de Luana Mare
La 25 km de București, la Drăgănescu, o modestă bisericuță de țară păstrează marele și adâncul discurs profetic al părintelui Arsenie Boca. Un adevărat testament al Sfântului Ardealului, ieromonahul-pictor oropsit de Securitate, la care a muncit un deceniu și jumătate, fără a avea voie să slujească. Și din sfânta mână a lui Arsenie Boca a luat naștere „Capela Sixtină a Ortodoxiei Româneşti”.
Zugrăvea numai îmbrăcat în alb!
Se spune că la biserica Drăgănescu pelerinul trebuie să vină de mai multe ori și să aibă răbdare, cerându-i părintelui „să-i arate”. Iar după un timp, acesta va începe să vadă cu ochii sufletului. Și asta pentru că pictura de la Drăgănescu iese din canoanele iconografiei clasice. Culorile luminoase, dar stranii, imaginea diafană a lui Iisus, ca şi a Fecioarei Maria şi, nu în ultimul rând, profeţiile în care apar telefonul mobil, ţigara, o antenă satelit sau clădirile în flăcări, dar şi filosofi ca Renan stând de vorbă cu Nietzsche sunt doar câteva dintre elementele ce fac opera lui Arsenie Boca atipică pentru pictura bisericească. Acesta a fost motivul pentru care unii critici au categorisit pictura părintelui ca făcând parte dintr-un curent postmodernist şi fiind necanonică. Metafore, texte biblice, aforisme sau citate din Sfânta Scriptură, toate însoţesc lucrarea Sfântului Ardealului într-un stil personal, inedit, conferindu-i unicitate. Îmbrăcat în alb şi urcat pe schele, aşa l-au găsit mereu credincioşii care veneau din întreaga ţară la Arsenie Boca să primească un sfat pentru alinarea suferinţelor. Părintele a pictat cu migală şi răbdare timp de 15 ani şi chiar preotul paroh, Savian Bunescu, încerca uneori să-l zorească. Inutil, deoarece părintele Arsenie a spus că trebuie să lucreze cu luare aminte la această pictură. Nimeni nu știe de ce a ales marele duhovnic să picteze cu tempera și nu în ulei, dar valoarea operei sale nu este dată de calitatea materialelor, ci de incredibilul său mesaj.
Imagini profetice cu antene satelit şi nave spaţiale
La intrarea în biserică, în partea stângă a naosului, în irizări unice și translucide, este reprezentată lumea, cu păcatele ei. Ispitele sunt scrise în sfere colorate, care plutesc printre oameni, încercând să-i atragă în jocul lor. De asemenea, o femeie mondenă este înfăţişată adormită într-un val al mării păcatului, talaz ce se sparge de Stânca Hristos. O pictură cu impact major este cea reprodusă după pilda celor chemaţi la cină. Arhanghelul Mihail îl invită pe omul modern să vină la „Cina de Sus”, adică să renunțe la plăceri trecătoare și să se apropie de Biserică și de Dumnezeu. Omul, reprezentat de un bărbat care stă așezat confortabil pe un fotoliu, ținând un telefon în mână și având în spatele său o femeie, ignoră invitaţia Arhanghelului, spunându-i că are de rotunjit ţarina, adică are de stăpânit pământul, după cum este scris pe pictură: „M-am însurat, mi-am rotunjit țarina, mi-am cumpărat cinci milioane de cai putere, caut locuință pe altă planetă... așa că, rogu-Te să mă ierți, nu pot veni... iar deznodământul… Nu mai avem această preocupare...”.
Mântuitorul apare diafan, plutind peste Sfântul Mormânt
În frescele de la Drăgănescu, părintele i-a înfăţişat pe Adam şi pe Eva, a pictat Izgonirea, Cina cea de Taină, Buna Vestire, tot Noul și Vechiul Testament în imagini, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel ținând în mâini Mănăstirea Voroneț. O altă frescă inedită este cea aflată pe peretele de nord al pronaosului. Sunt ilustrate alături Bisericile Sfânta Sofia, din Constantinopol, și Sfântul Petru, din Roma, sub același arc de lumină, ca un apel profetic la unitatea de credință, ca un mesaj că în afara Bisericii nu există mântuire. Una dintre cele mai frumoase picturi din această biserică este însă Învierea Mântuitorului din mormânt, în care Trupul Său spiritualizat apare redat cu multă fineţe, transfigurat, diafan, trecând prin piatra dreptunghiulară a mormântului, iar în fundal este conturul crucii. De câte ori a fost întrebat despre această imagine, părintele a mărturisit că L-a pictat aşa cum L-a văzut! În partea de sus a scenei, în plan îndepărtat, de o parte şi de alta a lui Hristos apare lumea în flăcări, într-o terifiantă imagine apocaliptică. Blocuri, zgârie-nori arzând, fum şi praf în fundal, soarele întunecat, culori aprinse - roşu, portocaliu - dau imaginea Apocalipsei. O adevărată profeţie a tragediei ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 cu turnurile gemene din SUA...
Preotul paroh, zugrăvit pe pereţii bisericii în care a slujit 62 de ani
Într-o altă pictură având ca temă „Taina botezului” este înfăţişat chiar preotul paroh de atunci, Savian Bunescu, alături de familia sa. Printre cei din jurul preotului se află şi Maica Zamfira, cumnata acestuia, cea care a fost stareţa Mănăstirii Prislop. Un prunc stropit cu agheasmă în cristelniţă întregeşte tabloul, iar de faţă sunt toţi cei din familie. Părintele Savian Bunescu a fost timp de 62 de ani paroh al Bisericii Sfântul Nicolae, iar Arsenie Boca a fost alături de el timp de două decenii. Bătrânul preot a trecut la cele veşnice în anul 2005, la venerabila vârstă de 94 de ani.
Pictura de 40.000 de lei
Pentru că Biserica Drăgănescu a avut în parohie doar 200 de familii, un număr mic de enoriaşi, a fost considerată ca fiind de categoria a III-a. În aceeași categorie a intrat și părintele Arsenie când a fost repartizat la această biserică... Imediat după începerea lucrărilor de pictură, devizul a ajuns la 33.000 de lei şi s-a ridicat la 40.000 de lei cu imaginea patriarhului la intrare, ceea ce reprezenta 90 de lei metru pătrat de pictură. Părintele a muncit zi şi noapte cu răbdare, și-a făcut singur mortarul, l-a cărat pe schele fără ajutor. Pentru că a fost tot timpul urmărit de Securitate, părintele s-a ferit să stea de vorbă cu cei care veneau să-l caute. Obişnuia să asculte de sus problemele celor care intrau în biserică şi le spuneau cu voce tare, apoi le scria bileţele cu răspunsurile şi le lăsa pe masă, cu numele fiecăruia.
L-a înfăţişat pe Iisus în zeghe!
În afară de Biserica de la Drăgănescu, părintele Arsenie a mai pictat şi porţiuni din alte lăcaşuri de cult. El a lucrat ca pictor secund, în 1959-1960, la Biserica Sfântul Elefterie Nou, unde se află o frescă a Maicii Domnului cu Pruncul în absida centrală a altarului, realizată în timpul prigoanei comuniste. Fresca pare să înfăţişeze un Prunc Iisus îmbrăcat în zeghe de deţinut. Efectul este obţinut prin dispunerea faldurilor şi a umbrelor şi este executat într-o manieră ce nu evidenţiază acest aspect, astfel că la vremea respectivă nimeni nu şi-a dat seama ce reprezintă faldurile hainelor lui Iisus de pe absida centrală a altarului.