de Luana Mare
În România sunt, în prezent, 18 confesiuni recunoscute de stat, dar orele de Religie ortodoxă au făcut obiectul celor mai multe controverse din spaţiul public. Manualele, profesorii, programa şcolară şi chiar scoaterea Religiei din şcoală au devenit teme de interes pentru publicul larg în ultima vreme. Despre toate acestea ne-a vorbit Vasile Bănescu (foto), purtător de cuvânt al Patriarhiei, realizator al emisiunii „Credinţă şi Cultură”, la Trinitas TV, dar şi profesor de religie cu experienţă la catedră de aproape zece ani.
„Rădăcinile istoriei literaturii române sunt înfipte în zona religiosului”
- Ce credeţi că reprezintă disciplina Religie pentru elevii din România? În ce măsură este necesară formării lor?
- Toată istoria literaturii universale, istoria literaturii române, istoria românilor, toate au tangenţă cu elementul religios. Dacă ne gândim la faptul că rădăcinile istoriei literaturii române sunt înfipte în zona religiosului, că primele cărţi apar în zona Bisericii, că elevul află de Coresi, de exemplu, editorul primelor cărţi tipărite în limba română, sau de primele tipărituri româneşti, care au fost unele religioase, îi va fi mult mai uşor când îi vor fi predate elemente de cultură veche. De altfel, toată cultura generală nu poate face abstracţie de elementul religios. Cine crede că evacuarea Religiei din şcoală e benefică se înşală totalmente, întrucât cultura religioasă constituie miezul culturii generale. Cultura e legată de noţiunea de cult; sunt organic întrepătrunse. Aşa a apărut cultura întregii umanităţi: în zona cultului religios. În toate religiile lumii, primii germeni culturali au fost religioşi, iar la noi este amprentată puternic de Ortodoxie. A scoate Religia din şcoală înseamnă a evacua miezul culturii generale.
„Preoţii nu sunt instruiţi pedagogic, nu pot preda ca un cadru didactic specializat”
- Cum explicaţi faptul că ora de Religie din şcoală primeşte atâtea critici în ultima vreme? Este vina profesorilor, a manualelor, a mediului?
- Fiind majoritară, religia de confesiune ortodoxă iese mai mult în evidenţă, iar când e vorba despre materie în şcoală, ştim că peste 90% dintre părinţi, la nivel de ţară, au optat, atunci când li s-a cerut, în urmă cu doi ani, pentru frecventarea de către copiii lor a cursurilor de Religie. Asta arată că Religia ca materie se bucură totuşi de o largă simpatie în rândul elevilor, dar şi al părinţilor.
- Atunci, de ce sunt atâtea nemulţumiri?
- Studiul Religiei în şcoală, introdus după 1990, a avut un parcurs dificil, întrucât, la început, BOR nu avea profesori specializaţi. Cei care au predat Religia în primii ani au fost preoţii. Aceştia au făcut tot ce au putut mai bine, chiar dacă unii dintre ei nu erau suficient de bine pregătiţi pedagogic să facă lucrul acesta, deoarece una este să predici unor oameni maturi, şi alta este să predai o materie şcolară elevilor, unor tineri în formare, cu anumite aşteptări, cu vaste dorinţe de informare. Ulterior, lucrurile au început să se normalizeze după ce primele serii de absolvenţi ale secţiilor de Teologie Litere şi Teologie Asistenţă Socială au descins în învăţământ.
„Au fost scoase din uz manualele vechi, din anii ’90”
- De-a lungul vremii, manualele de Religie au primit numeroase critici. Vi se par justificate?
