de Ingrid Baciu şi Sorin Dumitrescu

Unul dintre cele mai importante artefacte din istoria omenirii este o armă, sulița cu care a fost străpunsă coasta dreaptă a Mântuitorului Iisus Hristos când se afla pe cruce. Supranumită Lancea Destinului sau Lancea Sfântă, prețiosul obiect este creditat cu puteri excepționale.

„Mai faimoasă decât cetatea Damascului”

Lancea Sfântă a fost confecționată de un fierar faimos în Damascul vremurilor lui Iisus, dintr-un material misterios, supranumit „fier ceresc”, la care ar fi fost adăugată și topitura a ceea ce fusese cândva cuţitul Sfântului Ilie. Această teribilă armă a costat o mică avere - 30 de talanți, echivalentul în zilele noastre al mai multor sute de mii de euro -, iar soldatul roman Cornelius Longinus, care a achiziționat-o, s-a cam codit în fața prețului. Dar fierarul i-a spus cuvinte profetice, ca ale unui inițiat, care au străbătut istoria: „Să nu îţi pară rău pentru banii pe care i-ai dat pe această suliţă, pentru că va fi mai faimoasă decât cetatea Damascului, cu cele şapte porţi ale sale!”.

Miracolul înfăptuit de sângele lui Hristos

Nu după mult timp, lancea avea să devină un puternic simbol al creștinismului, fiind ultima forță agresoare asupra trupului lui Iisus Hristos. Importanța suliței este enormă și datorită faptului că, prin mâna soldatului Longinus, avea să împlinească cuvintele Legii. Tocmai de aceea a fost supranumită și Lancea Destinului. Nu fost niciodată pierdută sau distrusă, doar râvnită pentru puterile sale extraordinare, a căror poveste începea chiar în momentul agresiunii asupra lui Iisus. În clipa în care Mântuitorul era străpuns de Longinus cu lancea, soldatul orbea pe loc. Imediat, din coasta rănită a lui Hristos au țâșnit sângele preasfânt și apă. Potrivit scrierilor vremii, acestea au atins fața lui Longinus, inclusiv ochii, iar soldatul și-a recăpătat în chip miraculos vederea abia pierdută.

De la împăratul Traian în... Armenia

În ultimii 2.000 de ani, unele dintre cele mai proeminente figuri istorice, eroi sau conducători malefici, au alergat după acest artefact, convinși că le va aduce izbânda totală. Potrivit unor vechi istorisiri, lancea ar fi ajuns, în primă instanță, chiar în mâna împăratului Traian, acesta reușind astfel să-i învingă pe daci, celebri în epocă pentru faptul că nu puteau fi cuceriți. Lancea Destinului ar fi ajuns și la primul cavaler creștin, Sfântul Mauritius Africanul, pentru ca apoi să fie deținută de însuși Constantin Cel Mare, de unde avea să fie furată de venețieni, de la care au luat-o cavalerii templieri. Din acest moment, informațiile sunt diverse și nu întotdeauna clare ori corecte în privința locului în care s-ar mai fi aflat sulița. Aceasta ar fi avut două vârfuri, părți din armă intrând în posesia împăratului german Heinrich a IV-lea în jurul anului 1080 sau ajungând în capitala religioasă a Armeniei, Vagharshapat, unde ar fi fost dusă de Sfântul Apostol Tadeu și este menționată de un călător în secolul al XVII-lea. O lance considerată a fi originalul este păstrată și la Cracovia, Polonia, încă din secolul al XIII-lea. Şi la Viena, la Palatul Hofburg, există un artefact care se presupune a fi o rămășiță a Lancei Sfinte și pe care testele efectuate de specialiști l-au confirmat ca fiind un obiect de pe vremea lui Iisus.

Obsesia lui Hitler

Reaprinderea uriașei dorințe de a deține Lancea Sfântă a căpătat o turnură cumplită în anul 1938, când arheologul german Otto Rahn o descoperea în Franța. Istoria artefactului spune că unul dintre cele mai sinistre personaje ale secolului al XX-lea, Adolf Hitler, a aflat de existența armei, reușind chiar să și-o însușească la sfârșitul anului 1938. Un an mai târziu invada Polonia și începea astfel marele măcel care a fost Al Doilea Război Mondial (alte variante susțin că dictatorul ar fi pornit conflagrația pentru a depista prețiosul obiect, de care era obsedat). De altfel, Hitler avea un adevărat cult pentru relicve, încercând în același timp să își subordoneze și înfăptuirea de miracole prin simpla deținere de artefacte sfinte. Doar că în anul 1942, Lancea Destinului era luată de un comando american. O altă versiune vorbește despre faptul că ar fi ajuns la generalul american George S. Patton. Pierderea artefactului a generat moartea dictatorului german care tocmai pierduse războiul, dar militarul american învingător a rătăcit, la rându-i, lancea, astfel că a pierit și el într-un accident bizar, petrecut într-o tabără militară. În prezent se presupune că artefactul a rămas totuși în posesia SUA, bine protejat în Fort Knox, ceea ce ar conferi Washingtonului un statut de invincibilitate.

„Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui, și îndată au ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit, și mărturia lui e adevărată; și acela știe că spune adevărul, ca și voi să credeți“ (Evanghelia după Ioan)

Soldatul a devenit martir şi sfânt

Soldatul Cornelius Longinus, cel care a străpuns coasta Mântuitorului cu Lancea Destinului, după miracolul de a-și recăpăta vederea a renunțat la cariera militară și s-a convertit la creștinism. A murit ca un martir al credinței și este venerat ca Sfântul Longhin Sutașul (prăznuit de Biserica Ortodoxă Română la 16 octombrie). O statuie care îl reprezintă se găsește în Basilica „Sfântul Petru” din Roma, deasupra a ceea ce este considerat a fi o parte din Lancea Sfântă, păstrată în domul lăcașului.