de Carmen Ciripoiu
Din cele mai vechi timpuri, românii au văzut moartea ca pe o „mare călătorie”, o „mare trecere”, un „drum pe care dalbul de pribeag” îl face „din lumea cu dor/ în cea fără dor/ din lumea cu milă/ în cea fără milă”. Care este învățătura ortodoxă despre cinstirea și pomenirea morților aflăm dintr-un interviu cu Preasfințitul Părinte Galaction Stângă, Episcopul Teleormanului și Alexandriei.
„În marile sărbători bisericești sau în perioadele legate de ele nu se fac parastase”
- Din multitudinea de lucruri pe care le facem pentru pomenirea celor adormiţi, care este cel mai important?
- Rugăciunea și milostenia ajută mult celor răposați. Acestea sunt expresii ale iubirii și ale credinței în Dumnezeu. În mod cert, o lumânare, o floare și o lacrimă sunt mărturii ale iubirii și jertfei noastre pentru cei răposați, dar acestea au valoare numai unite cu chemarea milei lui Dumnezeu „spre iertarea păcatelor” și deschisul mâinii spre ajutorarea aproapelui. Altfel spus, Sfânta Liturghie și Parastasele (milosteniile).
- Care sunt zilele și perioadele în care nu se pot face parastase pentru cei adormiți?
- Sunt zile din timpul unui an bisericesc când nu se săvârșesc parastase. Acestea sunt de regulă marile sărbători bisericești sau perioadele legate de ele, când bucuria prilejuită de aceste popasuri duhovnicești nu trebuie umbrită prin tristețea pe care o presupune, în general, slujba de pomenire pentru cei răposați. De exemplu, nu săvârșim parastase în perioada cuprinsă între 20 decembrie, când este începutul înainte-prăznuirii Nașterii Domnului, şi 7 ianuarie, deoarece atunci se prăznuiesc cele două mari sărbători creștine: Nașterea și Botezul Domnului. De asemenea, parastasul nu se săvârșește niciodată când serbăm celelalte praznice împărătești întru cinstirea Mântuitorului şi a Maicii Domnului, pentru a trăi din plin bucuria acestor mari sărbători.
„Trupul sinucigașului nu este depus în biserică și nu se trag clopotele”
- Ce se întâmplă în Postul Mare al Paștelui?
- Parastasele sunt interzise și în cele două săptămâni legate de sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos. În săptămâna care precedă Învierea nu se fac parastase, pentru că accentul se pune pe slujba patimilor şi morții Mântuitorului Hristos, cu excepția zilei de joi, numită și Joia Mare, când, în practica devenită tradițională, se face o pomenire generală a morților. Cât privește Săptămâna Luminată, care urmează după Paști, în acest interval de timp nu se săvârșesc parastase pentru că primează bucuria Învierii, care nu trebuie micșorată prin tristețea tipică slujbelor de pomenire a celor răposați. Parastasele sunt îngăduite abia după Duminica Tomii, adică prima duminică după Paști. Dacă în timpul anului parastasele se pot săvârși și în alte zile în afară de sâmbăta, cum ar fi marți sau joi, și mai puțin miercurea sau vinerea, care sunt zile de post, în Postul Mare, parastasele se fac de regulă numai sâmbăta.
- Sinucigaşii pot fi înmormântaţi creştineşte şi pomeniţi ulterior?
- Practica Bisericii noastre, statuată prin hotărârile Sfântului Sinod în acest sens, face deosebire între sinucigașii dovediți medical ca „ieșiți din minți” și cei care nu au fost în stare de demență. Pentru sinucigașii dovediți medical ca ieșiți din minți se va oficia slujba înmormântării după ritual redus, care cuprinde binecuvântarea de început: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”. Apoi urmează rugăciunile începătoare, Aliluia, troparul Acela ce prin adâncul înțelepciunii…, ectenia întreită pentru morți cu rugăciunea Dumnezeul duhurilor și a tot trupul…, rugăciunile de iertare, sfârșitul și veșnica pomenire. Trupul decedatului nu va fi adus în biserică și nu se vor trage clopotele, iar slujbele de pomenire se vor face după rânduiala Parastasului Mic. În cazul sinucigașilor care nu au fost în stare de demență nu se oficiază obișnuita slujbă de înmormântare, dar, cu binecuvântarea Episcopului, preotul va săvârși, fie în curtea casei, fie lângă biserica din cimitir sau pe marginea mormântului, rânduiala care cuprinde binecuvântarea de început, rugăciunile începătoare, troparele de umilință, Psalmul 50, Evanghelia din rânduiala înmormântării mirenilor, rugăciunea de consolare a celor îndoliați și otpustul mic. Nu se fac slujbe de pomenire, în locul acestora putând fi săvârșită rânduiala slujbei de la mormânt.
„Episcopul locului este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie“
- Ce slujbe se fac pruncilor care mor nebotezați? Dar celor incinerați, care sunt un caz cu totul aparte?
- În situația pruncilor care mor nebotezați, cărora nu li s-a citit nici rugăciunea punerii numelui în ziua a opta după naștere, se vaor face rânduiala care cuprinde binecuvântarea de început: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”, rugăciunile începătoare, Evanghelia de la slujba înmormântării pruncilor și rugăciunea de consolare a celor îndoliați. La înmormântarea pruncilor morți nebotezați, dar cărora li s-a citit rugăciunea punerii numelui în ziua a opta după naștere, se va face aceeași rânduială, dar se vor mai adăuga rostirea Psalmului 90, a unor cântări din Slujba de înmormântare a pruncilor, numite irmoase, citirea Apostolului și, la final, rugăciunea de consolare pentru cei îndoliați. În locul slujbelor de pomenire, dacă sunt solicitate, se va săvârși rânduiala care s-a oficiat la mormânt. În legătură cu pomenirile celor incinerați, celor care au fost incinerați sau se vor incinera din proprie voință, li se refuză orice serviciu religios atât la înmormântare, cât şi la pomenirile pentru morți. În situația în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinței celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie), Episcopul locului este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunțite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de situaţii, la depunerea urnelor funerare în cripte se poate oficia doar slujba Trisaghionului, cu pomenire individuală.