de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

În orice colț al lumii s-ar afla, ascunse între zidurile vreunei biserici, minunatele chipuri ale Maicii Domnului fac minuni. Mai puternică decât veacurile, decât orice răutate a lumii, Fecioara ține în brațe izvorul vieții și al nădejdii, pe Pruncul Iisus, Mântuitorul tuturor. Cu totul ieșită din comun este icoana Maicii Domnului Izbăvitoarea de la înec. Deși s-a pierdut, icoana este prăznuită și astăzi, an de an, la 20 decembrie, iar cine se roagă la copia acesteia primește de la Preacurata speranță.

A aparținut bisericii din satul Lenkovo

„Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din veșnica moarte prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos, Dumnezeul nostru, și prin mijlocirea ta cea de Maică înaintea Lui, aducem ție noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi, robii tăi, din toate nevoile și suferințele, care strigăm ție: «Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!»”. Cu mult timp în urmă se spune că în localitatea Lenkovo, aflată în apropiere de orașul Novgorod, din Rusia, a existat o biserică mai veche decât istoria, de o frumusețe ieșită din comun, ce a fost închinată Soborului Maicii Domnului, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 26 decembrie. De altfel, după numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea Bisericii, a fost numit lacul din apropierea sfântului lăcaș: Lacul Maicii Domnului. În secolul al XVII-lea, polonezii au invadat regiunea Lenkovo și au distrus tot ce au găsit în cale, inclusiv Biserica Maicii Domnului. După mult timp de la dezastru, pe locul fostei biserici s-a ridicat una nouă, care a fost închinată Sfântului Arhanghel Mihail.

Ocrotitoarea marinarilor și a celor care călătoresc pe ape

Nimeni nu a putut explica vreodată ce s-a întâmplat cu icoana Maicii Domnului, însă și mai mare a fost uimirea credincioșilor când aceasta a fost găsită pe malul Râului Desno, într-un loc unde foarte multe persoane au îndurat violența valurilor, unele pierzându-și viața, iar altele făcând eforturi disperate să trăiască. Minunea s-a produs în anul 1301, când se spune că icoana Maicii Domnului ar fi apărut în dreptul vârtejului, apoi a venit singură la mal. De ce și-a făcut simțită prezența icoana Fecioarei Maria în acel loc plin de ispite? Credincioșii au afirmat că aceasta a fost dorința Preasfintei. Din acel moment, toți cei apropiați de Dumnezeu care au fost obligați să străbată râul s-au oprit permanent să se închine Sfintei Fecioare. Mai mult, cazurile de înec de pe Râul Desno au început să se rărească, până ce au dispărut definitiv. Vestea binecuvântării Maicii Domnului asupra acelui loc și a înmulțirii minunilor săvârșite înaintea icoanei sale s-a răspândit cu repeziciune în întreaga Rusie, iar Preacurata a fost numită, pe drept cuvânt, „ocrotitoarea marinarilor și a celor care călătoresc pe ape”.

În anul 1917 s-a pierdut din nou

Când toată lumea a crezut că icoana și-a găsit în sfârșit locul, în secolul al XVIII-lea a fost mutată în Mănăstirea Schimbarea la Față, unde a rămas până în anul 1917, perioadă în care a avut loc Revoluția rusă. De atunci și până în zilele noastre i s-a pierdut din nou urma, însă minunile sale au rămas în conștiința rușilor de pretutindeni. La 22 mai 2003, cu ocazia sfințirii Bisericii „Bucurie neașteptată” (parte a Mănăstirii Schimbării la Față, din Novgorod), un creștin evlavios, pe nume Serghei Viaceslav Babuskin, a donat egumenului mănăstirii o copie veche a Icoanei Maicii Domnului Izbăvitoare de la înec. Se crede că oricine se roagă cu lacrimi fierbinți la Preacurata nu rămâne niciodată cu dorința neîmplinită.

Vestea binecuvântării Maicii Domnului și a înmulțirii minunilor săvârșite înaintea icoanei sale s-a răspândit cu repeziciune

Maica Domnului de la Tihvin s-a arătat în văzduh în şapte locuri

O poveste cu totul aparte are icoana Maicii Domnului de la Tihvin, prăznuită la 26 iunie, una dintre cele mai cunoscute icoana făcătoare de minuni din Rusia, despre a cărei copie se spune că există în toate bisericile. Potrivit tradiției, aceasta ar fi fost zugrăvită de însuși Apostolul și Evanghelistul Luca. Legenda spune că, după ce a terminat de pictat icoana, Sfântul Luca a dus-o înaintea Fecioarei, pentru binecuvântare. Preacurata, amintindu-și de prorocia „De acum mă vor ferici toate neamurile”, a rostit Sfântului Luca aceste cuvinte: „Darul meu să fie cu această icoană!”. Tradiția spune că icoana l-a însoțit pe Sfântul Luca în călătoriile sale misionare până în Antiohia, unde a rămas un timp, apoi a ajuns la Ierusalim, Constantinopol și la Biserica din Vlaherne, unde a rămas până în anul 1383, când a dispărut din lăcaș. Ulterior a fost văzută venind pe apă lângă Novgorod de niște pescari cuprinși de o lumină orbitoare. Dar icoana a dispărut din nou și s-a arătat în satul Vamocenit, tot în Novgorod. A rămas o vreme aici, pe locul unde a fost ridicată o biserică în cinstea Maicii, și s-a înălțat din nou în văzduh. S-a arătat apoi în Kojela, unde s-a edificat un alt lăcaș de cult, dar ulterior a dispărut din nou și a revenit, după o perioadă, aproape de Râul Tihvin. Potrivit tradiției, icoana Maicii Domnului de la Tihvin s-a arătat în văzduh în șapte locuri, săvârșind minuni după minuni. La aceasta se spune că au fost văzuți închinându-se chiar și îngerii. În anul 2004, icoana Maicii Domnului de la Tihvin s-a întors în Rusia, în vechea mănăstire din zonă.