de Luana Mare

Ajunse în ţară la jumătatea lunii mai, clopotele viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului îşi aşteaptă tăcute rândul să fie urcate în turnul-clopotniţă aflat încă în construcţie, programat pentru finalizare în toamna aceasta. Cele şase clopote, adevărate bijuterii de cult, realizate şi acordate la firma Grassmayr, din Austria, sunt pregătite să lanseze în eter prima chemare liturgică la sfârşitul anului 2018. Ele reprezintă o încununare a unei munci de opt luni a clopotarilor din Innsbruck, meşteri din tată-n fiu, de 14 generaţii, ai fabricii deschise în 1599. Despre aceste opere de artă ne-a vorbit pe larg Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.

„Vor fi montate în turla-clopotniţă, nu lângă edificiu”

- De ce a fost nevoie de mai multe clopote pentru această catedrală, şase la număr, şi de ce atât de mari?

- Viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului este un edificiu impunător, masiv, simbol al identităţii româneşti şi religioase, dar şi al Ortodoxiei româneşti. O astfel de catedrală nu putea să aibă nişte clopote obişnuite. Ele au fost gândite să se integreze cât mai bine în corpul clădirii. Vor fi montate în turla-clopotniţă, deci nu lângă edificiu, aşa cum se practică în mod obişnuit. Ele au fost realizate la firma Grassmayr, din Innsbruck, cea care poate oferi clopotele cel mai bine acordate din Europa în acest moment. Acestea sunt, într-un fel, un ceasornic liturgic al bisericii, pentru că punctează prin sunetul lor momente speciale, cum ar fi momentul începerii Sfintei Liturghii. Prin sunetul clopotului se anunţă cuvântul lui Dumnezeu.

- Când vor fi auzite prima oară de bucureşteni clopotele catedralei?

- Ele vor fi montate, în principiu, la sfârşitul acestui an sau, cel târziu, la începutul anului viitor. Se doreşte ca sfinţirea viitoarei catedrale să aibă loc la 30 noiembrie 2018, exact cu o zi înainte de marele centenar al Unirii, şi în ziua de Sfântul Andrei, care este şi unul dintre hramurile catedralei naţionale.

„Procesul tehnologic a fost început cu o slujbă de binecuvântare”

- Care este procesul tehnologic al turnării clopotului?

- Este o artă să torni un clopot şi, dat fiind că vorbim despre cea mai importantă fabrică de clopote din Europa, cu siguranţă nu putem vorbi despre erori în acordarea clopotelor. A fost un adevărat eveniment acolo, pentru că turnarea unui clopot presupune, dintr-o perspectivă religioasă, inclusiv o slujbă de sfinţire atunci când se toarnă materialul fierbinte în forme. Se invocă binecuvântarea lui Dumnezeu pentru realizarea lor. Nu vorbim despre simple obiecte, ci despre obiecte de cult, sfinţite, pentru că simbolismul clopotului este unul foarte clar, este glasul lui Dumnezeu care cheamă la rugăciune. Procesul de realizare a unui clopot este unul foarte complex, începe cu multe calcule matematice, dar şi muzicale. Se realizează forma de cărămidă şi de lut, apoi se toarnă aliajul, încălzit până la 1.150 de grade Celsius, după care se lasă să se răcească, să se întărească timp îndelungat, până la câteva săptămâni. Această răcire controlată este foarte importantă pentru acurateţea sunetului. Aliajul de bronz utilizat pentru clopotele catedralei este compus astfel: 78% cupru electrolitic cu puritatea electrolitică de 99,99%; 22% staniu electrolitic cu puritatea de 99,99%. Impurităţi, mai puţin de 0,1%, reprezentând plumb şi zinc.

„Vor reda o muzică specială, unică în lume”

- Care sunt frecvenţele sunetelor emise?

- Sunt acordate pe Do 0, Do 1, Mi 1, Sol 1, La 1, Do 2, acestea sunt frecvenţele notelor muzicale. Fiecare clopot în parte emite pe mai multe frecvenţe, el are o fundamentală şi armonici. Există octavă superioară şi octavă inferioară a fundamentalei respective, deci poate scoate până la 50 de sunete. Vorbim despre o arhitectură a sunetelor menită să redea o muzică unică în lume, complexă şi de mare fineţe.

- Clopotul mare este unul al recordurilor?

- Este, într-adevăr, cel mai mare clopot din România, având 25 de tone. În Europa este cel mai mare clopot suspendat la această înălţime. În Rusia există clopote mai mari ca tonaj, unul chiar de 60 de tone, dar se află montate la sol. Cele şase obiecte de cult au costat 550.000 de euro, bani proveniţi din fondurile proprii ale Patriarhiei. Dintre aceştia, 300.000 de euro au fost cheltuiţi pentru materiale. Clopotul cel mic, cel de 450 de kilograme, a fost donat de firma Grassmayr catedralei noastre.

„Un proiect de mai bine de 100 de ani, finanţat de Regele Carol I“

- Este catedrala un proiect vechi, abandonat şi reluat în zilele noastre?

- Originile proiectului catedralei naţionale sunt de regăsit imediat după Războiul de Independenţă. Este important de spus lucrul acesta, primul care a vorbit despre necesitatea construirii unei catedrale naţionale a fost Mihai Eminescu. A făcut-o într-un articol din ziarul „Timpul”, în 1885, următorii promotori ai ideii de catedrală naţională au fost foarte importanţi, unul dintre aceştia a fost Regele Carol I, cel care a şi acordat un buget de 5 milioane de lei pentru construcţia acestei catedrale, ceea ce însemna la vremea respectivă 5% din veniturile statului român. Din nefericire, s-au purtat discuţii foarte lungi în legătură cu alegerea locului de construcţie, s-a tergiversat, a intervenit Al Doilea Război Mondial, după care, ştim bine, a urmat perioada nefastă a comunismului, când nu se putea pune problema ridicării unei noi catedrale. Lucrurile au fost reluate după 1990, locul a fost foarte greu de ales. Dar acum avem acest loc deja cunoscut, de pe dealul din spatele clădirii Parlamentului. Viitoarea catedrală va fi şi este construită deja pe locul unde au fost demolate trei biserici şi translatate alte două.