de Andrei Dicu şi Cristian Blănuţă
Tibetul, în sine, este „sacru”. Munţii sunt sacri, oamenii sunt sacri, istoria acestui spaţiu e sacră, până şi aerul pare respiraţia Divinităţii. De unde pleacă însă totul? Ei bine, de la apă - cel mai bun conductor energetic din lume - şi mai ales de la lacurile care poartă în ele taina unei lumi nemuritoare. Cele patru lacuri sfinte din Tibet sunt: Namtso, Yamdrok Lake, Lhamo La-Tso şi Manasarovar.
Namtso
Lacul Namtso este cel mai sărat şi cel mai înalt din lume, aflându-se la 4.718 m altitudine deasupra nivelului mării. În limba tibetană, Namtso înseamnă „sfânt”, „ceresc”, iar lacul este, în credinţa oamenilor, locul de pelerinaj pentru Paramasukha Chakrasamavara, una dintre principalele zeităţi locale. Băştinaşii cred că Buddha a aranjat ca pelerinii să se întâlnească la Lacul Namtso în Anul Oii din Calendarul Tibetan (al 4.713-lea, care s-a încheiat la 6 februarie 2016, conform calendarului nostru). Budiştii spun că, în acea perioadă, înconjurarea lacului o singură dată este egală, din punct de vedere spiritual, cu 100.000 de ture efectuate în ceilalţi ani. În fiecare an, în luna a cincea şi a şasea din Calendarul Tibetan, mii de pelerini vin să-şi aducă omagiul şi să se roage pe malul lacului. Cinci insuliţe sunt plantate pe suprafaţa de safir a acestuia şi se spune că sunt legate de reîncarnarea lui Buddha în cele cinci direcţii. Fiecare pelerin care înconjoară lacul le arată acestora respect şi veneraţie. Insuliţele sunt faimoase pentru topografia lor şi sunt acoperite de pietre ciudate, care par vii. Lacul poate fi socotit un adevărat paradis pentru peşti, animale şi păsări. De altfel, iaci şi antilope sălbatice, animale pe cale de dispariţie, se pot întâlni deseori în această zonă. Există, de asemenea, o peninsulă din calcar, în partea de sud a lacului, numită Zhaxiduo Island, pe care s-a format o „pădure” fantastică de pietre cu forme ciudate şi numeroase peşteri.
Yamdrok
Yamdrok Lake sau „Lacul de ametist” este al doilea dintre cele patru lacuri sfinte din Tibet. Se întinde pe aproximativ 72 km, este înconjurat de munţi care devin violeţi în lumina soarelui şi este alimentat de numeroase izvoare. La 90 km de lac se află oraşul tibetan Gyantse, iar la aproximativ 100 km se găseşte capitala Tibetului, Lhasa. Potrivit mitologiei locale, Lacul Yamdrok, cunoscut şi ca Yamdrok Yumtso Lake, a luat naştere prin transformarea unei zeiţe. Legenda spune că o zeiţă s-a transformat în lac în vremea în care zeii erau vizibili pe Pământ şi se spune că, atunci când Yamdrok va seca, atunci vor dispărea şi tibetanii. Yamdrok este un lac glaciar, are 638 de metri pătraţi şi este foarte adânc, ajungând până la 60 de metri în măruntaiele pământului. Interesant este şi faptul că, deşi lacul este glaciar la origine, din pricina încălzirii globale, gheaţa s-a topit. Se simte însă aerul rarefiat, dar cei ajunşi aici au surpriza să se simtă la 5.000 de metri altitudine ca pe... malul mării. Ca o curiozitate, pe marginea lacului se află Mănăstirea Samding, singurul lăcaş religios de acest gen condus de o femeie, o reîncarnare a unui Lama, evident. Sacrul şi profanul supravieţuiesc împreună, pentru că, nu departe, există o parcare modernă, concesionată de un afacerist chinez, care cere şi 15 dolari pe oră pentru staţionarea turiştilor care vin cu autocarele.
