de Carmen Ciripoiu
Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe, Sfântului Apostol și Mucenic Iacov, ruda Domnului, însuși Hristos i-a deslușit tainele Sfintei Liturghii, mai târziu preluată de Sfântul Vasile cel Mare și de Sfântul Ioan Gură de Aur. Drept urmare, acesta a fost ales chiar de Iisus primul episcop al Bisericii Creștine. Sfântul Iacov, fiul Dreptului Iosif, este sărbătorit an de an cu cinste și cu evlavie la 23 octombrie.
A murit alături de cel pe care l-a întors la Domnul
Bătrân, cu părul creț, barbă lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovădurii sale apostolice. Așa arată prezentat în iconografie fratele lui Hristos „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine...”. Despre momentul nașterii lui Iacov nu se cunosc date, însă istoria vorbește că acesta ar fi trecut în ceata celor drepți în anul 62 d.Hr. și a făcut parte din rândul celor 70 de Apostoli care L-au slujit cu infinită credință pe Mântuitorul lumii. Potrivit Cincizecimii, Sfântul Apostol Iacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, ajungând până în Spania, iar la întoarcerea în Ierusalim, acesta a pătimit chinuri îngrozitoare din partea iudeilor. O pedeapsă pentru faptul că vorbele și cuvântările sale, pline de harul Duhului Sfânt, au reușit să aducă mulți iudei și păgâni la credința lui Hristos. Tradiția consemnează astfel numele vrăjitorului Hermoghen, dar și al ucenicului acestuia, Filip, alături de Iosia, toţi opozanți ai Apostolului, care au trecut de partea Domnului. De altfel, se spune că Iosia ar fi fost condamnat la moarte împreună cu Sfântul Apostol Iacov, luând amândoi cununa muceniciei. Moartea sa a fost una extrem de crudă: dând dovadă de o ură ieșită din comun, iudeii l-au aruncat jos de pe aripa templului din Ierusalim, dar, fiind încă viu, l-au omorât cu un lemn. „Şi întru această mucenicească pătimire şi-a dat duhul. Iar sfântul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică”.
Nu a folosit decât haine din păr
Sfântul Iacov a dus încă din tinerețe o viață de ascet și a iubit asprimea. Ruda Domnului nu a mâncat niciodată bucate sau untdelemn, ci numai pâine, nu a gustat vin sau vreo altă băutură alcoolică decât numai apă. De asemenea, istoria precizează că Iacov nu a intrat niciodată într-o baie, iar pe trup a avut întotdeauna o haină aspră din păr. Apostolul nu a cunoscut nici odihna, dormind foarte puțin și petrecându-și nopțile în rugăciuni înălțate Domnului. Din cauza deselor plecări de genunchi, pielea i s-a asprit foarte tare, devenind asemănătoare cu cea a cămilelor. Pentru că a fost fratele Domnului, Iacov a păzit curăția fecioriei sale fără de prihană până la sfârșit: „Că Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simon, Iuda şi Iosi. Mai avea şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama Apostolului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintâi, Iosif trăia cu multă înţelepciune, crescându-şi copiii săi în frica Domnului şi întru învăţătura poruncilor Legii. Şi lui Iosif, ca unui bătrân înţelept, preoţii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ţinea loc de tată Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulţi care nu ştiau taina întrupării Fiului lui Dumnezeu şi care era socotit ca bărbat al pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, iudeii, mirându-se, ziceau: «Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui Iacov, Simon, Iuda şi Iosi? Şi surorile lui nu sunt toate trei la noi.» (…) De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif şi frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a vieţuit. Pentru aceea, şi Iacov s-a numit fratele Domnului după trup. Iar când s-a întrupat Hristos Domnul şi Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu Dânsul în Egipt, atunci şi Iacov a fugit cu dânşii, călătorind împreună cu Maica Domnului şi cu Sfântul Iosif, tatăl lui”. De aceea a fost pus de Sfântul Apostol Pavel alături de Chefa (cunoscut mai ales sub numele de Petru) și de Ioan ca fiind cei trei „stâlpi ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei «circumciși» (aceștia sunt evreii) din Ierusalim, în timp ce Pavel și colaboratorii săi vor predica printre păgâni”.
Un ajutor preţios
Faptele au dovedit fără putință de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim și un ajutor prețios. Când Petru a scăpat în mod miraculos din închisoare și a trebuit să fugă din Ierusalim, acesta a cerut ca prima persoană informată să fie Iacov. Mai mult decât atât, atunci când creștinii din Antiohia au fost îngrijorați vizavi de faptul că neevreii creștini vor fi sau nu circumciși pentru a fi mântuiți, Pavel și Barnaba au fost trimiși să discute cu Biserica, însă cel care va avea cel mai important cuvânt de spus, tranșând practic situația, a fost tot Iacov. Nu în ultimul rând, când Pavel a ajuns la Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacov a fost cel cu care a vorbit, Apostolul insistând ca acesta să se curețe după ritualul obișnuit la Templu.
Iacov a fost episcop în Ierusalim timp de 30 de ani