- Da, punctual justificate. O spun în cunoştinţă de cauză. La nicio materie lucrurile nu stau ideal. Religia nu putea face excepţie, ea a crescut ca disciplină după 1990. Era firesc să existe minusuri, era firesc să existe adaptare la realitatea din clase, din şcoli. Aceste programe de Religie au fost revizuite de mai multe ori. Au fost amendate, ameliorate, până când au fost scoase din uz manualele din anii ’90 şi înlocuite, în timp, cu unele noi. Recent, Patriarhia Română şi-a dat girul pentru manualele destinate elevilor de la clasele I-IV. Au fost aprobate şi de Ministerul Educaţiei, de un cerc de specialişti din zona Educaţiei. Acum este în lucru un manual de clasa a V-a.
- Au existat şi unele critici în privinţa profesorilor. De ce credeţi că s-a ajuns aici?
- Există şi profesori fără vocaţie. La orice materie te poţi întâlni cu unul dintre ei. Aceşti profesori care se dovedesc a fi deficitari din punct de vedere pedagogic şi cultural sunt profesori pe care trebuie să-i elimine sistemul de învăţământ. Cei care clamează implicarea Patriarhiei în eliminarea unor profesori de Religie care nu onorează această materie trebuie să ştie că nu Patriarhia este angajatorul lor, ci Inspectoratele Şcolare, Ministerul Învăţământului. Un profesor de Religie poate fi eliminat de la catedră dacă se dovedeşte, în urma unor inspecţii succesive, incompatibil cu această menire de dascăl, ca şi orice alt profesor, de altfel.
„Profesorul nu trebuie să confunde catedra cu altarul!”
- Cum se vede ora de Religie de la catedră? Sunt copiii speriaţi de ceea ce află din manualele de Religie?
- Am predat personal Religia timp de aproape zece ani în trei locuri din Bucureşti, şi au fost nişte experienţe pe care mi le amintesc cu multă plăcere. Copiii, cel puţin la începutul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, erau foarte deschişi, erau dornici să afle lucruri pe care le auziseră, nu şi le explicau. Am înţeles, în relaţia cu ei, că e bine să fii foarte flexibil ca profesor de Religie. Orice încremenire în litera programei, orice rigiditate sunt percepute negativ de elevi. Atrag atenţia că nu este deloc ideal ca profesorul de Religie să confunde catedra cu altarul şi nu trebuie ca o oră de Religie să fie predată ca o predică. Copiii nu pot să înţeleagă noţiuni prea rafinate de teologie; aici trebuie un discernământ aparte al profesorului. El trebuie să ofere noţiunile pe înţelesul copiilor. Programele de acum sunt adecvate vârstei şcolarilor din clasele respective. E foarte importantă calitatea profesorului de Religie, ca şi calitatea profesorului de Română, de Matematică. Religia, dat fiind faptul că nu are miza unor examene, poate fi predată într-un mod flexibil. Poate fi predată în cheie culturală largă, poate fi predată iniţial ca istorie a creştinismului.
„Iubirea, mila faţă de aproapele tău, dreptatea reprezintă alfabetul creştin autentic“
- Ce beneficii poate aduce predarea Religiei în şcoală?
- Predarea Religiei în şcoală aduce beneficii enorme dacă este predată, repet, cu pasiune şi în cheie larg culturală. Omul sfinţeşte locul, iar profesorul de Religie îl poate sfinţi cu atât mai mult. Este o materie delicată, care presupune multe conexiuni interdisciplinare cu materiile umaniste şi care, prin mesajul său, poate pătrunde adânc în sufletul copiilor. Cei care spun că Religia are un efect puternic asupra copilului au dreptate. De aceea, este esenţial ca acest efect să fie unul exclusiv pozitiv, unul frumos modelator, unul care induce un spirit al dragostei, al îngăduinţei, al înţelegerii, al generozităţii. Acestea sunt noţiunile fundamentale creştine, începând cu iubirea, cu mila faţă de aproapele tău, dreptatea şi toate virtuţile care definesc o relaţie firească şi rafinată cu celălalt. Acesta este alfabetul creştin autentic şi el trebuie predat în cadrul orelor de Religie.