de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
Pentru un creştin, relaţia dintre om şi animale devine cu atât mai complexă şi mai bogată atunci când este înţeleasă şi trăită din perspectiva adevărului revelat cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie şi, mai ales, din cea a modului în care au trăit-o şi o trăiesc sfinţii. În relaţia dintre sfânt şi animale se manifestă dragostea curată şi înflăcărată nu numai pentru Dumnezeu şi semeni, ci pentru întreaga făptură purtătoare a unei raţionalităţi dumnezeieşti. În baza adevărului revelat, Biserica învaţă că animalele au suflet (potrivit poruncii divine: „Să scoată pământul suflet viu!”), însă unul diferit de cel uman. Sufletul vieţuitoarelor neumane are o „legătură cu sângele, sângele cu carnea, carnea cu pământul” sau, cum remarca Sfântul Vasile, „pământul e sufletul animalelor”. Sub aceste auspicii, textele sfinte vorbesc despre nenumărate pilde legate de interacțiunea dintre sfinți și animale. În acest context, fenomenul legat de cinstirea pe care o aduc albinele chipurilor sfinte este un episod remarcabil dintr-o pleiadă de întâmplări edificatoare, cu înțelesuri spirituale profunde. Un apicultor din Grecia a pus într-unul dintre stupii săi o icoană cu scena Răstignirii lui Iisus Hristos. După o vreme, când a deschis stupul, minune!
Un semn extraordinar
În regiunea Kapandriti, de lângă Atena, s-a întâmplat un semn divin extraordinar. Un apicultor evlavios, pe nume Isidor Țiminis, a pus în stupi o icoană cu Răstignirea Mântuitorului. După o vreme, verificând stupul, omul a rămas uimit de faptul că albinele acoperiseră cu ceară întregul spațiu, mai puțin chipul și trupul Domnului Iisus Hristos de pe icoană. După ce au auzit de minune, călugării unei mănăstiri din apropiere au vrut să se convingă şi ei. De atunci, au pus la rândul lor câte o icoană în stupi, să vadă ce se întâmplă. De fiecare dată, minunea s-a repetat. Călugării susţin că lăcaşul lor de cult a fost ales de Dumnezeu pentru înfăptuirea unui miracol.
Adâncă onorare a Divinității
De la această întâmplare, în fiecare an, stupii omului au câte o icoană cu Maica Domnului, cu Mântuitorul sau cu alți sfinți, rezultatul fiind mereu același - o adâncă cinstire adusă de insecte imaginilor Divinității. La un moment dat, apicultorul a introdus în stup o icoană primită de la o mănăstire de maici, reprezentând Dealul Golgotei și cele trei cruci de la momentul Răstignirii. Albinele au lăsat la vedere crucea lui Iisus și pe cea a tâlharului din dreapta Sa (cel care s-a pocăit în ultima clipă a vieţii şi L-a rugat pe Mântuitor să aibă grijă de sufletul său când va ajunge în Rai), iar pe cea din stânga au acoperit-o complet cu ceară.
Respect pentru imaginea unui chip sfânt
Toată această istorie este povestită în detaliu în cartea „Dragostea sfinților pentru animale și dragostea animalelor pentru sfinți”, scrisă de monahul Simon, din Grecia, încă needitată în limba română. „Observând albinele, orice om poate munci cu bună-credință, întrucât lucrul lor este deopotrivă sacru și onorabil pentru ele. Produsul muncii lor, mierea, este oferit tuturor, și conducătorilor, și oamenilor de rând, pentru ca toți să se bucure de sănătate. Albinele sunt admirate de toată lumea pentru ceea ce fac și pentru faptul că se prețuiesc unele pe altele atât de mult. Deși trupurile lor sunt mici și par fragile, oamenii le onorează, întrucât muncesc cu drag și înțelepciune”, afirmă autorul cărții. Punctând semnul divin excepțional care se petrece în stupii ce pot fi văzuți de oricine, monahul Simon arată că „albinele respectă imaginea unui chip sfânt sau imaginile complexe care înfățișează momente de religiozitate pură. Imaginile lui Iisus, ale Răstignirii, ale sfinților rămân neatinse în interiorul stupilor în care albinele acoperă tot restul - cruce, Golgota etc. -, lăsând neatinse fețele sacre”.
Nu există explicaţie ştiinţifică pentru acest fenomen
Un alt experiment au făcut călugării greci şi cu icoana Sfântului Mare Mucenic Ştefan, unul dintre patronii spirituali ai mănăstirii lor, pe care au pus-o în stup, la fel ca şi pe celelalte. Minunea s-a repetat, albinele acoperind cu ceară suprafaţa pictată, mai puţin faţa şi trupul Sfântului. Toate icoanele introduse în stupi au fost pictate manual, întreaga suprafaţă fiind acoperită cu vopsea, nu doar portretele. Până în prezent nu a fost găsită o explicaţie ştiinţifică acestui fenomen de venerare a icoanelor Maicii Domnului, ale lui Iisus şi ale sfinţilor de albine. Una dintre explicații ar putea fi aceea că în scrierile bisericești se afirmă că albina este simbol al Fecioarei Maria, întrucât ar fi luat naştere din lacrimile Maicii Domnului.