de Carmen Ciripoiu şi Alexandru Brădescu
Evreu creștinat din Ierusalim, devenit, potrivit tradiției, misionar și episcop în Alexandria, Sfântul Apostol Marcu este considerat în mod tradițional unul dintre cei patru evangheliști, acestuia fiindu-i atribuită Evanghelia după Marcu. Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Evanghelistul Marcu cu cinste și evlavie, în fiecare an, la 25 aprilie.
Și-a botezat propriul tată
Născut în Cirene, un oraș cunoscut din vestul Africii, Sfântul Marcu, fiul lui Aristopolus și al Mariei, rudă cu Apostolul Varnava, a fost călăuzit de lumina adevărului încă din copilărie. La botez a primit numele de Ioan și a fost educat în cultura greacă și ebraică, însă, după ce familia a emigrat la Ierusalim, băiatul a fost numit Marcu. A iubit mai mult decât orice lucrarea Mântuitorului Hristos. Dovada cea mai grăitoare o reprezintă momentul în care, mergând cu tatăl său aproape de deșert, lângă Iordan, au întâlnit un leu și o leoaică răcnind. Pentru Aristopolus a fost evident că își vor găsi amândoi sfârșitul aici, iar infinita milă pentru fiul său l-a îndemnat să-i spună să fugă și să se salveze. Dar Marcu i-a răspuns, plin de convingere: „Hristos, în mâinile căruia sunt viețile noastre, nu va lăsa fiarele să ne omoare. (…) Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, apără-ne de demonii acestor două fiare și scapă sălbăticia aceasta de urmașii lor”. Ca prin minune, cele două fiare au căzut la pământ fără suflare. Impresionat, tatăl său i-a cerut fiului să-i vorbească despre domnul Hristos și, la scurt timp, a fost botezat de însuși Marcu.
Minunea trăită de Anianus
După Înălțarea la Cer a Mântuitorului, Marcu i-a însoțit pe Pavel și pe Barnaba în propovăduirea Evangheliei în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami și Perga Pamfiliei, unde i-a părăsit și s-a întors la Ierusalim. După sinodul apostolic din Ierusalim, el a ajuns alături de Barnaba în Cipru, apoi a vizitat Africa și Berca, unde a propovăduit Evanghelia și i-a întors pe mulți atei la dreapta credință. Tot propovăduind și evanghelizând, Marcu a ajuns și în Alexandria. Pentru că a avut încălțările rupte, când a intrat în oraș a ajuns la un cârpaci cunoscut, pe nume Anianus, să le repare. Dar în timp ce meșterul i-a cusut încălțămintea, acesta s-a înțepat în deget cu sula. Atunci, Apostolul a luat puțină argilă, a pus salivă pe aceasta și a așezat-o pe degetul lui Anianus, rostind: „În numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”. În acel moment, rana s-a vindecat complet. Uimit de acest miracol petrecut în numele lui Hristos, Anianus și-a deschis inima către Domnul și l-a rugat pe Marcus să-i boteze copiii.
Cârpaciul a devenit episcop
În timp, vestea despre miracolele înfăptuite de Marcu s-a răspândit, iar numărul credincioșilor a crescut. Când păgânii au auzit, au plănuit să-l omoare pe Sfântul Marcu. Acesta a fost sfătuit de credincioși să plece pentru o perioadă din Alexandria. Înainte de a părăsi orașul însă, Marcu l-a hirotonit pe Sfântul Anianus ca episcop de Alexandria, apoi trei preoți și șapte diaconi. După o perioadă, Evanghelistul s-a reîntors în Alexandria, unde a găsit o comunitate creștină numeroasă și a construit o biserică pentru aceasta, în locul numit Bokalia („Locul vacilor”), în estul orașului, pe malul mării.
Osândit de păgâni
În anul 68, de sărbătoarea Învierii, o mare de păgâni care au avut în același timp un banchet în cinstea zeului Syrabis au atacat biserica de la Bokalia, l-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă și l-au târât pe străzi. În nebunia lor, aceștia i-au rupt carnea Sfântului, care s-a împrăștiat în tot orașul, împreună cu sângele Apostolului. Ulterior, Marcu a fost închis peste noapte într-o închisoare întunecată. Atunci a apărut Îngerul Domnului, care i-a spus: „Marcule, bunule servitor, bucură-te, pentru că numele tău a fost scris în Cartea Vieții și tu ai fost numărat în ceata sfinților”. La scurt timp i-a apărut însuși Mântuitorul, care i-a dăruit pacea Sa. A doua zi dimineața, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare, i-au legat gâtul cu o frânghie groasă și l-au târât peste pietre și peste stânci. Într-un final, acesta și-a dat sufletul curat în mâinile Domnului și a primit cununa martirajului. Când păgânii au vrut să-i ardă trupul, Mântuitorul a trimis o furtună puternică și aceștia au fugit, înspăimântați.
Moaştele sale se află în Biserica San Marco din Veneţia, într-o raclă de marmură
Credincioșii i-au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfășurat în giulgiu, s-au rugat la capul său și l-au așezat într-un coșciug. Apoi au îngropat sicriul într-un loc secret în biserică. Moaştele sale au fost mutate, în secolul al V-lea, la Alexandria, în Biserica Canopo, iar în anul 828 au fost aduse la Veneţia de doi comercianţi veneţieni şi aşezate în Biserica San Marco. Odată cu construcţia noii catedrale, care a înglobat-o pe prima, moaştele Sfântului au fost aşezate într-o raclă de marmură, în criptă. În anul 1835, ele au fost mutate în prezbiteriul de sub altarul principal al catedralei. Cu toate acestea, se crede că biserica din Bokalia păstrează și acum capul Sfântului Apostol Marcu. În cadrul Bisericii Copte Necalcedoniană, Apostolul Marcu este cel mai iubit dintre sfinți, fiind fondatorul scaunului Alexandriei, în secolul I. Numeroase biserici copte sunt patronate de el și, în ziua de 30, Babah (calendarul copt), Biserica Ortodoxă Coptă marchează comemorarea sfințirii bisericii curatului Sfântul Marcu Evanghelistul, fondatorul bisericii din Egipt, și apariția sfântului său cap în Alexandria.