de Luana Mare şi Adrian Barna

Odată cu cinstirea moaştelor Sfintei Parascheva, în săptămâna 10-15 octombrie, vor fi aduse la Iaşi, spre cinstire, şi moaştele Sfintei Mare Muceniţă Tecla, pelerinii având astfel ocazia de a se închina la racla cu părticele din trupul sfânt al primei femei care a primit mucenicia întru numele lui Hristos, mare făcătoare de minuni cu cei care au nevoie de tămăduire. Ca şi Sfânta Parascheva, Marea Muceniţă Tecla şi-a părăsit familia de la o vârstă fragedă, pentru a-şi urma credinţa în Hristos şi a ales calea purităţii trupeşti şi sufleteşti, rezistând ispitelor şi înfruntând torturi şi năprasne de tot felul.

Şi-a părăsit familia şi logodnicul pentru a fi mireasa lui Hristos

Sfânta Tecla, cea „întocmai cu Apostolii”, s-a născut în primul secol creştin, în cetatea Iconiei, aflată la 420 de kilometri de Constantinopol, într-o familie înstărită. Ajunsă la vârsta de 18 ani şi înzestrată cu frumuseţe şi învăţătură, părinţii au logodit-o cu un tânăr de neam ales, Tamir, numai că lucrarea dumnezeiască a făcut ca, pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a ajuns în Cetatea Iconia pentru a predica Evanghelia, tânăra Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor, să îmbrăţişeze noua credinţă şi să aleagă calea fecioriei, hotărâtă a-şi trăi viaţa în slujba Evangheliei Domnului. Alegerea sa i-a supărat atât pe părinţi, cât şi pe logodnicul Tamir, aceştia cerând mai-marelui dregător al locului întemniţarea şi pedepsirea Sfântului Apostol Pavel, considerându-l vinovat pentru nesupunerea tinerei faţă de părinţi prin răspândirea învăţăturilor sale.

Blestemată de părinţi şi dată pe mâna judecătorilor

Sfântul Apostol Pavel a fost adus apoi în faţa mulţimii, care striga despre el că este vrăjitor. Guvernatorul a chemat-o şi pe Tecla, să fie de faţă şi să răspundă de ce-şi înfruntă părinţii urmând învăţăturile unui străin pripăşit în cetate. Tânăra, uitându-se la îndrumătorul său, tăcea. Atunci, mama tinerei a strigat către judecător s-o condamne la ardere pe rug, căci aceasta nu mai este fiica sa, ci „ramură uscată şi blestemată odraslă”. La fel şi Tamir, logodnicul părăsit, insista pe lângă marele dregător să-l ucidă pe Pavel. Numai că apostolului nu i-a fost găsită altă vină decât aceea că propovăduia credinţa în Hristos, iar pedeapsa a fost alungarea din Cetatea Iconiei împreună cu însoţitorii săi şi cu Onisifor şi fiii acestuia în casa cărora predicase. Apostolii au fugit în cetăţile Licaoniei, în Listra şi în Derbe, iar de acolo în Antiohia. Îndelung s-au rugat apostolul şi însoţitorii săi pentru Tecla, cea care avea să fie osândită la ardere, după dorinţa mamei sale. Tânăra s-a aşezat singură pe grămada de fân, vreascuri şi lemne şi, făcând semnul crucii peste aceasta, s-a pregătit de martiriu. Şi în timp ce focul se ridica în jurul său cu putere, a venit o ploaie cu grindină care l-a stins, iar guvernatorul şi mulţimea s-au speriat de asemenea întâmplare. Aceasta a fost prima minune dumnezeiască înfăptuită ca urmare a credinţei puternice a tinerei în Hristos.

Aruncată în arena cu animale sălbatice

Tecla a părăsit atunci locul în care s-a născut şi a pornit în căutarea Apostolului Pavel şi a învăţăturilor sale. Ajunsă în Cetatea Antiohiei, un alt tânăr de neam, Alexandru, trăitor în viaţă de lux şi desfrâu, a fost uimit de frumoasa Tecla şi a încercat să o atragă în păcat cu meşteşugite vorbe, apoi cu daruri, iar în cele din urmă cu ameninţări. Aflând de credinţa fetei, acesta a mers la mai-marele cetăţii, spunându-i că e creştină, ceea ce era considerat păcat de moarte, şi că tânăra va trebui omorâtă în arenă, sfâşiată de colţii şi de ghearele fiarelor, în faţa locuitorilor cetăţii. Pe toate le-a înfruntat Sfânta Tecla, neclintită în devotamentul față de Hristos şi, pentru credinţa sa, conducătorul cetăţii a sortit-o pieirii în cel mai crud mod, dându-i satisfacţie bărbatului refuzat. Aruncată dezbrăcată în arena cu animale sălbatice, aşa cum ceruse mulţimea, pentru că „poate în hainele sale vor fi farmece pentru care nu o mănâncă fiarele”, sub privirile a mii de curioşi veniţi să o vadă pe tânăra creştină sfâşiată de vie, mare le-a fost mirarea tuturor când acestea s-au aşezat blânde la picioarele fecioarei, neîndrăznind a-i face niciun rău. Atunci, oamenii au strigat că „Mare este Dumnezeu pe Care-L cinsteşte Tecla!” şi au crezut că acesta a făcut o minune cu ea. Văzând ce se întâmplă, conducătorul cetăţii nu a cedat şi a dat o nouă pedeapsă pentru mireasa lui Iisus. S-au adus doi tauri, au legat-o cu un picior de unul, iar cu altul de celălalt şi au început să-i împungă pe junei pentru ca aceştia să fugă. Sfânta a fost păzită din nou, căci frânghiile groase s-au rupt, iar trupul său a rămas nevătămat. Văzând că nu au ce-i face, torţionarii au eliberat-o pe cea care-şi mărturisea credinţa, spunând: „Sunt roabă a Dumnezeului Celui Viu”.

În săptămâna 10-15 octombrie, racla cu moaştele Sfintei Tecla va fi dusă la Iaşi, alături de cea a Sfintei Parascheva, pentru ca pelerinii să se poată închina la cea care a făcut de-a lungul veacurilor minuni cu cei bolnavi şi neputincioşi

E prăznuită la 24 septembrie

Propovăduind prin multe locuri credinţa în Iisus, Sfânta Tecla, cea care căpătase înţelepciunea cuvintelor şi darul convingerii, dar şi puterea de a înfăptui minuni, a tras pe mulţi spre învăţătura lui Hristos. După numeroase peregrinări a revenit în patria sa, a ales un loc pustiu de retragere din Vechea Seleucie-Maaloula, în Siria. Acolo s-a rugat şi s-a nevoit Sfânta până la 90 de ani, când a trecut la Domnul. Părticele din moaştele Sfintei Tecla se află la Mănăstirea Neamţ, iar ziua sa de prăznuire în calendarul ortodox este 24 septembrie.