de Luana Mare şi Alexandru Filcu
În primăvara anului 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului schit, a văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat lăcaşul, apoi s-a făcut nevăzută. La scurt timp, când s-a început refacerea schitului, în pronaosul vechii biserici, acolo unde monahul a văzut plutind lumina, s-au descoperit mormintele celor trei cuvioși: Sila, Paisie și Natan, în care se aflau osemintele lor, galbene precum ceara și răspândind bună mireasmă. În următorii ani au avut loc numeroase vindecări în urma rugăciunilor la racla lor, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei. Proclamarea solemnă a canonizării celor trei cuvioşi, împreună cu cea a Mitropolitului Moldovei acelor vremuri, Iacob Putneanul, are loc duminică, 14 mai, la Mănăstirea Putna, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare.
Iacob Putneanul a ajuns episcop la numai 26 de ani
Iacob Putneanul s-a născut la 20 ianuarie 1719 şi a intrat în viaţa monahală la vârsta de 12 ani, în obştea Mănăstirii Putna. Viaţa aleasă, râvna şi înţelepciunea tânărului monah l-au făcut repede remarcat în viaţa de obşte. Aşa se face că, la numai 17 ani, este hirotonit preot, la 25 de ani este ales egumen al Mănăstirii Putna, iar la 26 de ani este numit episcop de Rădăuţi. După numai şase ani urcă în scaunul de Mitropolit al Moldovei, la Iaşi, de unde a condus destinele Bisericii timp de zece ani. De acolo va începe o perioadă de intensă activitate pastorală, socială şi culturală. A înfiinţat o tipografie, de unde au ieşit numeroase cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română, mitropolitul devenind astfel un ctitor al învăţământului românesc. Cărţile s-au folosit în bisericile şi în mănăstirile din zonele locuite de români, fiind de un deosebit folos în apărarea identităţii ortodoxe a românilor din Transilvania.
Mitropolitul a legat cu blestem pe domnitorul Moldovei
Primul Abecedar din Moldova a fost tipărit în vremea şi cu binecuvântarea lui Iacob. Mai mult decât misiunea culturală, tânărul mitropolit a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi, pe lângă domnitorii fanarioţi ai vremii pentru eliminarea unor impozite împovărătoare puse asupra celor nevoiaşi. După ce a obţinut scutirea de impozitul văcăritului, înaltul prelat a legat cu blestem pe domnitor ca să nu revină asupra deciziei. Au început conflictele cu boierii din fruntea ţării, fapt ce l-a determinat pe înaltul prelat să renunţe la scaunul mitropolitan în anul 1760, retrăgându-se la Putna, mănăstirea în care a intrat încă de la adolescenţă. Tot la propunerea lui s-a înfiinţat, în satul Putna, prima școală elementară rurală din Moldova atestată documentar. De asemenea, s-a îngrijit de înfiinţarea Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi (1757). La 15 mai 1778 a trecut cu pace la Hristos Domnul şi a fost înmormântat în pridvorul Mănăstirii Putna. Iacob Putneanul a realizat lucrările sale duhovniceşti, sociale şi culturale cu ajutorul câtorva monahi de încredere şi cu dăruire. Printre aceştia s-au aflat Sila, Paisie și Natan.
Sfântul Cuvios Sila a condus obştea în perioada grea a ocupaţiei habsburgice
Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697, în Ţinutul Botoșanilor, şi a intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (comuna Cristești, județul Botoșani), fiind foarte tânăr. De aici, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a ajuns la Sihăstria Putnei, unde a fost călugărit. A fost apoi hirotonit diacon, ulterior preot şi peste ani avea să fie tuns în schima mare, devenind ieroschimonah. Acesta a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. În toamna anului 1753, Cuviosul Sila a fost numit stareț de Mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul. Schitul avea să treacă, odată cu ocupaţia habsburgică, prin mari şi grele încer- cări, ieroschimonahul Sila ostenindu-se din greu pentru păstrarea lui. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila a trecut la cele veşnice.
Cuviosul Paisie avea darul înainte-vederii
Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat în viața monahală de la o vârstă fragedă. A fost hirotonit diacon, apoi preot și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie. A fost un duhovnic cu darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de toți ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.
Ieroschimonahul Natan a fost duhovnicul Mitropolitului Moldovei
Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și ecleziarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. S-a retras ulterior la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Ieroschimonahul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui Mitropolit Iacob Putneanul. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Hristos, la 26 decembrie 1784.