de Carmen Ciripoiu

Orașul neerlandofon Bruges, din regiunea Flandra, Belgia, nu e doar un centru vechi irezistibil, cu canale romantice ca în Veneția, parcuri cât vezi cu ochii și râuri de ciocolată. Este locul unde se află o biserică ce este cu totul și cu totul specială: Biserica Sfântului Sânge, care păstrează o fiolă cu sângele sfânt al Mântuitorului. O prețioasă bijuterie, unde miracolele se întâlnesc la fiecare pas.

Ceremonialul special

Infiltrată printre celelalte clădiri din piață, Biserica Sfântului Sânge este lipită de clădirea fostei primării a orașului. La o privire mai atentă, o poartă frumos ornată invită călătorul să-i pășească pragul, să urce trepte cam de nivelul unui etaj, ca abia apoi să intre cu adevărat în sfântul lăcaș. Imaginea este uluitoare: biserica, construită în anul 1149 în stil gotic, face orice turist să rămână fascinat de vitraliile sale de o frumusețe unică, altarul generos și imensa pictură din fundal, dimpreună cu stâlpii ornați cu picturi reprezentând figuri religioase. În partea dreaptă a bazilicii se găsește un loc distinct, unde credincioșii, după ce urcă alte câteva trepte, descoperă una dintre cele mai mari minuni ale lumii: fiola cu sângele Mântuitorului. Ca să aibă dreptul să atingă fiola, orice turist trebuie mai întâi să fie binecuvântat de unul dintre cei doi preoți îmbrăcați în straie albe, ca niște îngeri, care înmânează pelerinului o rugăciune scrisă pe un pliant în opt limbi străine: „Doamne, Tu ești sursa iubirii. Ai arătat-o prin Iisus, care și-a vărsat sângele pentru noi. Noi îți cerem: deschide inimile noastre, să fie la fel de generoase ca a Ta. Dă-ne o inimă dornică de a sluji altora. Să fim expresia zâmbetului Tău în lume”. Un moment înălțător care nu poate fi uitat niciodată...

Pânza cu care a fost curățat trupul Domnului a rămas la Iosif din Arimateea

Deși Bibilia nu menționează nicăieri dacă au fost sau nu păstrate obiectele impregnate cu sângele Domnului în ziua crucificării Sale, se spune că există o Evanghelie apocrifă, unde se arată că o bucată din pânza cu care a fost spălat trupul lui Iisus ar fi fost păstrată de Sfântul Iosif din Arimateea. Ceea ce este posibil să fie adevărat, întrucât se cunoaște faptul că Iosif a fost cel care a avut curajul să-i ceară lui Pilat trupul răstignit al Mântuitorului pentru a-l înmormânta potrivit obiceiurilor vremii. De altfel, el a fost cel care l-a coborât pe Iisus de pe cruce și I-a ales mormântul. Potrivit legendei, Iosif ar fi păstrat cu sfințenie toată viața pânza cu care a fost curățat trupul Domnului.

Flaconul, așezat într-un cilindru de sticlă ferecat în aur

Cât privește fiola cu sângele Mântuitorului, se crede că a ajuns în Evul Mediu în posesia regelui Ierusalimului Baldwin al III-lea, care i-a oferit-o drept cadou contelui de Flandra Derrick al Alsaciei, pentru sprijinul pe care l-a oferit creștinilor în cea de-a doua Cruciadă. Așa a ajuns fiola să fie adăpostită în anul 1150 în capela contelui de Flandra, ridicată în Bruges. Prima mărturie despre această relicvă datează din anul 1250, apoi despre aceasta a vorbit istoricul Jakob de Meyer din Bruges, care însă nu a făcut nicio referință la vreun izvor scris. Se crede că flaconul ar fi fost realizat în Răsărit, dintr-un cristal de munte, și a servit ca recipient de transport până la Bruges. Surprinzător este că și în acest moment, după atât timp, se vede clar sângele coagulat, lipit pe pereții interiori. Începând cu anul 1338, flaconul a fost așezat într-un cilindru de sticlă, decorat cu îngeri și cu pietre prețioase, ferecat în aur.

Fiola nu a fost deschisă niciodată

Chiar dacă fiola nu a fost niciodată deschisă și nimeni nu a avut curajul să verifice conținutul de când a fost așezată la Bruges, creștini din toate timpurile au vorbit despre minunile la care au asistat. Acest lucru l-a făcut pe Papa Clement al V-lea să dea o bulă papală în anul 1310, prin care se acorda iertarea de păcate tuturor celor care veneau în pelerinaj la Biserica Sfântului Sânge. Mai târziu, în perioada modernă, specialiștii au analizat sticla din care a fost făcută fiola și au descoperit că este opera meșterilor din atelierele de sticlărie din Constantinopol din secolele al XI-lea sau al XII-lea. În Ziua Înălțării Domnului, locuitorii din Bruges sărbătoresc prin Procesiunea Sfântului Sânge. Episcopul din Bruges duce relicva pe străzile orașului, acompaniat de oameni îmbrăcați în costume, care prezintă scene biblice. Prima procesiune de acest fel a fost raportată în anul 1291. Ar îndrăzni cineva să pună la îndoială vreodată că în acea fiolă se află sângele Domnului?

Notre Dame adăposteşte cea mai importantă operă a lui Michelangelo

Un alt lăcaș extrem de frumos și de interesant din Bruges este Biserica Notre Dame, o clădire grandioasă, compusă din corpuri din cărămidă roșie, cu un turn care ajunge la 122 de metri, sfidând parcă pământul și unindu-se cu cerul. Acesta este al doilea turn ca mărime din Belgia, primul aparținându-i catedralei din Anvers. Edificiul, construit în secolul al XIII-lea, se laudă cu un patrimoniu artistic de o valoare inestimabilă, cea mai însemnată operă de artă fiind o sculptură cu totul ieșită din comun, cea mai importantă operă a lui Michelangelo: Fecioara cu Pruncul. Concepută din marmură albă, aceasta se spune că a fost făcută pentru domul din Sienna, dar a fost cumpărată de o familie extrem de bogată din Bruges și dăruită ulterior bisericii. Se spune că este una dintre puținele opere ale lui Michelangelo care au părăsit Italia. O caracteristică a acestei opere este faptul că Pruncul Iisus nu este ținut în brațe, ca în majoritatea icoanelor și a altor opere de artă, ci se află mai jos, lângă Fecioara Maria, este dezbrăcat și pare ocrotit de mantia Preacuratei. Fecioara cu Pruncul se găsește în partea dreaptă a altarului principal și este încadrată de un alt altar decorat în stil baroc, de o rară frumusețe. Tot la Biserica Notre Dame se află și cripta Mariei de Burgundia și a tatălui său, Carol cel Viteaz.