnului dacă nu faci o jertfă, dacă nu lupţi personal cu patimile. În afară de avantajele terapeutice, postul are o componenţă spirituală foarte importantă, când participi deplin la patimile Mântuitorului, deşi nu ne putem ridica niciodată la nivelul patimilor Sale. Trăim în modernism şi postul pare pentru unii un apanaj al babelor, al retrograzilor. Adică, vezi Doamne, dacă ţii post nu eşti un om modern, nu eşti la curent cu noile tehnologii. Contrazic aceste lucruri şi vă spun că, dimpotrivă, într-o lume debusolată spiritual, a ţine post e o virtute. Nu putem desacraliza tainele bisericii, pentru că atunci le batjocorim. E foarte greu să ţii post mai ales în marile aglomerări urbane. În mediul rural oamenii trăiesc însă după o ordine bine stabilită de secole. Asta pentru că postul trebuie ţinut cu gând curat. Şi spun cu gând curat, pentru că aici nu vorbim de o cură de slăbire. După logica asta, toţi vegetarienii s-ar mântui. Dacă nu ţii post cu gând curat poţi mânca orice. Cu ce diferă atunci că în loc de o friptură mănânci două kilograme de cartofi? Important e să nu te saturi.
Pruncii, bătrânii şi bolnavii primesc dezlegare
- Aşadar, ce ne este îngăduit şi ce nu în timpul celui mai mare post rânduit de Biserica Ortodoxă?
- În post n-avem voie să ţinem ură, gând urât, ranchiună. Măcar acum să încercăm să fim oameni mai buni, să iertăm celui care ne-a făcut rău, să fim mai înţelegători cu cei din jurul nostru. De asemenea, postind cu bucate de post, trupul nostru se calmează, nu mai are pornirile de altădată şi mintea devine liniştită şi se poate ruga cu mai multă putere şi poate urca la scaunul Domnului. Trebuie să ştim că singurii care au dezlegare de a nu posti sunt pruncii, bătrânii, bolnavii şi femeile lăuze. Biserica ne spune să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare şi în Săptămâna Patimilor cu mai multă evlavie, să ne rugăm cu mai multă stăruinţă. Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post, luni şi marţi se ţine post negru, iar cine nu poate rezista mănâncă numai o dată pe zi - seara - pâine şi apă. Iar în Săptămâna Patimilor, în afară de joi, când facem două mese, se mănâncă la fel, seara, pâine şi apă. Vineri şi sâmbătă e, de asemenea, post desăvârşit.
„Patimile, moartea, răstignirea şi Învierea nu sunt simboluri, ci fapte”
- Unicate în ortodoxism, deniile sunt mult aşteptate de toţi credincioşii. Ce sunt de fapt deniile?
- Săptămâna Patimilor începe din duminica Intrării Mântuitorului în Ierusalim, adică Sărbătoarea Floriilor, pentru că Domnul a fost primit ca un împărat, cu ramuri de măslin, şi se termină cu Învierea. Deniile din Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor până vineri seara inclusiv, şi au elemente specifice. Cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (n.n. - cusătura ce reprezintă scena punerii în mormânt).
- O ultimă întrebare, domnule teolog. Ce reprezintă pentru dumneavoastră Învierea Domnului?
- Părintele Calciu le spunea credincioşilor că „patimile, moartea, răstignirea şi Învierea nu sunt simboluri, ci fapte. Ele nu înseamnă, ci sunt, căci Paştile sunt dincolo de gând, sunt bucurie în inima fiecăruia. Învierea nu-i un spectacol sau un festin în care ne dăm drumul la baierele burţilor. De Înviere nu apar iepurii cu ouă în braţe, urecheaţii nu fac cadouri. Învierea e un Fapt istoric: A înviat Hristos. Şi a înviat „cu moartea pre moarte călcând”, după cum cântăm cu toţii în această noapte. Răscumpărând păcatul lui Adam, Iisus Hristos ne oferă viaţa veşnică. Viaţa noastră nu mai este limitată, ca între două borne pe o autostradă ancorată în neant.
Carmen Ciripoiu
