de Anda Postolache

Dacă aveţi drum în judeţul Neamţ şi vreţi să ajungeţi la o mănăstire cu monahi primitori şi cu slujbe ce îţi merg la inimă, atunci trebuie să ajungeţi în Borleşti şi să mai mergeţi încă trei kilometri până la Nechit.

„Preotul, un actor pe scena sfinţeniei supreme a lui Dumnezeu”
Părintele stareţ de la Mănăstirea Nechit se numeşte Zenovie Grigore. Nu are nici 40 de ani, dar este bogat, pentru că a avut de unde să strângă mierea învăţăturii duhovniceşti, de la celălalt părinte Zenovie, de 90 de ani. „Cel mai mult am învăţat de la părintele Zenovie Ghidescu şi m-a marcat pentru totdeauna evlavia lui faţă de cele sfinte, faţă de slujbele bisericii. Indiferent de administraţia pe care a avut-o, el supraveghea din biserică toate lucrările. Ani la rând, indiferent de neputinţa trupească, el a slujit zilnic Sfânta Liturghie. A fost cu timp şi fără timp în biserică. A fost primul  după baterea toacei. A avut o grijă deosebită de pomelnice, de banul văduvei, se lipsea de somn, mâncare, odihnă pentru a citi toate pomelnicele. La ora 3:00 el era în picioare! Un om din lumea aceasta, dar cu o trăire de dincolo, sfinţitoare. Ne spunea că preotul este ca un actor pe scena sfinţeniei supreme a lui Dumnezeu. O singură greşeală poate strica tot, poate sminti oamenii”, ne-a mărturisit părintele Zenovie Grigore.

De la balet la rugăciune
Pe bătrân l-a aflat aici la Nechit în ziua în care el, un adolescent de 16 ani, a luat calea mănăstirii. Băiatul voia să devină balerin, dar Dumnezeu l-a adus pe o scenă mai bună pentru el, dacă putem numi astfel mănăstirea. Ne-a povestit că preotul din satul său natal, care îi era şi duhovnic, a mers o dată să îl vadă cum dansa, iar la finalul spectacolului i-a spus: „Frate Gheorghe, ori vrei să te mântuieşti, ori ajungi în iad! Ce înseamnă asta?”. Nu i-au plăcut costumul de balerin şi dansul, aşa că i-a dat canon să se roage timp de 40 de zile, iar la sfârşitul acelor zile, când avea de făcut un drum la oraş, tânărul era deja hotărât ce cale avea de urmat: a luat autobuzul care ducea la mănăstire. Şi nu-i pare rău niciun moment!
Nechitul pare o stupină, forfota dintr-o zi frumoasă cu soare este greu de descris în cuvinte. Cei 20 de călugări aleargă încoace şi încolo la treburi, au chipurile senine. Părintele stareţ te aşază la masă de cum ajungi aici. Biserica mănăstirii dintre munţi este plină de flori. Stareţului îi plac foarte mult. Şi nu vrea ca Maica Domnului, Mântuitorul sau sfinţii ocrotitori - Zenovie, Zenovia şi Spiridon - să rămână fără flori la icoane. Te apleci la icoane, faci mătanie, te rogi şi te umpli de parfumul florilor şi de mirosul de tămâie ce răzbate parcă din bătrânele ziduri.

Istorie zbuciumată
Primul sihastru cunoscut ca vieţuitor pe meleagurile Nechitului a fost Cuviosul Nichita în veacul al XIV-lea, care a atras şi alţi sihaştri în jurul bisericuţei de lemn cu hramul Sfântul Nicolae. Ştefan cel Mare a cerut de la Nechit câţiva călugări pentru a fi trimişi la noua sa ctitorie de la Tazlău. Alexandru cel Bun a închinat Nechitul Mănăstirii Bistriţa, în 1431. În secolul al XVI-lea şi al XVIII-lea, Schitul Nechit şi pădurile din jur erau preferate de mulţi călugări din Ţinutul Neamţului, ca loc de sihăstrie. În 1874, schitul a fost refăcut de străbunii părintelui Zenovie Ghidescu. În 1960, cunoscutul decret de alungare a monahilor din mănăstiri a lăsat pustiu acest loc. Un singur călugăr avea grijă de biserică, însă, pârât autorităţilor, a fost trimis în închisoare. Părintele Zenovie Ghidescu a fost singurul primit într-o mănăstire, la Sihăstria. Ceilalţi au plecat în lume şi au revenit în 1974, când vremurile s-au mai îndulcit, unul singur s-a căsătorit. De atunci, a funcţionat neîntrerupt ca mănăstire. Din 2004, la Nechit se află un papucel al Sfântului Spiridon, primit în dar din Insula Corfu, unde se află moaştele ierarhului făcător de minuni.

Fântâna Cuviosului Chiriac, cu apă tămăduitoare

Astăzi, la Nechit există o adevărată Grădină Zoologică: vaci, porci, iepuri belgieni, fazani, găini de rasă, porumbei, şinşila, pui de căprioară, o lebădă şi păuni. Se va construi la Mănăstirea Nechit o nouă casă de oaspeţi, ce va avea o sală de conferinţe, o bibliotecă, o sală de studiu, mai multe camere de dormit cu baie şi o bucătărie unde se va face mâncare pentru 200 de persoane. Părintele stareţ ne-a mai spus că vrea să organizeze aici tabere, unde să vină copiii şi tinerii în vacanţă, iar pe parcursul anului şcolar să fie un loc de relaxare şi de odihnă pentru adulţi. Se va ridica şi o casă arhierească, se va amenaja frumos fântâna Cuviosului Chiriac din apropiere, cu apă tămăduitoare, iar clopotniţa va cuprinde la primul etaj un mic paraclis, iar la al doilea cat, două săli de lectură pentru studenţi.

Cei care vor să ajute la ridicarea acestor obiective necesare mănăstirii pot trimite bani într-unul dintre conturile:
RO82-RNCB-0196-0277-9623-0001 - lei
RO55-RNCB-0196-0277-9623-0002 - Euro
RO28-RNCB-0196-0277-9623-0003 - USD