Lhamo La-Tso
Lhamo La-Tso Lake, în formă ovală, este cunoscut şi sub denumirea de Lacul Oracolului, pentru că toată lumea, de la Dalai Lama şi până la localnici, merge pe malul său pentru a primi informaţii din lumea invizibilă. Celebrul explorator Jacques Yves Cousteau a afirmat că „Lhamo La-Tso oferă imaginea unui deşert gigantic din gheaţă”. Mai este cunoscut sub denumirea de The Life-Spirit-Lake of the Godess, zeiţa în cauză fiind Palden Lhamo, principala protectoare a Tibetului. Mai există şi alte denumiri ale lacului, precum Tso Lhamo (MTSho Lhamo), Chokhorgyelgi Namtso (Chos ’khor rgyal gyi gnam mtsho) şi Makzorma (dmag zor ma) sau, pe hărţile vechi, Cholamo. Se povesteşte că spiritul păzitor al lacului sacru Lhamo La-Tso, Palden Lhamo, într-una dintre viziunile pe care le-a avut pe malul apei, i-a promis lui Gendun Grup, primul Dalai Lama, că va proteja linia încarnărilor lui Dalai Lama. De atunci, de fiecare dată, începând cu Gendun Gyatso, cel de-al doilea Dalai Lama, care a formalizat sistemul, regenţii şi călugării mai vârstnici vin la malul lacului pentru a cere îndrumare şi sprijin în alegerea următoarei încarnări a lui Dalai Lama sau Panchan Lama. Şi se mai spune că, atunci când candidaţii sunt aduşi pe malul lacului, acesta întoarce numai imaginea viitorului Dalai Lama sau Panchan Lama, conducătorii spirituali ai localnicilor.
Manasarovar
Lacul Manasarovar sau Manasa Sarovar este cel de-al patrulea lac sfânt. Se află la 2.000 km de Lhasa şi este înălţat la 4.556 de metri deasupra nivelului mării. Este unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce din lume. Relativ rotund ca formă, cu o circumferinţă de 88 km, are o adâncime de 900 de metri şi se întinde pe o suprafaţă de 320 km2. Lacul îngheaţă iarna, se dezgheaţă abia vara şi este legat de Lacul Rakshastal prin canalul natural Ganga Chhu. Se spune că apa acestui lac aduce purificarea şi că oamenii care ating pământul din jurul lacului vor merge cu siguranţă în Paradisul lui Brahma (Zeul hindus al creaţiei), iar cine va bea apă din apa lacului va merge sigur la Lord Shiva (o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă), pentru că are puterea de a curăţa păcatele din peste 1.000 de vieţi trecute. În apropiere se află capela Tashinlupo, cunoscută ca... mănăstirea în care s-au camuflat cei mai mulţi securişti chinezi şi unde o simplă fotografie costă 75 yuani (10,50 euro).
Pelkor Chode, mănăstirea care a supravieţuit furiei comuniştilor chinezi
Cele patru lacuri sfinte sunt legate printr-un „cordon energetic” de Pelkor Chode, măreaţa mănăstire a Tibetului. Construită în 1418, când Gyantse juca un rol politic primordial în încurcatele legături chinezo-tibetane, Pelkor Chode a devenit un adevărat oraş călugăresc, ca şi Gamden, Sera şi celelalte mari complexuri mănăstireşti. În anul 1959, aici locuiau 1.200 de călugări, care au fost alungaţi, arestaţi sau ucişi de Gărzile Roşii chineze. Mănăstirea ar fi putut avea soarta multor edificii religioase din zonă, adică ar fi putut fi rasă de pe faţa pământului, dar a fost salvată de un activist tibetan, care a susţinut că aşezările din complexul monahal sunt perfecte pentru păstrarea orezului necesar victoriei Revoluţiei Roşii. Având în vedere că Pelkor Chode, mănăstirea cea mai prietenoasă cu fotografii, este astăzi nevătămată şi strălucitoare, activistul cu pricina a avut, cu siguranţă, parte de o reîncarnare superioară. Preţurile pentru fotografii sunt de 10 yuani (1,40 euro), spre deosebire de alte locuri, mult mai scumpe.