de Luana Mare şi Alexandru Filcu
Printre odoarele bisericeşti din tradiţia creştin-ortodoxă, un loc aparte îl ocupă cele care au avut legătură directă cu Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Cămaşa pe care a purtat-o la judecată, spinii care au format coroana ce i-a fost pusă pe cap la Răstignire, bucăţi de lemn din Crucea pe care a purtat-o pe drumul Golgotei, vârful de lance care i-a străpuns trupul, toate aceste odoare reprezintă martori tăcuţi ai suferinţei îndurate de Iisus pentru mântuirea lumii şi, totodată, surse de miracole. Chiar dacă nu există dovezi certe ale veridicităţii lor, acestea au fost cinstite şi adorate de credincioşi de-a lungul vremii, fiind considerate o legătură directă cu Mântuitorul. Dacă unele au fost descoperite relativ recent, altele au purtat prin veacuri mărturia evenimentelor de acum 2.000 de ani, aşa cum este cazul unui piron, cel care ar fi străpuns mâna dreaptă a Mântuitorului pe Crucea Răstignirii, şi care se află, în prezent, în Mănăstirea Arhanghelului Mihail, pe Insula Thassos din Grecia, într-un loc mirific, pe stâncile semeţe de pe malul Marii Egee. Cuiul, impregnat cu sângele lui Iisus, continuă să facă miracole şi atrage milioane de pelerini din toată lumea în mănăstirea greacă, întemeiată într-o epocă de avânt cultural şi religios din perioada bizantină a veacului trecut.
Arhanghelul Mihail i s-a arătat Cuviosului Luca în zale strălucitoare
Povestea Mănăstirii Arhanghelului Mihail din Thassos şi a întâmplărilor prin care cuiul sfânt a ajuns în insulă a început în urmă cu 900 de ani. Istoria locului spune că, la începutul veacului trecut, în perioada ocupaţiei bizantine, trăia în Insula Thassos un călugăr pe nume Luca, şi că acesta a ridicat o mănăstire în cinstea Sfântului Apostol Ioan Teologul (care există şi azi şi este cunoscută ca Mănăstirea Theologos). Satul de lângă biserică a primit acelaşi nume, Theologos, iar peste ani devenea capitala administrativă a insulei. Odată încheiată construcţia acesteia, monahul şi-a reluat asceza într-un loc retras, pe Valea Adâncă, unde astăzi se află Mănăstirea Arhanghelou. Au trecut 17 ani trăiţi în grotele de pe malul Mării Egee, în post şi nevoinţă, iar monahului i s-a arătat într-o noapte, în timpul rugăciunii, Arhanghelul Mihail, în zale strălucitoare. Acesta l-a anunţat pe Cuviosul Luca faptul că peste trei ani îşi va găsi odihna veşnică în rândul sfinţilor şi i-a poruncit să ridice o mănăstire în acel loc, unde pelerinii să găsească alinare pentru suferinţele lor. Totodată, a lovit cu toiagul în stâncă şi imediat a ţâşnit un izvor, despre a cărui apă, Arhanghelul i-a spus că are puteri tămăduitoare. Vestea despre izvorul cu apă sfinţită s-a împrăştiat repede prin satele din jur, iar monahul a zidit, aşa cum îi ceruse Arhanghelul, o biserică pe stâncile cu izvorul.
A fost oferit de împăratul bizantin Nichifor al III-lea
Când şi-a încheiat lucrarea, la sfârşitul celor trei ani, bătrânul a trecut la cele veşnice, iar munca sa duhovnicească a fost continuată de ucenicul său, Xenofont. Acesta a plecat după câţiva ani la Muntele Athos, cel care se vede semeţ de pe malurile Insulei Thassos. Pentru că viaţa monahală era puternic sprijinită de împăratul bizantin Nichifor al III-lea Botaniates (1078-1081), Xenofont s-a bucurat de susţinerea financiară a acestuia şi a renovat Mănăstirea Filotheu din Sfântul Munte. Împăratul a oferit mănăstirii mai multe odoare, printre care o bucată din pironul ce a străpuns mâna dreaptă a Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce, dar şi o parte din moaştele Sfântului Pantelimon. Toate acestea s-au aflat până atunci la Constantinopol, iar împăratul a semnat un hrisov prin care dăruia odoarele sfintei mănăstiri.
