de Luana Mare

Implicat activ în numeroase proiecte sociale demarate de Patriarhie, printre care şi unul dedicat violenţei în familie, profesor universitar doctor la Universitatea din Sibiu, preotul Constantin Necula (foto) este convins de faptul că toate aceste derapaje de la firesc vin în primul rând din cauza lipsei de educaţie în care se complace o parte importantă a românilor. Poate unul dintre cele mai importante proiecte, pentru care are o dăruire aparte, este cel care îi vizează pe copiii abuzaţi, victime inocente ale adulţilor.

„Asigurăm asistență religioasă în cazuri de abandon școlar”

- Care sunt proiectele pe care le aveţi în prezent în derulare, la care lucraţi sau în care sunteţi implicat activ?

- Vreau să definitivez o mare colecţie de predici a Ardealului, o recuperare de memorii a amvonului ardelean. Vor apărea curând două volume de Gheorghe Maior şi doi mari oratori ecleziaşti. Lucrez acum la finalizarea manualului de Catehetică al Universităţii, dar peste toate sunt celelalte proiecte sociale, printre care şi cele două proiecte de la „Crucea albastră”, de la Şura Mică şi de la Şelimbăr, antidrog. Avem un proiect de sustenanţă logistică pentru românii din Spania. Vom crea grupuri de sprijin pentru consumatorii de droguri şi de alcool de acolo. Un alt proiect, legat tot de Spania, este apariţia unui newsletter pe toată episcopia şi efortul de a construi acolo structura unei reviste de teologie. Mai departe merge şi colaborarea pe care o dezvoltăm acum cu Direcţia de Protecţie a Copilului de la Sibiu, cu Arhiepiscopia, pentru realizarea unei construcţii mentale de rezistenţă la violenţa în familie, asigurând, prin Mitropolie, asistenţă religioasă în cazuri de violenţă în familie şi de abandon şcolar. Adică pur şi simplu sunt preoţi care vor fi instruiţi să ştie ce au de făcut dincolo de proiectul „Alege şcoala”, care a fost o reuşită la nivelul Patriarhiei.

- V-aţi confruntat cu asemenea cazuri? Preotul poate ajuta în asemenea situaţii?

- În mare parte, femeile care se află în situaţii grave de subzistenţă socială şi sufletească se apropie foarte uşor de preot. Acesta poate intra în echipa mixtă de intervenţie şi poate lucra foarte bine, iar mai nou, directoarea de acolo, de la Sibiu, a reuşit să facă un lucru extraordinar de bun, pentru că a construit un astfel de centru, cu numele „Sfânta Ana”, în încercarea de a oferi femeilor o protecţie, inclusiv fizică, în faţa violenţei.

- De ce credeţi că se întâmplă asta mai mult în România decât în alte părţi?

- Nu-i mai mult. Cred că se întâmplă des pentru că există un soi anume de a fi, needucat şi neatent la nevoile femeii, dar şi invers, pentru că am câteva cazuri de violentare a bărbatului, iar când spun „domestic” înseamnă şi violenţă împotriva copiilor, lucru care, fără îndoială, doare cel mai tare. Este o lipsă de educaţie în ceea ce priveşte relaţia interumană.

„Valul de ură ne face să pierdem logica socială”

- Cine credeţi că ar trebui să se implice mai mult aici?

- Cred că toţi. De la atitudinea civică a oamenilor pe stradă, învăţătoarea să vadă când e copilul bătut, colega de serviciu să o sprijine pe cea lovită, să fim într-o continuă colaborare, pentru a evita astfel de cataclisme sufleteşti.

- Care credeţi că este boala poporului nostru?

- Nu are neapărat o boală. Are mici neputinţe pe care le putem dovedi în timp, dar, deocamdată, se vede că ne urâm straşnic. Constatăm că, în două din trei situaţii, valul de ură ne face să pierdem logica socială. Vrem, dar nu ştim ce vrem, ne zbatem, dar nu ştim pentru ce. Lipsa asta de cultură civică poate fi un factor excesiv pentru ura asta pe care ne-o purtăm. Trebuie să lucrăm mai mult la acest aspect.

„Nu avem nicio biserică ridicată în ultimii 25 de ani care nu a dezvoltat ceva social pe lângă ea: o cantină, un after school, meditații ori un spațiu în care oamenii să se întâlnească. Trebuie să fii chiar orb să nu le vezi“

„Iertarea se câştigă pe măsura adâncimii în iubirea de Dumnezeu“

- Câteva învăţături pentru cititorii revistei „Taifasuri”?

- Da, câteva ziceri şi sfaturi totodată: „Cine greșeşte într-o fidelitate nu greșește doar față de acea persoană, ci și față de toate principiile care țin acea persoană legată de viață, uneori chiar de viața sa. Există și un mod de a te vindeca de infidelitate, prin conștientizarea infidelității și prin schimbarea vieții”; „Singurul mod în care îi puteți ajuta pe ceilalți este să nu treceți indiferenţi pe lângă drama lor, ci să spuneți că vă pasă, că parte integrată din mântuirea lor sunteți și voi”; „A ierta înseamnă de fapt a trăi. A ierta înseamnă a avea capacitatea de a merge mai departe ca un om viu”; „Iertarea se câștigă cel mai ușor. Cel mai greu e să ne iertăm pe noi înșine înaintea lui Dumnezeu și să avem capacitatea să-i iertăm pe ceilalți, chiar - și mai ales - dacă au greșit”; „În educația copiilor nu încap fițele și mofturile. În educația copiilor nu încape decât dorința de a-l ști pe copil în siguranță, de a-l ști pe copil cu toate atribuțiile lui umane și, nu în ultimul rând, de a-l ști asigurat în ceea ce privește cultura necesară creșterii copiilor care se vor naște din el”; „Monahul adevărat îşi linişteşte mintea în isihie”; „Smerenia nu poate fi confundată cu umilinţa. Dacă un şef îşi umileşte angajatul, nu înseamnă că l-a smerit”; „Cu adevărat liber este cel care nu simte nevoia de libertate”; „Sfântul conţine virtutea, dar virtutea nu-l poate conţine pe sfânt”; „Euharismele nu sunt făurite de cel care le primeşte”; „Cârteala este vioara tristă a iubirii de sine la care cântă narcisistul cel nemulţumitor”; „Asceza este ridicarea de bunăvoie a crucii, pe când trezia este lucrarea Rusaliilor la nivel personal”; „Casa Domnului care nu naşte apostoli nu poate fi numită apostolică, trebuie să se numească autistă, cu tot respectul pentru autişti, nici nu se compară ai noştri cu ei”.