de Silviu Ghering
În Basilica Sfântul Nicolae din orașul italian Bari se găsește un spin din „coroana” care l-a chinuit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe crucea martiriului sfânt. În Săptămâna Sfântă de rit catolic din acest an, în basilică s-a sărbătorit „Minunea Sfintei Coroane de Spini”. Despre ce este vorba? Miracolul, conform convingerii religioase a Bisericii Catolice, are loc atunci când Vinerea Sfântă coincide cu 25 martie (cum s-a întâmplat anul acesta, când Paștele catolic s-a sărbătorit la 27 martie), dată în care se sărbătoreşte Buna Vestire. În acea zi, sângele de pe Spinul Sfânt, care aparţine Relicvei Patimilor (cum mai este denumită Coroana de Spini), adusă de Regele Ludovic al IX-lea al Franței din Ţara Sfântă la Paris în 1239 şi din care a fost donat apoi oraşului Bari spinul respectiv, devine mai intens. Vizibil mai intens.
Se va mai întâmpla abia în 2157!
Spinul Sfânt din Sfânta Coroană de Spini este păstrat în Capela Relicvelor din Basilica Sfântul Nicolae din anul 1301, când a fost donat, alături de câteva cărţi liturgice, de Carol al II-lea de Anjou, nepotul Sfântului Rege Ludovic al IX-lea al Franței (canonizat în 1297 de Papa Bonifaciu al VIII-lea). Sărbătoarea legată de această relicvă are loc, așa cum am amintit, doar cu ocazia situaţiei speciale când Vinerea Sfântă cade în ziua de 25 martie, zi în care Biserica Catolică sărbătoreşte Buna Vestire, aşa cum s-a întâmplat în acest an şi se va mai întâmpla, atenție!, abia în 2157! Tradiţia este verificată oficial de un notar şi de o comisie de experţi, aşa cum s-a întâmplat în anii 1842, 1853, 1864, 1910, 1921, 1932 și 2005. Minunea a fost verificată și pe 25 martie 2016.
Semnul ceresc reconfirmat în basilică: „S-a zărit un chip uman”
Vineri, 25 martie 2016, la ora 20:40, a fost certificată de un notar „variaţia cromatică” a Spinului Sfânt păstrat la Basilica Sfântul Nicolae din Bari. La ora amintită a fost observată „o puternică modificare cromatică spre roşu la baza Spinului, unde acesta este puţin ciobit”, documentată prin câteva fotografii şi filme digitale. Schimbarea a fost vizibilă timp de o oră. Din imaginile mărite, rezultă şi că „în zona centrală a tijei Spinului au existat schimbări cromatice care lăsau să se vadă o imagine asemănătoare cu o faţă umană de bărbat”. Analizele au fost conduse de o comisie știinţifică, din care au făcut parte profesorii Francesco Adduci, Aldo Di Fazio, Francesco Introna, Pasquale Montemurro, Nicola Simonetti şi Giorgina Specchia. Culoarea Spinului a fost analizată cu ajutorul unei telecamere hiperspectrale colorimetrice, totul fiind la vedere pentru credincioşi cu ajutorul unui ecran montat în apropierea altarului unde a fost expus Spinul Sfânt.
Povestea de credință a Relicvelor Patimilor
Sfintele Relicve ale Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos de la Catedrala „Notre Dame” din Paris sunt: o părticică din Crucea Mântuitorului, un piron al Pătimirilor şi Sfânta Coroană de Spini. Sfânta Coroană de Spini a fost cercetată de multe ori de comisii formate din medici, fizicieni și chimişti. Cele mai multe dintre acestea au confirmat autenticitatea relicvei, care poartă veneraţia a cel puţin 16 secole de creştinătate.
Sfântul Ioan Teologul a scris că soldaţii romani au făcut în noaptea Joii celei Mari o coroană de spini în batjocură şi i-au pus-o pe cap Mântuitorului Iisus Hristos.
Sunt numeroase menţiuni ale Coroanei de Spini în primele secole ale Bisericii creştine, mai ales în istorisirile pelerinilor la locurile sfinte, în secolul al IV-lea. În 409, Sfântul Paulin de Nola o menţionează printre Relicvele Sfinte ale bisericii de pe Muntele Sion din Ierusalim. În 570, Martirul Antonie o găseşte accesibilă veneraţiei credincioşilor la aceeaşi biserică din Sion. În 575, Cassiodor, în comentariul său la Psalmul 75, scrie: „La Ierusalim, acolo este Coroana de Spini”. În 870, coroana era încă la Ierusalim, aşa cum semnalează Bernard Călugărul.
Scoase din Ierusalim de frica hoților!
Începând cu secolul al VII-lea și până în secolul al X-lea, relicvele au început să fie transferate la Constantinopol, la Capela Împăraţilor Bizantini, din cauza tâlharilor care atacau tot mai des bisericile din Ierusalim. În 1238, Bizanţul cucerit de cruciaţi era condus de Baudouin de Courtenay, un împărat latin. În mare dificultate financiară, acesta a decis să vândă din relicve bancherilor veneţieni pentru a face rost de bani. Sfântul Ludovic al IX-lea (1214-1270), regele Franţei din 1226 până la moartea sa, a intervenit şi a plătit compensaţii mari veneţienilor, şi la 10 august 1239, urmat de un cortegiu impresionant, a primit 22 de relicve sfinte la Villeneuve. La 19 august 1239, procesiunea a sosit la Paris. Ludovic al IX-lea şi-a dezbrăcat toate însemnele şi veşmintele regale, a îmbrăcat o tunică simplă, şi, cu picioarele goale, a purtat Sfânta Coroană de Spini până la Catedrala „Notre Dame” din Paris. Aici a fost construit un relicvariu pentru Sfintele Moaşte.
În timpul Revoluţiei Franceze, relicvele au fost depuse la Biblioteca Naţională, iar după Concordatul din 1801, ele au fost redate Arhiepiscopiei de Paris, şi de atunci sunt la Catedrala „Notre Dame”.
Cum a ajuns Coroana de Spini... fără spini
Istoria Coroanei de Spini a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, una dintre cele mai renumite Relicve ale Patimilor recuperate de Sfânta Elena și extrem de dragă devotaţilor creștini, atât catolici, cât şi ortodocşi, este o poveste de credință, dar, de asemenea, și de bani. „Cadourile” în cauză sunt atât o dovadă de generozitate, cât și o modalitate de partajare a beneficiarilor, după credință, dar și după puterea bănească. Aceste virtuți sunt evidențiate de starea actuală a Relicvei Patimilor (Coroanei de Spini), depozitată la Catedrala „Notre Dame” din Paris: țepii săi sunt aproape în întregime absenți, oferiți de-a lungul secolelor la numeroasele biserici și eparhii din Europa. Bisericile franciscane, în special, au beneficiat de statutul de favoriți ai Sfântului Rege Ludovic al IX-lea și au primit cei mai mulți spini din coroana lui Iisus Hristos.