Piraţii care au vrut să pângărească biserica au murit pe loc
După instaurarea stăpânirii otomane, în 1453, când turcii au ocupat Constantinopolul şi, apoi, întregul Imperiu Bizantin, Mănăstirea Arhanghelou a trecut prin multe încercări. A fost jefuită de câteva ori, iar vieţuitorii ei au avut de înfruntat ofensiva musulmană. Prima oară a fost prădată de trei piraţi veniţi în golful din apropierea mănăstirii cu o corabie. Legenda spune că unul dintre ei a încercat să pângărească izvorul şi a fost trăsnit de protectorul acestuia, Arhanghelul Mihail, iar ceilalţi doi şi-au găsit sfârşitul zdrobindu-se de stânci pe când încercau să fugă speriaţi de moartea fulgerătoare a partenerului lor de jaf. Conform aceleiaşi legende, izvorul a secat pe loc şi a ţâşnit într-o grotă de lângă mare, numită „Genunchi”, iar Arhanghelul s-a arătat unui preot din mănăstire, spunându-i unde să ducă bolnavii pentru a-i tămădui.
Odoarele au fost ferite de furia tâlharilor
În acelaşi timp, cuiul Răstignirii se afla în Mănăstirea Filotheu din Muntele Athos şi, pentru că perioada musulmană a pus la grea încercare prin biruri toate lăcaşele de cult ortodox, trei călugări din mănăstire au plecat să strângă ajutoare de la domnitorii Valahiei, aflaţi şi ei sub influenţă turcească, şi care obişnuiau să sprijine cu dărnicie vieţuitorii şi mănăstirile ortodoxe din Sfântul Munte. Totodată, au luat cu ei şi odoarele, cuiul sfânt şi o parte din moaştele Sfântului Pantelimon, pentru binecuvântare şi închinare, urmând să revină cu ele la Mănăstirea Filotheu. În drumul lor pe mare, cu corabia, spre Patriarhia din Constantinopol, de unde voiau să obţină scrisori de recomandare pentru a merge la domnitorii ţărilor de peste Dunăre, un vânt puternic i-a abătut din traseu şi au fost nevoiţi să oprească în Thassos, în golful unde se afla Mănăstirea Arhanghelului Mihail, care era de altfel metoc al Mănăstirii Filotheu. În noaptea aceea au venit însă piraţii, au atacat mănăstirea în căutare de bogăţii, i-au dat foc, iar marinarii şi călugării au fost ucişi. Unul dintre monahi a apucat să ascundă în zidul bisericii racla cu cinstitul piron şi moaştele Sfântului Pantelimon, scăpându-le de urgie.
Izvorul din Peştera „Genunchi“ tămăduieşte bolnavii incurabili
După mulţi ani, odoarele sfinte au fost descoperite de un oarecare Ioan, un om din zonă grav bolnav, căruia i s-a arătat în vis Arhanghelul Mihail. Acesta îl îndemna să meargă la o peşteră de lângă mănăstire, unde se va descoperi un izvor, să bea apă din el pentru a se vindeca. Aşa a fost redescoperit izvorul Arhanghelului din Grota „Genunchi”, iar Ioan, vindecat complet, a dorit să reclădească bisericuţa rămasă în ruine după atacul piraţilor. A adus zece zidari, care, după ce au început să dea la o parte ruinele pentru a pune o temelie nouă, au găsit odoarele ascunse de călugărul din Muntele Athos. Acestea au rămas în Mănăstirea Arhanghelului până în zilele noastre şi reprezintă loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioşi din toată lumea.