de Roxana Istudor şi Claudiu I.
În cele mai multe cazuri, locurile în care se roagă oamenii tind să se înalțe spre cer și privesc în sus pentru a căuta ajutor de la Dumnezeu. Dar asta nu a fost valabil mereu și peste tot. În vechime, strămoșii omului modern coborau în adâncul pământului în căutarea luminii divine. Unele dintre aceste spații subterane de rugăciune există și astăzi.
Dunhuang, China
Cândva un punct major de popas pe celebrul Drum al Mătăsii, oaza Dunhuang este rămășița unui vechi oraș prosper. Și acolo unde este o localitate înfloritoare există și temple. Ca urmare, în imediata vecinătate, călugării budiști Dunhuang, cea mai veche comunitate de acest fel din China, s-au apucat, în secolul al IV-lea, să sape un templu în peșterile Mogao. Ce se poate vedea astăzi este spectaculos: 492 de spații bogat decorate alcătuiesc acest ansamblu. Pereții sunt împodobiți cu fresce în toate stilurile generate de prezența pe Drumul Mătăsii a multor călători din toate punctele cardinale și de numeroase naționalități. Imaginea lui Buddha este, firește, prezentă peste tot, dar există și influențe creștine și evreiești în aceste reprezentări.
Lalibela, Etiopia
Așa cum mult mai târziu Michelangelo dădea la iveală o statuie „ascunsă” în blocul de marmură, înaintea lui au luat ființă bisericile etiopiene de la Lalibela, 11 la număr, scoase la lumină din miezul pământului și din interiorul câte unui bloc de piatră. Fiecare structură astfel expusă este singulară. În încercarea de a prezerva creștinismul, locuitorii au realizat în aceste monumente replici ale mormintelor lui Hristos și Adam, precum și leagănul Nașterii Mântuitorului. Legenda spune că, după ce înceta munca titanică a comunității creștine peste zi, noaptea construcțiile erau continuate de îngeri. Astăzi au, pe lângă destinația de spațiu de rugăciune, pe cea de atracție turistică.
Hypogeum, Malta
Cum se poate face un cimitir subteran să dureze și cum se poate săpa într-un timp cât mai scurt, în condițiile în care chiar și azi ar fi nevoie de un număr mare de lucrători și de utilaje performante? Prin puterea credinței și prin devotament, demonstrează ansamblul de la Hypogeum, realizat în anul 4000 î.Hr. cu unelte primitive ca piatra ascuțită și coarnele de cerb. Complexul mortuar este structurat pe mai multe niveluri și are o formă care trimite cu gândul la templele de la suprafață. Uși și ferestre aparente croiesc calea spre exterior, iar acoperișul este sculptat tot ca o replică a templelor supraterane, făcând întreaga construcție să dureze până în zilele noastre.
Mithraea, Italia
Nu se știe cum și de ce au apărut adoratori ai zeului est-european Mithras printre soldații Imperiului Roman, dar cert este faptul că aceștia au lăsat posterității urme impresionante ale cultului lor - o linie de temple reunite sub numele de Mithraea. Monumentul care se întinde sub fostul Circus Maximus este unul dintre cel mai bine păstrate din Cetatea Eternă, notează listverse.com. Include o celebră friză sculptată cu imaginea zeului Mithras ucigând un taur, imagini asemănătoare existând de altfel și în alte părți ale orașului, pe alte clădiri, ceea ce a generat ipoteza că adepții acestui cult practicau sacrificarea taurinelor.
Wieliczka, Polonia
Minerii polonezi au avut nevoie de un loc în care să se roage, pentru că nu știau niciodată dacă ziua în care făceau asta nu le era și ultima - în secolul al XIII-lea, mineritul era una dintre cele mai primejdioase ocupații. Așa a apărut templul din mina de sare de la Wieliczka, unde ortacii au cioplit în sare altare și capele reunite într-un ansamblu care este unul dintre cele mai frumoase monumente de acest fel din lume și unul dintre puținele existente. Astăzi nu se mai știe cu exactitate câte astfel de spații de rugăciune au fost de-a lungul minei, dar se poate vedea spectaculoasa biserică dedicată Sfintei Kinga, patroana Poloniei.
Zipaquira, Columbia
Minele din Zipaquira erau active încă din secolul al V-lea î.Hr. Totuși, catedrala impozantă sculptată în sare în aceste mine este ceva mai recent. Ea a fost totuși precedată de mici capele edificate în adâncuri, ca o dovadă a faptului că, asemeni polonezilor, și minerii columbieni simțeau nevoia să se roage acolo unde lucrau cu riscul vieții. Turiștii care ajung în acest loc pot admira frumoasa lucrare în același areal în care exploatarea sării încă se practică. Există 14 capele, fiecare cu statuete din sare care înfățișează scene, personaje și simboluri creștine. Bineînțeles, și-a păstrat și dimensiunea religioasă.
Damanhur, Italia
La poalele Alpilor există o fermecătoare ecostațiune numită Damanhur și se deosebește de numeroase alte sătucuri la fel de fermecătoare de prin lume prin faptul că fondatorul ei, Oberto Airaudi, a avut viziuni despre temple copil fiind. Când a devenit adult, a adunat în jurul său oameni care credeau ca și el și, în 1978, a început construcția efectivă a templelor subterane din visele sale. Autoritățile le-au descoperit abia în anii ’90, și lucrările au trebuit întrerupte imediat, pentru că erau… neautorizate. Dar acest episod a trecut, lucrul s-a reluat, iar astăzi complexul are o sală a oglinzilor, una dedicată metalului, holuri ale sferelor și alte numeroase spații de meditație și de rugăciune.
Șinca Veche, România
Cunoscut și sub numele de Templul Destinului sau Templul Dorințelor, complexul de la Șinca Veche nu-și spune vârsta - cel puțin deocamdată, în ciuda tuturor cercetărilor efectuate. Nu se știe cine a construit locul și de ce, dar cert este faptul că utilitatea sa a fost conexiunea cu Divinitatea. Există nouă încăperi separate, dintre care două cu veche funcțiune de capelă, iar pe pereți sunt și simboluri care nu țin de creștinism, printre care un semn Yin-Yang. Singurele certitudini legate de acest spațiu încărcat de mister sunt semnele că ar fi fost săpat undeva în secolul al II-lea. Pe lângă arheologi, speologi și cercetători de toate felurile, atrage și curioși care pleacă urechea la legenda potrivit căreia rugămințile exprimate aici se împlinesc.
Peşterile Neanderthal, Franţa
Cu 175.000 de ani în urmă, mult înainte ca primii oameni moderni să atingă țărmurile Europei, cineva intra într-o peșteră din Franța, cobora câteva sute de metri în deplin întuneric, schimba poziționarea inițială a rocilor, stalactitelor și stalagmitelor, așezându-le în cerc restrâns (deci nu cu destinație de locuit…) și folosea pentru toată această alcătuire focul, după cum au demonstrat cercetările de la fața locului. Restul a rămas mister…