de Roxana Istudor şi Florica Pintea
Simbol al Învierii, Paștele vine în fiecare an cu un alai de flori proaspete, multe dintre ele fiind legate, prin legende, de momentul crucificării lui Iisus Hristos sau de mesajul vieții eterne pe care îl transmite această mare sărbătoare a creștinătății.
Crinul semnifică Învierea
Foarte popular în perioada Sărbătorilor de Paște, crinul, în special cel alb, este încărcat de simbol religios. Se spune că bulbul acestei flori reprezintă mormântul Mântuitorului, iar floarea superbă care „explodează” din acest bulb mic este Învierea. Povestea spune că pe locul unde s-au scurs picături din sângele lui Iisus aflat pe Cruce au crescut flori de crin.
Narcisele, alinare pe Drumul Golgotei
Se povestește despre narcise că sunt acele flori care au apărut în calea lui Iisus înainte ca Mântuitorul să fie dus la judecată, apoi pe Drumul Golgotei, pentru a-i alina suferința. Iar margaretele, cu infinitele lor varietăți, ar fi răsărit din lacrimile Fecioarei Maria, vărsate în timpul crucificării. O altă plantă care înflorește printre primele este salcia pufoasă. Și în spatele acesteia stă o credință străveche: potrivit Bisericii Catolice, mugurii sunt un simbol al Învierii și al Nemuririi lui Hristos.
Passiflora, simbolul patimilor
Passiflora deține un loc special printre plantele încărcate de simbolistica pascală. Această floare minunată, cu un parfum îmbătător, are sute de varietăți, dar toate au un element comun: în mijloc se află un ansamblu care amintește de crucificare: trei stamine reprezintă cuiele care L-au țintuit pe Iisus, razele din jurul lor seamănă cu coroana de spini pe care a purtat-o Mântuitorul, iar cele zece petale ale florii sunt asociate cu cei zece discipoli care nu L-au trădat și nici nu s-au dezis de El. Supranumită și „floarea patimilor”, passiflora rămâne înflorită trei zile, cât a stat și Iisus în mormânt.
Trandafirii, sacrificiu și mântuire
Una dintre cele mai iubite flori ale lumii, trandafirul este plin de simbolistica Învierii Domnului. Pentru catolici este simbolul rozariului, cu care acești credincioși marchează evenimente deosebite din viața lui Hristos. Iar pentru toți creștinii, petalele de trandafir simbolizează rănile lui Iisus aflat pe Cruce. Se spune că alăturarea în buchet a trandafirului alb cu cel roșu semnifică sacrificiul Mântuitorului și Învierea Sa.
Anemonele „cântă”: „Hristos a Înviat!”
Anemona este supranumită „floarea Paştelui” din motive de tradiţie și de legendă. Varietatea numită rușcuța-de-primăvară s-ar fi născut din lacrimile lui Hristos răstignit pe Cruce, care s-au transfor- mat în frumoase flori galbene. În ţara noastră crește în Ardeal. În cazul anemonelor purpurii se crede că au răsărit din picăturile de sânge care curgeau din trupul Mântuitorului răstignit. Altă legendă consemnează că anemonele au apărut din lacrimile Maicii Domnului, în momentul Răstignirii. Iisus a rugat-o pe Fecioara Maria să culeagă aceste flori şi să le arunce în cele patru zări. Ea a îndeplinit dorinţa, astfel că vântul le-a împrăştiat pe tot Pământul. În Săptămâna Mare, credincioşii culeg anemone şi le duc la biserică. Poate una dintre cele mai frumoase povestiri despre legătura dintre anemone și Paște este cea care spune că lângă mormântul lui Iisus erau nişte flori firave şi mohorâte, care au fost martore la Învierea Mântuitorului, moment în care au devenit deodată strălucitoare şi vesele. Se spune că, o dată pe an, în noaptea Paştelui, aceste flori „cântă”: „Hristos a Înviat!”. După ele tresaltă de bucurie întregul neam al florilor.
Tărtăcuța, victoria binelui
Din cele mai vechi timpuri, floarea numită tărtăcuță a fost asociată cu Învierea și reprezintă, în sens mai larg, victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. Și iedera este o plantă asociată cu viața eternă. La rândul lor, violetele simbolizează modestia, mai precis încarnarea Fiului lui Dumnezeu și destinul de a suferi și de a se jertfi pentru toți oamenii. De asemenea, în Noua Zeelandă poate fi admirată o superbă floare roșie care are în mijloc o cruce vizibilă și clară. Impresionanta floare se numește „sângele lui Iisus pe cruce”.
Arborii Crucii
Potrivit tradiţiei creştine, Sfânta Cruce ar fi fost lucrată din trei feluri de lemn: cedru, chiparos şi măslin sau chiparos, ulm şi merişor. Acest lucru se întemeiază pe următoarea profeţie: „Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească lăcaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele” (Isaia 60, 13). Acest „loc” unde se odihnesc picioarele Domnului a fost interpretat ca fiind postamentul de la baza Sfintei Cruci.