de Diana Georgescu
Canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta a avut loc la 4 septembrie 2016, în Anul Jubiliar al Milostivirii. Papa Francisc a oficiat ceremonia la Vatican, în prezența a zeci de mii de credincioși și a 12 șefi de stat și de guverne. Fondatoare a Ordinului „Misionarele Carităţii” în Calcutta (India) în anul 1950, ea şi-a dedicat viaţa îngrijirii săracilor, bolnavilor, orfanilor şi oamenilor muribunzi. De-a lungul întregii sale activităţi s-a bucurat de sprijinul a numeroase personalităţi şi organizaţii, fiind răsplătită cu o serie de premii şi de titluri, ce au culminat cu acordarea Premiului Nobel pentru Pace, în anul 1979.
Semnificația zilei alese
Decizia canonizării Maicii Tereza a fost luată într-o întâlnire privată pe care Papa Francisc a avut-o anul trecut, la 17 decembrie, ziua sa de naștere, cu Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. Papa a acceptat miracolul atribuit Maicii Tereza, vindecarea inexplicabilă a unui bărbat brazilian de abcese pe creier. Data de 4 septembrie 2016 a fost sugerată chiar de Cardinalul Amato, fiind ziua când va fi celebrat Jubileul operatorilor și voluntarilor milostivirii, în preajma zilei de 5 septembrie, sărbătoarea Maicii Tereza și ziua de deces a acesteia.
A adoptat îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari alb cu bordură albastră
Agnes Gonxha Bojaxhiu, cea care va deveni Maica Tereza, s-a născut la 26 august 1910, în Skopje, Macedonia, fiind cea mai mică dintre copiii unei familii modeste, cu tatăl de origini albaneze şi mama aromâncă. În 1928, Agnes a intrat în Congregația Surorilor „Notre Dame de Loretto”, la Rathfarnham, în Irlanda. După postulat a mers în India la Darjeeling pentru noviciat. Timp de 20 de ani a predat geografia într-un mare colegiu din Calcuttta, St. Mary’s School, fiind un bun prilej pentru a învăţa limba bengaleză şi hindi. În septembrie 1946, sora Tereza (după numele primit în mănăstire), în timpul călătoriei cu trenul, la exercițiile spirituale anuale de la Darjeeling, tulburată fiind de imaginile muribunzilor și săracilor din mahalalele din Calcutta, „aude” vocea „celei de-a doua chemări” sau, cum spunea ea, a „chemării în chemare”. Este momentul în care cere permisiunea oficială de a părăsi mănăstirea în care se afla. În aprilie 1948, a primit încuviinţarea Papei Pius al XII-lea de a pleca de la „Notre Dame de Loretto”, rămânând în continuare călugăriță sub ascultarea arhiepiscopului de Calcutta, dar renunță la straiele de călugăriţă şi adoptă îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari alb cu bordură albastră. După o pregătire medicală de şase luni, Maica Tereza s-a îndreptat spre periferiile oraşului Calcutta, pentru a oferi sprijinul său celor aflaţi în dificultate.
A pus bazele unui imperiu al milostivirii
În 1950 s-a născut Congregația Misionarelor Carității, parte a Diecezei de Calcutta. În curând, casele acestei congregații, în care lucrează surorile în sari alb, au apărut peste tot în lume: Iordania, Bangladesh, URSS, Vietnam, Cambodgia. În anul 1955 s-au pus bazele unui orfelinat, în 1964 ale unei colonii de leproşi, iar mai apoi ordinul a deschis un sanatoriu pentru cei infectaţi cu HIV/SIDA. Acest „imperiu al carităţii” s-a extins continuu, ajungând chiar şi în România, prilej cu care ţara noastră a fost vizitată de Maica Tereza în 1990 şi în 1992.
„Aur și argint nu am să vă dăruiesc, dar vă las surorile mele”
În timpul primei vizite în România a Maicii Tereza de Calcutta, în mai 1990, aceasta declară: „Aur și argint nu am să vă dăruiesc, dar vă las surorile mele”. Iar surorile fac minuni. Tot în mai 1990, în cadrul unei întâlniri cu Maica Tereza, Arhiepiscopul Ioan Robu pune la dispoziţia Congregaţiei Misionarele Carităţii o casă şi terenul aferent, pentru a-şi începe opera de caritate. Casa fusese cumpărată, în ciuda interdicţiilor şi a tuturor dificultăţilor specifice epocii, de Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti în mai 1989, cu intenţia de a deschide o capelă pentru credincioşii catolici. În martie 1990 se inau- gurează oficial capela, care va funcţiona ca filială a Parohiei Bucureştii Noi. De îndată ce le este oferită, surorile aduc 70 de copii de la un orfelinat din judeţul Dâmboviţa, pe care îi cazează mai întâi în nişte barăci de lângă stadionul din localitatea Chitila, până ce acestea vor reuşi să construiască noul lor cămin. Alături, pe Şoseaua Banatului nr. 19, era un teren de 2.000 mp pe care surorile misionare ale carităţii îl cumpără şi construiesc un cămin pentru bătrâni şi copii cu handicap.
Funeralii de stat cu cele mai înalte onoruri naţionale şi internaţionale
Maica Tereza a încetat din viaţă la 5 septembrie 1997, în India. A fost înmormântată în sediul central al Ordinului „Misionarele Carităţii”, din Calcutta. La 13 septembrie au fost funeralii de stat cu cele mai înalte onoruri naţionale şi internaţionale, la ceremonia religioasă participând sute de demnitari din toate colţurile lumii. A fost beatificată șase ani mai târziu, de Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea, la 19 octombrie 2003.
Distincţii şi titluri acordate Maicii Tereza