de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Sfeştania este denumirea populară pentru slujba agheasmei mici şi se săvârşeşte de preot în biserică sau în casele credincioşilor. În timpul slujbei are loc sfinţirea apei şi se fac rugăciuni pentru ocrotirea celor care locuiesc în casa respectivă, pentru sănătatea lor trupească şi sufletească. Prin stropirea casei cu agheasmă, duhurile rele sunt gonite şi se îndepărtează prezenţa răului din acel loc. După citirea rugăciunilor, preotul stropeşte cu agheasmă în casă şi pe cei care locuiesc acolo. Din vechime există obiceiul sfeştaniei din luna martie, considerată a fi bună împotriva farmecelor şi a blestemelor. Prin sfeştanie se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină.

Casa este curăţită de tot răul acumulat prin păcatele celor care locuiesc acolo

Sfeştania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru orice credincios. Prin mărturisirea păcatelor şi prin dezlegarea lor de preot, omul îşi curăţeşte sufletul, îşi împrospătează harul primit la botez. Prin sfeştanie şi prin stropirea cu agheasmă, casa este curăţită de tot răul acumulat prin păcatele celor care locuiesc acolo, fie dobândit prin duhuri rele, fie din cauza oamenilor răuvoitori care au făcut farmece sau au rostit blesteme împotriva celor din locuința respectivă. Încă din vechime, luna martie a fost considerată un moment prielnic vrăjilor şi descântecelor de tot felul, acestea fiind legate de perioada echinocţiului de primăvară. Ca atare, la începutul primăverii, credincioşii solicită preotului mai mult ca oricând curăţirea spirituală a caselor. Din cauza farmecelor şi a vrăjilor, pentru orice credincios, luna martie este considerată cea mai periculoasă din an, momentul în care magia are cel mai mare efect. Sfeştania, stropirea casei cu apă sfinţită, a fost mereu una dintre armele împotriva actelor de magie şi a farmecelor, credincioşii încercând astfel să capete protecţia divină.

Se recomandă sfinţirea locului cât mai des

Biserica Ortodoxă Română recomandă ca sfeştania să se facă ori de câte ori credincioşii simt nevoia de curăţenie spirituală a casei, şi poate fi o dată pe lună, iar dacă nu se poate face mai des, măcar o dată pe an. De asemenea, pentru aceasta recomandă perioada Postului Mare, deoarece în acest moment cei ai casei sunt mai pregătiţi sufleteşte datorită rugăciunilor. Credincioşii se îngrijesc mai mult de sufletul lor şi sunt mai atenţi să se lepede de deprinderile rele. Sfinţirea unei case este săvârşită şi la renovarea sau la curăţenia generală a locuinţei, dar şi la mutarea într-un loc nou. Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării diavolului. Poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau de blesteme.

Este indicat să se facă miercurea sau vinerea, şi nicidecum la zi de sărbătoare

Înainte de a se face sfeştania, Biserica recomandă tuturor celor care locuiesc acolo să se spovedească după o perioadă de post. Este indicat să se facă într-o zi de post, miercurea sau vinerea, şi nicidecum la zi de sărbătoare. De asemenea, casa trebuie pregătită, curăţită cât mai bine, iar cei care locuiesc acolo să se ferească de ceartă, de duşmănii sau de alte rele. Pentru slujba sfeştaniei, creştinul trebuie să aşeze o măsuţă orientată spre răsărit, pe care va pune: un vas cu apă curată (în care preotul va înmuia busuiocul pentru a stropi casa şi pe cei prezenţi la slujbă), un pahar cu ulei curat (odată sfinţit, acesta se va consuma prin adăugare la mâncare, fără a fi prăjit), un beţişor înfăşurat la unul dintre capete cu vată (va servi la ungerea casei şi a credincioşilor prezenţi cu uleiul sfinţit), lumânări (cel puţin una va fi aprinsă în timpul slujbei), tămâie într-o căţuie şi busuioc. Pe aceeaşi masă, preotul va aşeza Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Agheasmatarul. Credinciosul trebuie să pregătească un pomelnic în care să treacă numele celor care locuiesc în acea casă. Cei care vor fi prezenţi la săvârşirea acestei slujbe vor sta în spatele preotului, ca la biserică, iar acesta în faţa mesei amenajate special, fiind toţi cu faţa spre răsărit. Iată ce scrie în cartea de slujbă a preotului despre folosul sfeştaniei: „Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreptează spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească... Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

SFAT. Se recomandă stropirea cu apă sfinţită şi a birourilor, pentru a le feri de uneltirea duhurilor rele şi pentru a aduce în spaţiul de la serviciu armonia şi lucrarea Duhului Sfânt.

Pentru sfeştanie sunt de folos un vas cu apă, puţin ulei, un pomelnic, lumânări, tămâie, busuioc, dar mai pot fi puse pe masă o pâine, untdelemn şi puţin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate

Se adaugă rugăciuni pentru diferite trebuinţe

În vechime se obişnuia să se facă sfeştanie în prima zi a fiecărei luni. În locul acestei sfeştanii de început de lună s-a păstrat obiceiul, în unele locuri, ca preotul să meargă pe la fiecare casă pentru a stropi cu agheasmă mică, făcută la începutul fiecărei luni. Preotul nu mai săvârşeşte sfinţirea apei în fiecare casă, ci o face la biserică, o singură dată, şi stropeşte apoi toate casele cu această agheasmă de ziua întâi a lunii. De fiecare dată, la realizarea agheasmei se spun rugăciuni pentru diferite trebuinţe: fie pentru sănătatea trupească şi spirituală, fie pentru alungarea insectelor dăunătoare, fie pentru alungarea bolilor din vite, fie pentru a ţine dăunătorii departe de roadele ogoarelor. În casa sfinţită, cei care locuiesc acolo sunt binecuvântaţi şi ocrotiţi în faţa relelor dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.