de Carmen Ciripoiu
Cunoscut ca și Tâlharul pocăit sau Tâlharul cel Bun, Sfântul Dismas a fost unul dintre cei doi necredincioși răstigniți de-a dreapta și de-a stânga lui Iisus, care s-a pocăit pe Cruce, certându-l pe făcătorul de rele care l-a batjocorit pe Iisus și I-a cerut Mântuitorului: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta”. Deși Biserica nu l-a canonizat niciodată pe Dismas, fiind considerat un sfânt doar în virtutea cuvintelor Mântuitorului pe Cruce: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”, în unele biserici acesta este prăznuit la 25 martie.
Necredinciosul care s-a pocăit
Potrivit Sfintei Scripturi, Mântuitorul a fost răstignit împreună cu doi tâlhari ale căror nume nu se găsesc în nicio Evanghelie. Chiar și așa, Evanghelia după Luca afirmă că unul dintre aceștia s-a pocăit, iar mai târziu a primit numele de Dismas, care în grecește înseamnă „Apus” sau „Moarte”. Despre celălalt tâlhar se spune că s-ar fi numit Ghestas. Cu totul altfel se vorbește despre acești făcători de rele în Evanghelia arabă apocrifă a copilăriei lui Iisus. Aici, cei doi se numesc Titus şi Dymachus, iar povestea amintește despre momentul în care Tâlharul cel Bun, Titus, i-ar fi împiedicat pe ceilalţi hoţi din ceata sa să îi jefuiască pe Maria şi pe Iosif în timp ce aceștia au fugit în Egipt. În tradiţia rusă, numele tâlharului celui bun este redat ca Rach.
Venerat încă din Evul Mediu
Tâlharul căruia Mântuitorul i-a deschis ușa Raiului a început să fie venerat sub numele de Tâlharul cel Bun în diverse locuri, încă din Evul Mediu. Despre acesta, dar și despre Răstignire, însuși Patriarhul Teofil al Alexandriei a scris o „Omilie”, lucrare clasică a literaturii copte. În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, una dintre cântările din Vinerea Mare care aminteşte despre Răstignirea Domnului şi despre Moartea Sa pe Golgota se numeşte „a Tâlharului celui Bun” (sau „a Tâlharului Înţelept”, în slavona bisericească, „Razboinika blagorazumnago”) şi vorbeşte despre cum Hristos i-a dăruit lui Dismas Raiul. În Biserica Rusiei mai există încă alte câteva cântări emoţionante care pornesc de la tema acestui imn şi care sunt între cele mai frumoase de la Utrenia din Vinerea Mare. Despre Dismas se cunoaște, totodată, faptul că este patronul condamnaților la moarte.
I s-a construit un sanctuar
În vreme ce chiriașii aureolați ai Paradisului din vechime au fost canonizați de episcopi, iar la canonizarea celor mai moderni s-a gândit însuși Papa, Tâlharul cel Bun s-ar putea „lăuda” că a fost canonizat de Hristos însuși. Și nu în splendoarea gloriei Pieței Bernini, din San Pietro, ci în momentul cel mai dezolant al suferinței umane, în Calvar. Viața sa a fost plină de acțiuni grave, din moment ce a fost condamnat la moarte, ca și colegul său de suferință. Dar a reușit să-și ceară iertare de la Iisus pentru păcatele sale, chiar dacă acest lucru s-a întâmplat în ultimul moment. În plus, în loc să-şi ducă tăcut pedeapsa aspră la care a fost supus, Dismas, cel mai apropiat martor al Patimilor lui Hristos, se vădeşte a-I fi prieten, plângându-L şi mărturisindu-L, el, un tâlhar ordinar, dând pildă ucenicilor ascunşi prin ungherele Cetăţii Sfinte. Iar Cel din lemnul Crucii Îşi ţine făgăduinţa: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”. Datorită faimei sale de sfințenie, creștinii i-au construit și un sanctuar în Brazilia, unde multă lume merge să se roage și să-i ceară mijlocirea.