La 25 octombrie 1838 se năștea la Paris unul dintre cei mai mari compozitori ai Franței și ai lumii, Georges Bizet, cel care avea să aibă o influență majoră asupra muzicii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Născut într-o familie de muzicieni, a dat dovadă de un talent ieșit din comun încă de la o vârstă fragedă. Era atât de dăruit muzicii, încât a fost admis la Conservatorul din capitala Franței înainte de a împlini vârsta de 10 ani. Complex și uimitor de avansat, Bizet se remarca de foarte tânăr printre confrați, deopotrivă prin compoziții cum este opereta „Le Docteur miracle” („Doctorul miracol”), marcată de arii vesele și de o muzică luminoasă, precum și de Simfonia în C Major, scrisă la vârsta de 17 ani, care se poate ușor compara, ca valoare, cu lucrări compuse la aceeași vârstă de Mozart sau de Mendelsson.

A studiat și a rămas la Roma până în 1860, familiarizându-se cu autorii muzicali ai vremii. Admirator al lui Verdi, Bizet propunea publicului parizian două prime opere: „Pescuitorii de perle” și „Frumoasa fată din Perth”, care, deși erau departe de ceea ce avea să compună mai târziu, anunțau o nouă eră a operei franceze, în special prin eleganța stilului muzical. Opera „Carmen”, apărută în 1875, bazată pe o nuvelă de Prosper Mérimée, a rămas până în prezent cea mai importantă creație a sa, care i-a dat și dimensiunea de compozitor universal. La premiera din Paris nu s-a bucurat de prea mult succes, dar în același an înregistra un triumf pe scena Operei de Stat din Viena. Pentru contemporani, „Carmen” a stârnit la început indignare, întrucât intriga operei are loc într-un mediu modest, de femei muncitoare la o fabrică de țigarete. Doar toreadorul corespunde idealului unui erou de operă, dar prin folosirea unor motive muzicale caracteristice, Bizet deschidea drumul adoptării muzicii tradiționale spaniole, care a făcut școală până în secolul al XX-lea, răzbătând până la Ravel sau Ceaikovski. Bizet nu a mai apucat să dea lumii alte lucrări. La trei luni după premiera operei sale „Carmen”, în urma unei infecții cronice, moare, la 3 iunie 1875. Avea 36 de ani. (Roxana Istudor)