La distanţă egală de oraşele Râmnicu-Vâlcea şi Piteşti se află una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească, bătrâna Cotmeana, zidită pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Locuri încărcate de istorie, dar şi de spiritualitate.

Cu hramul Buna Vestire

Dacă veţi merge acolo de Buna Vestire, la 25 martie, veţi afla hram mănăstiresc şi veţi fi întâmpinaţi cu bucurie de obştea formată din cei 11 nevoitori: cei trei slujitori ai altarului şi ceilalţi opt monahi. Sub îndrumarea părintelui stareţ Ioasaf Boiciuc, călugării Cotmenei împletesc rugăciunea cu munca. Ei cresc animale, dar cultivă şi pământul, veniturile din vânzarea produselor fiindu-le necesare spre întreţinerea obştii. Pelerinii care ajung aici pot participa la Sfânta Liturghie care se face zilnic, iar miercurea şi vinerea pot lua parte la Sfântul Maslu, atât de necesar bolnavilor. La sfârşit de săptămână se strâng atât de mulţi credincioşi aici, încât părintele stareţ Ioasaf le găseşte cu greu loc de cazare, însă lucrul acesta îl şi bucură, văzând că oamenii caută ajutorul lui Dumnezeu prin biserică. 

Veche de 623 de ani

Pe Valea Cotmenei s-a construit mai întâi un schit de lemn, în anul 1292, locul fiind pe atunci situat în plin codru. Se pare că acel schit a fost primul ridicat în sudul ţării. Domnitorul Radu I al Ţării Româneşti (1377-1389) l-a ridicat la rangul de mănăstire. În 1386, Mircea cel Bătrân a promis că după prima victorie din războiul pe care urma să-l poarte va ridica o biserică de zid. Ceea ce s-a şi întâmplat, Mănăstirea Cotmeana având, iată, 623 de ani. Lui Mircea i-a plăcut atât de mult acest loc, că şi-a construit în curtea mănăstirii şi o casă de odihnă pentru sine. Izvoarele istorice spun că venea destul de des la Cotmeana pentru rugăciune.   Biserica mănăstirii este foarte frumoasă, cu linii armonioase şi bucăţi colorate de ceramică încastrate pe partea exterioară a zidului. Nu se ştie cine a făcut pictura, fiind în mare parte păstrată cea iniţială, dar este la fel de frumoasă ca pictura de la Cozia, de exemplu. Cotmeana a fost restaurată în vremea lui Constantin Brâncoveanu, în 1711. În vremea stareţilor Ilarion şi Sofronie de la Cozia s-au înlocuit ancadramentele uşilor şi ferestrelor, s-a lărgit naosul şi s-a adăugat pronaosul. Totul însă a fost făcut atât de bine, încât nu se observă alipirea noului de vechi. Clopotul mare datează de la 1385, fiind un dar al „jupânului Dragomir”, cum spune inscripţia. Arheologii au găsit în jurul bisericii monede de aur, discuri ornamentale din teracotă, ce acum sunt expuse la Muzeul Judeţean Argeş. Se pare că mănăstirea a fost o vreme închinată Sfântului Munte, aşa cum se obişnuia pe vremea domnitorilor români cu suflet larg şi cu dorinţă de a face multe danii mănăstirilor. 

Închisă de comunişti

Vechea mănăstire are o istorie zbuciumată, zidurile sale fiind zguduite la propriu de cutremure şi de războaie, iar la figurat - şi mult mai grav - de orânduirea atee. În vremea dictaturii ceauşiste, mănăstirea a fost închisă vreme de mulţi ani buni, după decretul din 1959, călugării mai în vârstă fiind nevoiţi să intre în obştea de la Cozia, iar cei mai tineri luând drumul pribegiei lumeşti. Rămasă pustie, Cotmeana a avut parte totuşi de grija unei măicuţe bătrâne, Eufimia, care a stat ascunsă aici 20 de ani. Deşi în paragină duhovnicească, lăcaşul sfânt a fost restaurat între 1959 şi 1972. După 1990, Prea Sfinţitul Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, a dispus readucerea la viaţă a Mănăstirii Cotmeana, adăpostind aici monahi din alte părţi. Stareţ a fost aşezat părintele Ioasaf de la Cernica. Prima slujbă în libertate s-a săvârşit la 29 august 1990, la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, fapt pentru care al doilea hram al mănăstirii este această zi. 

 Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
Faptul că mănăstirea are hramul Buna Vestire (sărbătoare celebrată la 25 martie) arată dragostea şi pioşenia faţă de Maica Domnului a lui Mircea cel Bătrân, dar şi a poporului de atunci şi de acum. De-a lungul vremii, mulţi oameni şi-au găsit vindecarea în urma rugăciunilor spuse în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de aici. Părintele stareţ povestea o întâmplare recentă care te pune pe gânduri: „Am botezat o doctoriţă de origine turcă. Un monah de la noi a avut probleme de sănătate şi ea l-a ajutat. A venit pe aici, iar noi i-am recomandat să treacă la creştinism şi i-am dat să citească din «Catehismul Ortodox», ca să se convingă de adevărata credinţă. După câteva luni a venit spunând că vrea să se boteze”. Doctoriţa a venit îmbărcată în alb şi a dorit să poarte numele Maria. De atunci, noua creştină vine în fiecare duminică la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Cotmeana.